Popularii trec, coloniile rămân !

Ilie Şerbănescu (la Jurnalul Naţional):

Două dezvăluiri de senzaţie au avut loc în preajma alegerilor pentru PE care au pus proiectoarele pe adevărata faţă a birocraţiei de la Bruxelles, înţesată de brokeri care acţionează la comanda capitalului din centrul colonial al UE pe seama periferiilor sărace şi mereu mai opresate.

Prima dezvăluire, făcută de un fost consilier (până în februarie) al preşedintelui CE descrie cum în 2010 Barroso, la indicaţia Germaniei şi Franţei, a ameninţat Irlanda cu distrugerea dacă nu acceptă “ajutorul” ticluit de CE, prin care era împrumutată cu 64 miliarde euro ca să se “salveze”, mai concret pentru a evita falimentul băncilor din Irlanda pe seama contribuabililor irlandezi. De fapt, spune fostul consilier al lui Barroso, pentru ca băncile germane, cele mai implicate în băncile irlandeze, să nu înregistreze pierderi! Si nici cele franceze, căci pentru ele au intervenit presiunile preşedintelui BCE, francezul Trichet! Sună cunoscut, nu?! Trimiterea este săgeată la România! Aceeaşi CE, împreună cu FMI (care s-a adăugat în acest caz pentru că ţara nu era în zona euro) au impus României să contracteze un credit în valoare de jumătate din buget pentru a se “salva”, de fapt pentru a proteja de pierderi băncile străine din România, bineînţeles tot pe seama contribuabililor autohtoni (salariaţi, pensionari şi plătitori de TVA).

Plăteşte Germania pentru Europa de Sud?

Un text interesant, care demontează propaganda austerităţii, a "modelului german" şi a "eurodiktatului fiscal", pe care unii l-ar vrea pus în Constituţie (Boc, Băsescu, Ponta). Ca să facă jocul statelor mari din UE, limitând dezvoltarea pe datorie, şi deci reducerea decalajelor faţă de acestea. Traducerea articolului Is Germany paying for southern Europe? de la openDemocray/openEconomy.

 
Germania nu plăteşte pentru sudul Europei. Dimpotrivă, beneficiază de pe urma ei.

Următoarea frază este auzită de mult prea multe ori, nu numai în Germania, dar și în nordul Europei: "Germanii se vor sătura în cele din urmă să scoată mereu bani din buzunar pentru oalele sparte de alţii".

În centrul disputei sunt cele 266 de miliarde de euro cu care Germania pretinde că susţine Grecia, Irlanda şi Portugalia, prin sistemul european TARGET2. Prin urmare, apare o întrebare importantă: sunt planurile de salvare și deficitele de cont curent din Grecia, Irlanda și Portugalia un pericol real pentru contribuabilii germani ? Interpretarea germană, a cărei principali apologeți sunt Hans-Werner Sinn și Thomas Mayer, este că transferurile prin TARGET2 reprezintă "un plan de salvare secret", periferic și cu un risc ridicat pentru contribuabilii germani. Motivul pentru aceasta este faptul că, în cazul în care aceste state decid să părăsească zona euro, contribuabilii germani ar suporta totalitatea pierderilor.

Václav Klaus despre derogările irlandeze la Tratatul de la Lisabona

Declaraţia preşedintelui privind negocierea Protocolului guvernului irlandez la Tratatul de la Lisabona

Pe ordinea de zi a Guvernului Republicii Cehe din data de 16 mai este inclus documentul intitulat "Propunere de negociere a Protocolului privind preocupările poporului irlandez în legătură cu Tratatul de la Lisabona". Unii îşi vor aminti că cetăţenii din Irlanda au respins la un referendum, în iunie 2008, Tratatul de la Lisabona. Statele membre ale Uniunii Europene - în scopul de a pune în aplicare acest acord - au încheiat un angajament politic prin care oferă garanţii Irlandei, ca răspuns la preocupările care ar fi contribuit la respingerea acestui acord de către Irlanda. Acesta se referă mai ales la protejarea dreptului la viaţă (chestiunea anti-avort), suveranitatea fiscală şi neutralitatea Irlandei. Protocolul irlandez şi garanţiile conţinute în el au intrat în vigoare odată cu Tratatul de aderare a Republicii Croaţia la Uniunea Europeană.

Desigur, niște "retrograzi"

Irlanda va organiza referendum pentru noul tratat fiscal european, a anuntat premierul Enda Kenny marti, acesta fiind primul vot popular pe acest plan din regiune, relateaza Reuters.

"Poporului irlandez va fi intrebat daca autorizeaza ratificarea tratatului de stabilitate european", a spus Kenny parlamentului.

Luni, presedintele francez Nicolas Sarkozy a anuntat ca, daca va fi reales, nu va mai desfasura referendumul asupra noului tratat al Uniunii Europene privind stabilitatea bugetara si guvernanta economica.

Liderii statelor membre UE intentioneaza sa semneze in martie tratatul fiscal propus de Franta si Germania si aprobat pe 25 ianuarie. Tratatul va impune sanctiuni automate asupra tarilor care depasesc limitele bugetare precizate de tratat si trebuie introdus in legislatia nationala la nivel de Constitutie sau legislatie echivalenta.

La sfarsitul lunii ianuarie, statele Uniunii Europene, cu exceptia Marii Britanii si a Republicii Cehe, au adoptat un nou tratat de consolidare a disciplinei bugetare cu introducerea planificata a unor "reguli de aur" privind echilibrul bugetar.

Acest acord va impune regula unui deficit maxim 3% din PIB si a unei datorii publice de cel mult 60%, cu mecanisme automate de conformare si sanctionare.

HotNews

Dezvăluiri - un irlandez, în secolul XIX, a prezis crearea unui stat federal în Europa, cu guvern şi monedă unică

Tragedie irlandeză (Cronica Română)

Ultimele evenimente au demonstrat inca o data faptul ca Uniunea Europeana s-a transformat definitiv intr-un mecanism administrativ de promovare a intereselor comunitatii bancare a tarilor influente din cadrul Uni­unii. Declaratiile despre democratie si egalitate in drepturi sunt doar o fatada.

Cronica Română:

Irlanda a cedat in fata presiunilor Comisiei Europene si a acceptat un “pachet de salvare” care se va cifra intre 80 si 90 miliarde de Euro. Contrar declaratiilor politicienilor europeni si ale comentatorilor economici din media, acest “pa­chet de salvare” nu ajuta cu nimic Irlanda, ci este destinat in exclusivitate pentru a salva bancile, in principal cele britanice si cele germane. Premierul irlandez, care a acceptat inrobirea economica definitiva a tarii pe care o conduce, are perfecta dreptate atunci cand declara ca “alegerile anticipate ar fi inoportune la mo­mentul actual” pentru ca orice scrutin organizat acum se va incheia cu o victorie zdrobitoare a opozitiei, electoratul nefiind dispus sa-l ierte pentru inalta tradare a intereselor nationale.

Poate fi urmat modelul Islandei de către Grecia şi Irlanda ?

Zero Hedge:

05/31/2011 - 23:44

Courtesy of Michael Hudson [1]

Breakup of the euro? [2]

Is Iceland’s rejection of financial bullying a model for Greece and Ireland?

This article is an excerpt from Prof. Hudson’s upcoming book, “Debts that Can’t be Paid, Won’t Be,” to be published later this year.

Last month Iceland voted against submitting to British and Dutch demands that it compensate their national bank insurance agencies for bailing out their own domestic Icesave depositors. This was the second vote against settlement (by a ratio of 3:2), and Icelandic support for membership in the Eurozone has fallen to just 30 percent. The feeling is that European politics are being run for the benefit of bankers, not the social democracy that Iceland imagined was the guiding philosophy – as indeed it was when the European Economic Community (Common Market) was formed in 1957.

By permitting Britain and the Netherlands to blackball Iceland to pay for the mistakes of Gordon Brown and his Dutch counterparts, Europe has made Icelandic membership conditional upon imposing financial austerity and poverty on the population – all to pay money that legally it does not owe. The problem is to find an honest court willing to enforce Europe’s own banking laws placing responsibility where it legally lies.

The reason why the EU has fought so hard to make Iceland’s government take responsibility for Icesave debts is what creditors call “contagion.” Ireland and Greece are faced with much larger debts. Europe’s creditor “troika” – the European Central Bank (ECB), European Commission and the IMF – view debt write-downs and progressive taxation to protect their domestic economies as a communicable disease.

Like Greece, Ireland asked for debt relief so that its government would not be forced to slash spending in the face of deepening recession. “The Irish press reported that EU officials ‘hit the roof’ when Irish negotiators talked of broader burden-sharing. The European Central Bank is afraid that any such move would cause instant contagion through the debt markets of southern Europe,” wrote one journalist, warning that the cost of taking reckless public debt onto the national balance sheet threatened to bankrupt the economy.[1] [3]Europe – in effect, German and Dutch banks – refused to let the government scale back the debts it had taken on (except to smaller and less politically influential depositors). “The comments came just as the EU authorities were ruling out investor ‘haircuts’ in Ireland, making this a condition for the country’s €85bn (£72bn) loan package. Dublin has imposed 80 percent haircuts on the junior debt of Anglo Irish Bank but has not extended this to senior debt, viewed as sacrosanct.”

END OF NATIONS - EU Takeover & the Lisbon Treaty

http://wiseupjournal.com/?p=173

Pat Condell: Come on, Ireland

>> Eamon de Valera spoke out over 50 years ago about the dangers of ( Ireland ) becoming entangled in a European Union

Now Ireland and Greece have to bail out Portugal. Britain must refuse to join this madness.

Imagine you were a Greek taxpayer. No, alright, bad example: lots of Greeks avoid tax, which is one of the reasons they are in their present mess. Imagine, then, that you were an Irish taxpayer. You would, I put it to you, be feeling pretty miffed this morning.

First your economy was ruined by the euro: a monetary policy designed for Mitteleuropa meant real interest rates of minus one per cent during the boom between 1998 and 2007. Then you had to watch your main trading partner, the United Kingdom, enjoy a 20 per cent competitive devaluation, while you suffered the devaluation in output and jobs (Irish GDP is down by an almost unbelievable 20 per cent from peak). Then Brussels assumed control of your economy, and started demanding that you to raise your corporation tax. Now you learn that your government is obliged to send hundreds of millions of euros to Portugal, so that the Portuguese can suffer what you are suffering.

Can we please stop referring to what is happening as “assisting Portugal”? I’m enormously and sentimentally Lusophile, and if I thought that a loan would help, I’d be all for it. No alliance on the planet has endured as has the 700-year league between England and Portugal. The Portuguese defied Bonaparte in the name of our friendship, and even entered the First World War for our sake. They joined EFTA when we did, and followed us (ruinously, it now turns out) into the EU.

Yet it cannot be stressed too strongly that the Portuguese did not want this bailout. They resisted the pressure from Frankfurt and Brussels for as long as they could. They know perfectly well what ceding control of their economy means: the loans will end up in the pockets of European bankers and bondholders, the repayment will come from Portuguese taxpayers. The EU isn’t rescuing Portugal; Portugal is being sacrificed to rescue the euro.

Ponder the absurdity of the situation in which the EU’s currency union finds itself. The Irish and Portuguese governments have had to loan money to each other as well as to Greece. The EU, meanwhile, demands that its already mortgaged member states find yet more money in direct revenue for Brussels. Debt is piled upon debt. Oh, and having wrecked the peripheral economies with low interest rates, the ECB yesterday raised rates, just in time to catch their repayment.

Britain, which stayed out of the whole mess, is being asked to do something costly, detrimental to a friend and – most important – utterly illegal. We should refuse.

If the euro zone member states want to use the fund they have set up among themselves, so be it. It strikes me as idiocy – better by far to let Portugal leave the euro and price its way back to growth – but idiocy is the prerogative of any democratic state. What is utterly unacceptable is to expect Britain to make any contribution beyond the small liability we carry as a member of the IMF. We kept the pound. This isn’t our problem.

 http://blogs.telegraph.co.uk/news/danielhannan/100082966/now-ireland-and-greece-have-to-bail-out-portugal-britain-must-refuse-to-join-this-madness/

EU to Irish People: "So what if you voted against the bailout package ?"

Promises made in anticipation of the 2011 general elections in Ireland may be extremely short lived after EU Commissioner Olli Rehn on Tuesday ruled out the possibility of making bondholders in Irelands defunct banks take a hit.

Responding to a question by Irish Times journalist Arthur Beesley, EC spokesman on Economic Affairs reiterates that the bailout package is a done deal, and is considered as being a pact with Ireland, not Fianna Fail.

>> Irlanda pune mâna pe par

>> Pour John Maguire de RFI "l'europhobie est à son plus haut niveau" en Irlande

Irlanda pune mâna pe par

Irlandezii s-au trezit, în sfârşit, şi au trântit la vot guvernul care a pus la cale al doilea referendum pentru Tratatul de la Lisabona şi care a negociat programul de austeritate (al cărui scop, acolo unde se aplică asemenea bailout-uri, este de fapt salvarea euro pe spinarea nivelului de trai şi a firmelor din ţara respectivă).

Telegraph: Ireland's new government on a collision course with EU:

În Dublin, partidul la putere de circa 60 de ani (Fianna Fail) a luat în jur de 8% voturi.

Costurile "ajutorului" reprezintă 85% din sumele colectate din impozitele pe venit până în 2012.

Deasemenea, mai înseamnă 3900 de lire sterline datorie per familie medie, reducerea salariului minim, reducerea serviciilor publice, încă 90.000 de şomeri, când deja cifra şomajului a depăşit 14%.

Enda Kenny, liderul Fine Gael, va încerca duminică să înceapă negocerile pentru formarea unui nou guvern cu Partidul Muncii, după ce vor fi cunoscute rezultatele oficiale complete.

Atât Enda Kenny cât şi Eamon Gilmore, liderul Partidului Muncii, au promis alegătorilor irlandezi că vor renegocia programul de austeritate UE-FMI pentru a reduce povara pentru contribuabili şi pentru a forţa investitorii financiari să plătească unele datorii bancare plătite în prezent din fonduri publice.

La un summit al liderilor UE de centru-dreapta de la Helsinki, de vinerea viitoare, Enda Kenny va folosi poziţia sa de posibil nou prim-ministru al Irlandei pentru a solicita concesii cancelarului german, Angela Merkel, şi preşedintelui francez, Nicolas Sarkozy, înaintea unei reuniuni de urgenţă de la Bruxelles din 11 martie - summit-ul de reorganizare a zonei euro.

Dar nici cei doi lideri europeni, nici Banca Centrală Europeană sau UE nu vor permite orice modificări substanţiale, în ciuda imensei revolte populare irlandeze împotriva bailout-ului.

Cancelarul Angela Merkel va spune că, dacă vor să reducă rata dobânzii ridicată, punitivă, de 5,8 %, percepută la împrumuturile UE, atunci Irlanda va trebui să renunţe la ratele sale reduse ale impozitului pe profit - o măsură considerată ca fiind vitală pentru revenirea economică a Irlandei şi una dintre cele câteva politici economice care nu au fost încă predate Bruxellesului sau Frankfurtului.

Noul prim-ministru irlandez va fi deasemenea avertizat că nu se pune problema de a forţa instituţiile financiare aflate în proprietate privată să îşi asume participarea la plata datoriilor bancare din Irlanda, de 85 miliarde lire sterline, deoarece panica rezultată pe pieţele financiare s-ar răspândi în Germania şi Franţa, ducând la distrugerea monedei unice euro. Când alegătorii irlandezi se îndreptau vineri spre cabinele de votare, Comisia Europeană a declarat răspicat că toate condiţiile  ajutorului UE-FMI "trebuie să fie aplicate", indiferent de voinţa poporului Irlandei sau indiferent de orice schimbare de guvern.

"Este un acord între UE şi Republica Irlanda, nu este un acord între o instituţie şi un anumit guvern", a declarat un purtător de cuvânt la Bruxelles.

Un diplomat european, dintr-o ţară mare din zona euro, a declarat pentru Sunday Telegraph: "cu cât irlandezii vor susţine mai puternic, public, o renegociere, cu atât atitudinile se vor rigidiza".

"Nici nu poate fi respins [bailout-ul]. Singurul rol al Irlandei este acum să pună în aplicare programul convenit cu UE, FMI şi Banca Centrală Europeană. Alegătorii irlandezi nu sunt parte în acest proces, indiferent de ceea ce li s-a spus", a adăugat diplomatul. În faţa refuzului UE de a renegocia substanţial programul de austeritate, noul guvern Kenny se va confrunta cu o campanie grassroots pentru un referendum.

Irlanda joacă o carte mare în alegerile generale de vineri

Sunt şanse mari pentru înlăturarea guvernului care a impus al doilea referendum privind Tratatul de la Lisabona.

Declan Ganley : Irlandezii strâng cureaua pentru Bruxelles; întreg establishmentul irlandez este compromis

Interviu BBC (noiembrie 2010)

BBC News 22-Nov-2010. The Irish arre not happy with IMF/Euro bailout but will do nothing. The little guys are getting shafted by corrupt banksters in Europe, the UK and beyond. The UK gives Irish banks £7billion of the £7.5billion UK austerity savings cuts.

Declan Ganley despre starea Uniunii Europene

>> Declan Ganley (Wikipedia)

Euro - Caritas

Nici troţkiştii nu sunt de acord cu noul mecanism permanent de stabilitate pentru zona euro. Europarlamentar irlandez, grupul EUL/NGL (extrema stângă):

Să-i vedem pe "ai noştri" cu ce majoritate vor trece aiureala asta prin parlament (ce, vreţi referendum ?! costă bani, nee... ).

>> One Irish MEP tells the truth

Un irlandez le zice pe bune !

Diplomacy is the art of saying 'Nice doggie' until you can find a rock. 

"Entitatea salvată nu va fi nicidecum Irlanda, ci sistemul financiar european, iar irlandezii vor fi buni de plată"

Foarte important de citit articolul lui Tom Gallagher din România liberă - "Deasupra Europei postsolidaritate planează vulturii" :

- Momentul deciziei legate de aderarea României la spaţiul Schengen se apropie, iar autorităţile de la Paris şi Berlin rămân sceptice cu privire la eforturile ţării în vederea reformării justiţiei şi combaterii corupţiei, dat fiind că la ambele capitole s-a bătut pasul pe loc. Dar pe lângă asemenea temeri, absolut justificate, mai există şi alte motivaţii - unele nesemnalate în discursul public. Diplomaţi şi lobbyişti cu o retorică intransigentă la adresa României şi a (non)performanţelor ei se demonstrează din ce în ce mai dispuşi să treacă cu vederea anumite probleme sau carenţe atâta vreme cât Bucureştiul semnalează că ar agrea o serie de contracte şi/sau tranzacţii economice. Printre dezideratele Franţei bunăoară se numără, constant, şi exportul tehnologiei sale nucleare, iar anul trecut preşedintele Sarkozy a ţinut să sublinieze personal disponibilitatea ţării sale de a furniza această tehnologie pentru cea de-a doua centrală nucleară ce urmează a fi construită în România. Sub actuala sa coaliţie de guvernare condusă de liberali, Olanda a devenit la rândul ei mai pragmatică şi în permanentă căutare de concesii şi facilităţi economice.

- Economia românească nu a putut face faţă concurenţei companiilor străine, deoarece UE a norocit-o prea devreme cu statutul unei economii de piaţă funcţionale, deschise şi, ca atare, cu o concurenţă liberă, în condiţiile în care era încă departe de a putea suporta un asemenea şoc. În 2004, Bruxelles-ul s-a declarat însă mulţumit de nivelul de modernizare atins, drept care i-a acordat statutul de economiede piaţă funcţională. Exerciţiul era, fireşte, doar unul de imagine - dar unul de care a profitat majoritar puzderia de companii străine care s-au grăbit să se extindă pe piaţa românească şi să achiziţioneze societăţi strategice. Românii, care depăşiseră de mult faza de „nu ne vindem ţara" şi se bucurau la văzul sosirii capitalului străin, au ajuns între timp să înţeleagă că nici acesta nu reprezintă mult aşteptatul vârf de lance în lupta împotriva dragonului corupţiei. Cât despre companiile străine, destule dintre ele s-au familiarizat rapid taman cu particularităţile mai blamabile ale ţării-gazdă, adoptând o serie de practici deloc ortodoxe în vederea maximizării profitului.

- România ar trebui să fie cu luare aminte la prăbuşirea Irlandei - termenul fiind, din nefericire, cel mai nimerit pentru a descrie actuala situaţie a ţării. Statul considerat până nu demult elevul-model al UE şi dat în repetate rânduri drept exemplu de creştere economică membrilor estici mai noi se pregăteşte, de-acum, pentru decenii de austeritate punitivă în schimbul salvării sistemului bancar european, aflat în pericol de colaps. Entitatea salvată nu va fi nicidecum Irlanda, ci sistemul financiar european, împreună cu erorile sale enorme de management , iar irlandezii vor fi buni de plată într-o măsură absolut disproporţionată. Decizia liderilor UE cu privire la Irlanda a sunat ca un nou dictat, înscriindu-se în linia generală a celui de la Viena, din 1940, când mai-marii Europei stabileau că aproximativ jumătate din teritoriul Transilvaniei trebuia cedat unui alt stat.

- Nonşalanţa cu care şeful FMI, Dominique Strauss-Kahn, a refuzat, zilele trecute, să crediteze România cu o şansă cât de mică în privinţa depăşirii crizei financiare a demonstrat, o dată în plus, că în Europa există politicieni de prim rang care văd în această ţară doar o marfă. Afirmaţiile i-au folosit, vădit, exclusiv lui în încercarea de a se plasa cât mai bine în cursa socialiştilor francezi pentru fotoliul prezidenţial, neocupat de ei de la Mitterrand încoace. Strauss-Kahn şi-a ignorat complet, cu alte cuvinte, funcţia deţinută în prezent, anume de şef al FMI, care l-ar fi obligat să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a feri ţări mai slăbite, precum România, de furia uraganului financiar. Sibariticul premier italian, Silvio Berlusconi, dă la rândul său dovadă de iresponsabilitate, ce-i drept, de una diferită, dar, oricum, la fel de dăunătoare, având în vedere că a reuşit să potenţeze panica în piaţa financiară a ţării sale.

A venit rândul portughezilor (Presseurop)

A venit rândul portughezilor

23 noiembrie 2010 Público Lisabona

Bugetarii portughezi protestează împotriva proiectului de buget. Noiembrie 2010

Irlanda are acum un plan de asistenţă financiară, Portugalia aşteaptă să afle dacă pieţele îşi vor slăbi presiunea. Dar oricum, avertizează ziarul Público, va trebui să treacă prin rigoare. 

După anunţul care confirmă faptul că Irlanda va obţine ajutor din partea Uniunii Europene şi Fondului Monetar Internaţional, ţara se uită la pieţe ca într-o sferă de cristal, ca să-şi afle viitorul pe termen scurt. Contrar aşteptărilor, semnalele, adică ratele dobânzilor asupra datoriei publice sau indicii contractelor de asigurare exprimând riscul suveran (faimoasele credit default swaps, sau CDS) au fost contradictorii.

Portugalia, după indicatorii de ieri, nu este condamnată imediat la o salvare din afară, dar totuşi nu se poate încă spune sigur, după asistenţa Irlandei, că presiunea a scăzut şi că ţara nu are nevoie de ajutorul nimănui.

Într-un context atât de nesigur şi de precar, fiecare cuvânt pronunţat şi fiecare semnal trimis de către factorii de decizie politică şi economică influenţează evenimentele viitoare. Mai important, trebuie să evităm cu orice preţ să ajungem la rapoarte asupra executarea bugetului ca cele date ieri [în ciuda a două planuri de austeritate, bugetul portughez a fost executat în conformitate cu legea iniţială a finanţelor].

Cu alte cuvinte, Portugalia nu poate spera să se elibereze de presiunile pieţelor cât nu va arăta o politică financiară credibilă. Dacă starea actuală a deficitului sau a datoriei publice ar putea conduce fostul ministru socialist António Vitorino să declare că "după o lectură raţională, menţinerea presiunilor asupra Portugaliei nu are sens", capacitatea statului de a conduce o politică riguroasă necesită în viitor mai multă prudenţă şi circumspecţie.

Chiar dacă ţara ar ieşi neatinsă din actuala furtună de pe pieţe, îndoielile asupra capacităţii sale de plată tot nu se vor risipi. Şi dacă pe termen scurt se confirmă faptul că Guvernul se află încă în imposibilitatea de a controla cheltuielile de stat, presiunile vor reieşi la iveală, şi odată cu ele perspectiva unei pedepse din partea UE şi FMI.

PE PRIMA PAGINĂ

Portughezii contribuie pentru Irlanda

 

Fiecare portughez va trebui să plătească "140 euro pentru a salva băncile irlandeze", titrează Jornal de Notícias. Ziarul din Lisabona a calculat că, dacă împrumutul UE şi FMI pentru Irlanda se urcă la 90 de miliarde de euro, Portugalia ar putea să trebuiască să contribuie cu 1,5 miliarde de euro. Acest efort nu va afecta deficitul Portugaliei, asigură jurnalul, deoarece se va face prin emisiuni de obligaţiuni garantate de UE prin intermediul mecanismului european de stabilizare financiară (MESF) şi Fondul european de stabilitate financiară (FESF). Deci, este vorba de datoria creată de Portugalia şi de celelalte ţări care participă la planul de ajutor pentru Irlanda. În cazul Greciei, aminteşte Jornal de Notícias, Portugalia a contribuit cu 194 de euro pe cap de locuitor, pentru 2 miliarde de euro.




http://www.presseurop.eu/ro/content/article/401911-venit-randul-portughezilor

F.M.I.

Falimentul Monetar al Irlandei:

Agenţiile de rating păstrează o linişte ciudată în cazul Irlandei

Articol din Guardian (Ratings agencies remain strangely silent on Ireland):


Agenţiile de rating au jucat un rol central în drama financiară ce a cuprins lumea din 2007.

Prima dată, ele au fost acuzate de a fi fost prea îngăduitoare în evaluarea creditelor ipotecare masive care au alimentat boom-ul nesustenabil de dinainte de a lovi criza creditelor.

Apoi, când declinul a venit şi criza datoriilor suverane s-a  dezvoltat, ele au fost acuzate de a fi fost prea dure. Moody's, una dintre cele mai mari agenţii, a redus ratingul de credit pentru Grecia la momentul maxim al crizei, în aprilie, împingând ţara spre un plan de salvare condus de FMI.

Cu toate acestea, agenţiile au fost ciudat de tăcute când Irlanda a alunecat în criză. Standard & Poor's şi Moody's, care remarcau de obicei schimbările semnificative care afectează o companie, o ţară sau orice activ evaluat de acestea, "monitorizează situaţia" din Irlanda. Fitch, cea mai mică dintre agenţiile de vârf, a emis o declaraţie joi recunoscând lupta băncilor irlandeze de a se finanţa în piaţă. Ultimul comentariu S&P privind Irlanda a fost pe 24 august, şi al lui Moody's, pe 5 octombrie.

Surprinzător, Moody's şi Standard & Poor's acordă Irlandei al patrulea nivel de rating, de la cel maxim. În timp ce ratingul de top este AAA - de care beneficiază încă Marea Britanie - Fitch acordă  Irlandei A, în timp ce Moody's acordă Aa2 şi S&P AA-.

Oficialii de la Bruxelles s-au înfuriat când Moody's a coborât ratingul Greciei la vârful crizei, ceea ce a avut ca efect scumpirea împrumuturilor greceşti şi continuarea erodării încrederii în economie. Mulţi experţi din piaţă s-au aşteptat ca Irlanda să fi fost recent în centrul atenţiei agenţiilor.

"Eu sunt şocat", a declarat Gary Jenkins, şeful compartimentului "venituri fixe" de la Evolution Securities. "Nu trebuie să fii un adept al teoriei conspiraţiei ca să crezi că este ceva destul de ciudat cu privire la tăcerea agenţiilor de rating ... Cred că UE a căutat sprijin la agenţii pentru a se asigura că acestea nu fac situaţia grea, încă şi mai grea".