19 martie 2015

România ca o pradă. Destructurarea statului şi a societăţii sub presiunea unui politic incompetent şi lacom


„Români, lăsaţi-vă de muncă! Trăiţi în cea mai bogată ţară din lume. De 2000 de ani se fură din ea şi încă mai este.”
Ziarul Financiar:

Două ore de mers prin centrul Bucureştiului, capitala unui stat membru al Uniunii Europene, sunt suficiente ca argument al titlului de mai sus. Pe Bulevardul Magheru se schimbă bordura. A zecea oară în douăzecişicinci de ani. Se plachează trotuarele. Muncitorii mânuiesc cu penseta plăcile în cauză. Până ajung să fie montate se dezintegrează cam un sfert din ele. O fi T.V.A.- ul mă gândesc care se reduce potrivit proiectului noului Cod Fiscal. Nu, nu se reduce. Se duce. La propriu. În pungi de plastic în cimitir. Artizanului noului Cod Fiscal. Ajung la Administraţia Finanţelor Publice sector 6. Din cele două trepte de la intrarea în instituţia cu nume atât de sobru lipseşte una. Cu totul. 50%. O fi C.A.S.-ul mă gândesc care se reduce potrivit proiectului noului Cod Fiscal. Nu, nu se reduce. Se duce. Da, tot acolo. Ajung în Romană. Două „organe” supraveghează trecerea de pietoni lângă un BMW inscripţionat. Îmi imaginez cam cum s-a desfăşurat licitaţia pentru achiziţionarea lui şi cât de util este pentru supravegherea unei treceri de pietoni. Şi cam cât a fost comisionul. Nu, Duster-ul nu era bun stimaţi cititori. Nu s-ar mai fi redus nimic în noul Cod Fiscal. Şi nu s-ar mai fi dus. Da, tot acolo.

Deschid ZF-ul de ieri. Am confirmarea a ceea ce susţin de ani buni: adaosul comercial în sectorul farmaceutic din România este al doilea din Europa. Da, e acel sector care strigă în gura mare că prea multă concurenţă dăunează. Sigur că un organism eficient şi numit pe criterii strict profesionale ar putea limita comportamentele de acest tip. Dar îl găseşti în România? Nu sunt toţi preşedinţii acestor organisme validaţi politic? Ba da. Şi atunci...

Aflu că se va suplimenta bugetul pentru investiţii în închisori. Mi se pare absolut firesc să le transformăm în hoteluri de cinci stele având în vedere locatarii prezenţi şi viitori. Dar stau şi mă întreb: licitaţia pentru lavabila din camera unei anumite doamne va fi făcută pe bune?

Cea mai tare exemplificare vine desigur de la un pilot de curse. Pentru a nu bloca chipurile procesul de adoptare a Noului Cod Fiscal, creionat probabil în drum spre parcela cinci de către artizanul său, se suspendă demiterea domniei sale. Cu alte cuvinte credibilitatea chiar nu interesează pe nimeni. Mult mai important este securizarea jilţului propriu de la Palat.

Ar fi multe de spus despre alte capete conducătoare ale unor instituţii de bază în oricare stat modern de pe mapamond care cad în aceste zile sub povara propriei lăcomii şi, fie-mi permis să o spun, prostii.

Închei citând un afiş de la o spălătorie de pe Brâncoveanu : „Români, lăsaţi-vă de muncă! Trăiţi în cea mai bogată ţară din lume. De 2000 de ani se fură din ea şi încă mai este.”

2 comentarii :

Anonim G spunea...

Asa ! Si ?

Riddick spunea...


- Şi pe urmă, ce facem ?

- După aia, ne punem în cur şi ne râdem.


(replici din filmul "Cel mai iubit dintre pământeni", al doilea personaj - gardian la deţinuţi politici - fiind interpretat de Dorel Vişan)

Pleşu (1990) : "Vom dănţui pe ruine".


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):