Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler (XXIV, XXV)

Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (XXIV)

25 iulie 1940, Walther Funk: noua ordine economica in Europa 
                                 
Plata transferurilor de cliring „neacoperite” reprezinta in mod natural o problema financiara interna pentru tarile individuale. Frica existenta inca azi peste tot de asemenea varfuri de cliring „neacoperite” va disparea, insa, pentru ca in primul rand revigorarea economica generala ce este de asteptat dupa sfarsitul razboiului va conditiona o largire a circulatiei monetare si in tarile care au respectat pana acum politica ortodoxa a bancii centrale care s-a bazat intr-adevar pe teoria acoperirii in aur si pe automatismul aurului si, in al doilea rand printr-o conducere de stat a bilanturilor de plata problema varfurilor de cliring va deveni fara obiect. Nivelul de pret va trebui sa se apropie de cel german. Dar o uniune monetara conditioneaza in genere un standard de viata ajustat si acesta nu poate si nu trebuie sa fie in viitor acelasi in toate tarile europene conectate la clearing deoarece lipsesc pentru aceasta conditiile economice si sociale si ordinea economiei europene ar fi irationala pe aceasta baza pe o perioada previzibila.

In Europa trebuie ca fiecare tara sa isi dezvolte propriile forte economice si fiecare tara trebuie sa poata face comert cu o alta tara, dar principiile si metodele, conform carora se efectueaza acest comert, urmeaza – vazute in ansamblu – a fi aceleasi. Aceasta are avantajul ca reglementarile economice si masurile fortate intr-un asemenea sistem financiar si de plati se pot anula pe scara larga pentru ca atunci acestea nu mai sunt necesare pana in cele mai amanuntite observatii si prevederi, care aduc cu sine formulare care afecteaza puternic functionarea individuala a economiei. Daca se creeaza conditii clare prin acordul de pace si functioneaza cliringul central, vor putea fi anulate in cadrul acestui spatiu limitele de devize, in primul rand pentru transportul de persoane si micul trafic de granita, dar si pentru transportul de marfuri in cadrul unui import alocat, distributia contingentelor putand fi transferata grupelor economice care ar urma sa se organizeze in mod adecvat in diversele tari.

De asemenea se pot transfera atunci anumite functiuni pentru plati pentru transferul mai departe in contul de cliring, dar in special pentru finantarea pe termen scurt a traficului de marfuri. Pentru circulatia capitalului va fi indispensabil totusi un control al statului in continuare.

La intrebarea privitoare la ce lipseste in noua economie europeana si ce marfuri pot fi exportate trebuie sa se raspunda astfel:

Depinde ce va cuprinde spatiul economic european si ce ii va sta la dispozitie ca surse directe de ajutor. Anumite produse lipsesc intotdeauna in Europa. Dar nu ne gandim sa trecem la o economie exclusiv autosuficienta, pe care nu am avut-o in Germania nici inainte de razboi, nici nu o avem in razboi, ci vom fi in mod natural interconectati cu economia mondiala ca si pana acum. Intrebarea este asadar nu autarhie sau export, ci autarhie si export, intelegandu-se notiunea de autarhie in mod corect de data aceasta. Vom face in asa fel incat produsele noastre de valoare mare sa fie comercializate in schimburi cu materiile prime de la nivel mondial. Dar aici exista o limitare. Trebuie sa fim prudenti ca pe cat posibil toate acele produse sa fie disponibile in cantitati suficiente in spatiul economic european, ceea ce face acest spatiu economic sa fie independent de alte spatii. Trebuie deci sa garantam libertatea economica a acestui spatiu. Aceasta este o chestiune de nivel de trai in imaginea de ansamblu. In viitor nu va trebui sa importam nici o tona de petrol de pe pietele de peste mare daca ne rationalizam consumul de carburant in mod corespunzator. In caz ca fiecare ar putea sa conduca autoturismul cat isi doreste si in caz ca se produc cate automobile e posibil sa se produca, nimic nu va sta in calea importului exagerat de la nivel mondial deoarece consumul nu poate fi niciodata adus la nivelul pe care noi insine il avem la dispozitie. Inca mai serios este cazul produselor de lux cum sunt cafeaua, ceaiul, cacao etc. Va trebui sa fim intotdeauna atenti ca intr-o perioada de restriste a spatiului economic al Germaniei Mari ceea ce ii va sta la dispozitie sa nu depinda de puteri si forte asupra carora nu avem influenta. Aici va trebui sa ne gandim ca baza de materii prime a Germaniei mari s-a imbunatatit foarte mult si ca Germania va dispune la sfarsitul razboiului de un potential de export pe care nu l-a avut vreodata.

In carbune, potasiu, fier, lemn, energie electrica, dar si in materii sintetice elaborate cu atat succes de catre economia si stiinta germane, iar prin noile materiale vom fi cu atat mai independenti de economia mondiala si in special de monoculturile lumii, precum a fost cazul pana acum. Acest lucru este valabil pentru toate materiile prime, in special pentru produsele agricole. Tocmai in sectorul alimentar o crestere planificata a productiei si o conversie a productiei in necesar vital vor asigura in continuare libertatea alimentara, precum este cazul deja in Germania Mare. Piata europeana a granelor condusa si organizata centralizat nu va avea desigur forma vechii burse speculative a granelor, ci va functiona asemanator cliringului financiar ca cliring de grane. Dar in principiu va trebui intotdeauna sa se ajusteze politica economica in asa fel incat sa ne aflam in legaturi comerciale cu restul lumii pentru a impinge tot mai sus standardul de viata al poporului german si al statelor industriale europene.

http://www.corectnews.com/politics/statele-unite-ale-europei-o-inventie-lui-hitler-xxiv

Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (XXV)

25 iulie 1940, Walther Funk: noua ordine economica in Europa   
                               
O alta intrebare care este mai mereu pusa suna astfel: ce livrari de marfuri asteapta noua Europa de la Rusia, America, America de Sud si Asia de Est? Si ce marfuri va livra in schimbul acestora? Aici trebuie sa remarcam urmatoarele:

Cu Rusia avem un acord comercial care este foarte rentabil. Rusia este elementul complementar natural pentru statele industriale dezvoltate. Suntem de parere ca Rusia se va dezvolta in viitor ca furnizor de materii prime si ca importator de produse finite germane mult mai mult decat pana azi. Cat de mult vom face comert cu Statele Unite ale Americii, tine de americanii insisi. In masura in care discrimina in mod natural produsele germane, un astfel de comert este problematic, si atata vreme cat vor respecta o dogma, care nu e altceva decat o dogma, schimbul de marfuri cu Statele Unite se va lovi permanent de dificultati. Dar Statele Unite trebuie, daca vor sa contribuie la aceasta, sa configureze economia mondiala in mod continuu, sa se dezbare de metoda lor eronata, conform careia urmeaza sa devina concomitent cea mai mare tara creditoare si cea mai mare tara exportatoare. Acestea sunt lucrurile care nu se pot aduce la un numitor comun pentru ca, daca o tara este o tara de creditori mare, nu trebuie sa forteze exportul prin toate mijloacele si sa impiedice sistematic importul. Ceea ce vor face candva americanii cu aurul lor, asta nu ne sta in putere sa spunem. Problema aurului este in primul rand o problema pentru Statele Unite ale Americii. Ca baza pentru monedele europene, aurul nu va mai juca in viitor nici un rol pentru ca moneda nu este dependenta de acoperirea ei, ci de valoarea pe care statul i-o da, de ex. in acest caz ordinea economica reglementata de stat. Sistemul de cliring ilustrat anterior face ca economia sa se poata dispensa de aur pentru scopuri de moneda si plati in cadrul cliringului.

Altceva este daca aurul este privit in continuare ca un mijloc practic care sa se foloseasca la compensarea soldurilor de plata in afara sistemului de cliring, asadar pentru comertul liber si plati; dar niciodata nu vom duce o politica monetara care sa ne faca dependenti de aur pentru ca nu putem sa ne legam de un mijloc a carui valoare noi insine nu o fixam. Daca americanii vor sa scape din nou de aurul lor, care in momentul acesta sta fara dobanzi si activitate in pivnitele de la Fort Knox, atunci ar putea sa isi aprecieze dolarul, ceea ce in mod normal ar prezenta pentru economia americana dificultati considerabile. Dar apoi aurul ar fugi din America, adica s-ar putea vinde in America bine, un puhoi de marfuri de asemenea s-ar revarsa catre America. Aceasta va fi, insa, o chestiune care tine de cat de mult poate sa adopte politica interna americana o asemenea masura. Daca s-ar lua intregul aur din pamantul Americii si s-ar duce pe o insula si aceasta insula ar fi scufundata de o catastrofa naturala, atunci viata economica a popoarelor ar merge mai departe. In privinta problemei aurului nu s-a rostit inca ultimul cuvant.

Cu America de Sud si Asia de Est am pastrat cele mai bune legaturi comerciale si suntem convinsi ca, imediat ce jafurile englezesti pe mare inceteaza, comertul cu America de Sud si Asia de Est se va dezvolta foarte favorabil pentru ca trebuie sa se aiba mereu in vedere ca dificultatile din economia mondiala si in aprovizionarea Europei in special, indiferent de metodele prostesti ale Versaille-ului, si-au avut originea in aceea ca mai intai Rusia ca o piata imensa ce isi desfacea surplusurile de grane in Europa, a cazut, ca in al doilea rand marea piata est-asiatica a fost afectata foarte tare de problemele din China si ca o alta situatie ar aparea imediat daca in China s-ar putea crea din nou conditii politice stabile si astfel si conditii economice stabile, lucru vizat de Japonia. Cu America de Sud a fost tulburat vechiul nostru comert bine organizat numai de catre blocada engleza. Suntem convinsi ca si aici schimbul natural se va reinstaura daca razboiul pe mare nu il mai impiedica. Nu credem de asemenea ca stradaniile de a face din pietele americane piete autarhice si de a se separa de comertul cu lumea vor avea succes. Pentru aceasta lipsesc si conditiile economice pentru ca Statele Unite nu pot prelua produsele sud-americane in masura in care ar putea Europa sa le preia. Statele Unite trebuie sa renunte la gandul ca pot sa isi impuna conditiile economice in Germania respectiv Europa. Pentru a putea sa facem comert cu statele sud-americane, nu avem nevoie de intermedierea nord-americana. Ori comertul germano-sudamerican are loc pe baza intelegerilor libere cu state sud-americane suverane, ori nu are loc deloc. In rest, Statele Unite protejeaza intr-adevar tocmai prin planurile lor privitoare la cartelarea marfurilor sud-americane in esenta si un sistem economic bilateral. Unei normalizari si unei largiri a relatiilor comerciale reciproce nu ii stau impotriva dificultati tehnice, trebuie numai sa se configureze comertul germano-american liber de orice dogmatica. Sistemul european de cliring nu exclude in nici un fel schimbul de moneda straina cu tarile care nu sunt in cliring. Marca germana si acceptarea marcii germane vor fi din nou dupa razboi pe deplin functionale si pentru un astfel de comert. In sfarsit, nu metodele vor fi decisive, ci calitatea marfurilor. Nici in aceasta privinta nu avem realmente de ce sa ne facem griji pentru marfurile germane de export!

Daca trec acum de la strainatate la domeniul intern, intrebarea „Cum este finantat acest razboi in Germania?” starneste pasiuni puternice in lume.

VA URMA

http://www.corectnews.com/politics/statele-unite-ale-europei-o-inventie-lui-hitler-xxv 

>> Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler ( I, II, III-IV, V, VI-VII, VIII-IX, X-XI, XII-XIII, XIV-XV, XVI-XVII, XVIII-XIX, XX-XXI, XXII-XXIII, XXIV-XXV, XXVI-XXVII, XXVIII-XXIX, XXX-XXXI, XXXII-XXXIII )