Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

19 martie 2015

România ca o pradă. Destructurarea statului şi a societăţii sub presiunea unui politic incompetent şi lacom


„Români, lăsaţi-vă de muncă! Trăiţi în cea mai bogată ţară din lume. De 2000 de ani se fură din ea şi încă mai este.”
Ziarul Financiar:

Două ore de mers prin centrul Bucureştiului, capitala unui stat membru al Uniunii Europene, sunt suficiente ca argument al titlului de mai sus. Pe Bulevardul Magheru se schimbă bordura. A zecea oară în douăzecişicinci de ani. Se plachează trotuarele. Muncitorii mânuiesc cu penseta plăcile în cauză. Până ajung să fie montate se dezintegrează cam un sfert din ele. O fi T.V.A.- ul mă gândesc care se reduce potrivit proiectului noului Cod Fiscal. Nu, nu se reduce. Se duce. La propriu. În pungi de plastic în cimitir. Artizanului noului Cod Fiscal. Ajung la Administraţia Finanţelor Publice sector 6. Din cele două trepte de la intrarea în instituţia cu nume atât de sobru lipseşte una. Cu totul. 50%. O fi C.A.S.-ul mă gândesc care se reduce potrivit proiectului noului Cod Fiscal. Nu, nu se reduce. Se duce. Da, tot acolo. Ajung în Romană. Două „organe” supraveghează trecerea de pietoni lângă un BMW inscripţionat. Îmi imaginez cam cum s-a desfăşurat licitaţia pentru achiziţionarea lui şi cât de util este pentru supravegherea unei treceri de pietoni. Şi cam cât a fost comisionul. Nu, Duster-ul nu era bun stimaţi cititori. Nu s-ar mai fi redus nimic în noul Cod Fiscal. Şi nu s-ar mai fi dus. Da, tot acolo.

Deschid ZF-ul de ieri. Am confirmarea a ceea ce susţin de ani buni: adaosul comercial în sectorul farmaceutic din România este al doilea din Europa. Da, e acel sector care strigă în gura mare că prea multă concurenţă dăunează. Sigur că un organism eficient şi numit pe criterii strict profesionale ar putea limita comportamentele de acest tip. Dar îl găseşti în România? Nu sunt toţi preşedinţii acestor organisme validaţi politic? Ba da. Şi atunci...

Aflu că se va suplimenta bugetul pentru investiţii în închisori. Mi se pare absolut firesc să le transformăm în hoteluri de cinci stele având în vedere locatarii prezenţi şi viitori. Dar stau şi mă întreb: licitaţia pentru lavabila din camera unei anumite doamne va fi făcută pe bune?

Cea mai tare exemplificare vine desigur de la un pilot de curse. Pentru a nu bloca chipurile procesul de adoptare a Noului Cod Fiscal, creionat probabil în drum spre parcela cinci de către artizanul său, se suspendă demiterea domniei sale. Cu alte cuvinte credibilitatea chiar nu interesează pe nimeni. Mult mai important este securizarea jilţului propriu de la Palat.

Ar fi multe de spus despre alte capete conducătoare ale unor instituţii de bază în oricare stat modern de pe mapamond care cad în aceste zile sub povara propriei lăcomii şi, fie-mi permis să o spun, prostii.

Închei citând un afiş de la o spălătorie de pe Brâncoveanu : „Români, lăsaţi-vă de muncă! Trăiţi în cea mai bogată ţară din lume. De 2000 de ani se fură din ea şi încă mai este.”

2 comentarii :

Anonim G spunea...

Asa ! Si ?

Riddick spunea...


- Şi pe urmă, ce facem ?

- După aia, ne punem în cur şi ne râdem.


(replici din filmul "Cel mai iubit dintre pământeni", al doilea personaj - gardian la deţinuţi politici - fiind interpretat de Dorel Vişan)

Pleşu (1990) : "Vom dănţui pe ruine".


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):