27 februarie 2010

Rusia, UE, Afganistan

Revista presei - Radio Europa Liberă :

The Economist despre iritarea Rusiei față de Parteneriatul Estic


Washington Post despre sfîrșitul capitalismului de stat creat de Putin

26.02.2010
Raluca Bătănoiu

Comentariul din The Economist analizează politica externă, duplicitară, a Uniunii Europene: pe de o parte critică Statele Unite din cauza politicilor fostului preşedinte George Bush care a pus accent pe lupta împotriva terorismului , ignorând , de exemplu, ecologia; pe de altă parte, aceeaşi Uniunea Europeană trece cu vederea politicile Kremlinului, colaborând cu fostul preşedinte rus, actualul prim ministru Vladimir Putin. Săptămânalul britanic notează că Uniunea Europeană tot mai visează să influenţeze Rusia, un partener strategic, pentru ca Moscova să devină „mai orientată către vest, mai deschisă şi accesibilă”. Citînd o recentă publicaţie a Centrului European de Reformă, un think-tank londonez, Economist arată că „Uniunea Europeană speră ca modernizarea să reprezinte alinierea Rusiei la valorile şi normele Uniunii”.

Pentru Rusia însă, este de părere Dmitri Trenin de la Centru Carnegie din Moscova, modernizarea nu însemnă decât să-şi folosească resursele naturale pentru a cumpăra cât mai multă tehnologie europeană, cât mai multe bunuri, în perimetrul Uniunii Europene.

Cu 10 ani în urmă, Rusia nu dădea mare atenţie extinderii Uniunii Europene în Europa de est. „Atâta timp cât NATO nu se apropie de graniţele noastre” – era teza Moscovei. Lucrurile s-au schimbat între timp, Moscova reacţionează acum iritată la proiecte cum ar fi Parteneriatul estic, oferit de Uniunea Europeană unui număr de 6 ţări din fostul spaţiu sovietic, între care Republica Moldova.

"Then there is the area where the EU really does enjoy soft power, its neighbourhood. A decade ago, Russia took a relaxed view of EU enlargement, even to former Warsaw Pact countries, says Mr Trenin. The mantra was “anything but NATO”; and hostility to NATO was about America, not about Europe.

Nowadays, diplomats detect a chill in Russian attitudes to EU projects in its backyard, especially the “eastern partnership” with Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia, Moldova and Ukraine. This impression is bolstered by Alexander Grushko, a deputy foreign minister. Russia wants a say before any “rapprochement” between the EU and countries like Ukraine, he says. Projects such as visa liberalisation or energy links must not make former Soviet republics “choose” between the EU and Russia. “The EU should not move ahead with projects in the eastern partnership that are not also the fruit of Russia-EU dialogue.”

„Iritarea trebuie luată ca un compliment”, este de părere The Economist. „Valorile europene se dovedesc o armă puternică, dacă Uniunea Europeană ar reuși să atragă cât mai multe ţări fost sovietice într-un spaţiu dominat de aceste valori” – încheie The Economist.

The Washington Post anunţă sfârşitul capitalismului de stat, creat în Rusia de Vladimir Putin: PIB-ul a scăzut în 2009 cu 7,9%, mediul de afaceri se degradează, competiţia este tot mai slabă iar corupţia creşte. Autorul comentariului (şi autorul cărţii „Revoluţia capitalistă din Rusia”) Anders Ǻslund, scrie că la această situaţie s-a ajuns prin naţionalizarea substanţială a marilor întreprinderi de către Putin, astfel că economia de acum este dominată de un monopol al corporaţiilor de stat, toate conduse de confidenţi ai Kremlinului. Ǻslund face astfel o comparaţie a situaţiei actuale cu cea din 1987, când preşedintele de atunci, Mikhai Gorbachev a fost nevoit să introducă politica glasnost, de deschidere a pieţei ruse. La momentul actual preşedintele Dmitri Medvedev promite să reaşeze balanţa politică, este critic la adresa corupţiei şi a corporaţiilor de stat iar vocile critice la adresa Kremlinului se intensifică: „Cu alte cuvinte”, notează Washington Post, „Rusia în sfârşit trece prin dezgheţul din mijlocul iernii”.

"A cacophony of elite voices are offering critiques, to the point that 2010 already bears some resemblance to 1987, the year Mikhail Gorbachev's glasnost policy of openness came to life. Igor Yurgens's Institute of the Contemporary Development, which is chaired by none other than Russian President Dmitry Medvedev, has taken the lead with a full-fledged call for Western liberalism, advocating the dissolution of the Interior Ministry and the FSB, successor to the KGB. On Feb. 18, Medvedev followed its cue and sacked 17 police generals. In December, the old Kremlin courtier Gleb Pavlovsky even called on Putin to retire, saying the prime minister is obsolete".

The Times îşi centrează analiza pe progresele campaniei internaţionale din Afghanistan. Capturarea celor doi comandanţi ai grupării Taliban, şi schimbarea strategiei forţelor NATO, care încearcă să protejeze mai mult populaţia civilă, sunt veşti bune . Dar drumul spre victorie este încă lung, notează Times. „Dacă câştigi bătălia militară (...), dar o pierzi pe cea politică, până la urmă pierzi de tot”, scrie cotidianul britanic.

"Meanwhile, although Western military resources have increased, the EU has continued to prove completely incapable of finding the trainers necessary to fulfil one of our key exit strategies — the retraining and reform of the Afghan police. This alone makes the achievement of President Obama’s target of starting withdrawal in the middle of next year extremely unlikely".

Un comentariu :

Despina spunea...

Excelenta idee ai avut sa aduci revista presei dela Europa Libera !!

Dispar si eu nitel


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: