Penibilul apus al lui Václav Klaus

 

Am tot închis ochii la "autodenunţul" repetat al lui Václav Klaus, care se declara liberal "clasic" (al doilea termen-precizare îmi sunase imediat gen "tocmai fiindcă se simte cu musca pe căciulă"). Însă mai treceam cu vederea involuntar şi peste realitatea că liberalismul este şi el un inamic al esenţei organice, tradiţionale, a naţiunilor-stat. Şi dintre cei actuali este cel mai puternic. Ziceam "las' că asta-i doar o fixaţie, o marotă de-a moşului, da'-ncolo le zice bine; doar că se desprinde greu de începuturile sale politice din anii '90, când a avut merite incontestabile".

Dar iată că timpul lucrează, şi nu mereu înspre bine. Pe 1 octombrie 2024, bătrânul (1941) politician ceh co-semnează alături de paiaţa sionistă Javier Milei (preşedintele Argentinei) şi de un profesoraş oarecare, aşa-zisa declaraţie "a civilizaţiei occidentale": Western Civilization Declaration.

Unde apar anumite teze periculoase, pe care le voi semnala. Dar mai înainte de toate, titlul însuşi este relevant - Declaraţia vorbeşte doar în numele unei anumite civilizaţii, cea apuseană ("catolico-protestanto-iudeo-masonică", ca să-i precizez clar identitatea).

• "[...] we are convinced that many of its achievements still have the potential to serve as a guide for a just, peaceful and prosperous future for the whole of humanity."

"[...] suntem convinși că multe dintre realizările sale au încă potențialul de a servi drept ghid pentru un viitor drept, pașnic și prosper pentru întreaga umanitate."

Deşi începe cu exprimarea îngrijorării privind direcţia curentă înspre care se îndreaptă civilizaţia occidentală, preambulul se încheie cu "recomandarea" către restul omenirii (către o majoritate clară, adică), de a urma liniile aceleiaşi civilizaţii occidentale. Desigur... "cele bune". Dar... când? După "corecţia traiectoriei" occidentale, ori încă de pe acum?!

Opinia Institutului Václav Klaus privind situaţia din Afganistan

Şocantele, pentru mulţi surprinzătoarele evoluţii din Afganistan - fulgerătorul eşec al intervenţiei occidentale (sub conducerea SUA) susţinută de guvernul afgan şi triumful victorios al islamiştilor talibani, confirmă poziţia susţinută consecvent de IVK privind acest conflict şi participarea noastră.

Suntem oponenţi acerbi ai intervenţionismului agresiv în numele drepturilor omului şi ai eforturilor de a exporta noţiunile universalismului occidental privind organizarea societăţii în țări care nu sunt adecvate din punct de vedere cultural, social sau religios pentru așa ceva. Războiul afgan a demonstrat foarte repede această inadecvare și de aici a rezultat o anumită reținere pe care preşedintele Václav Klaus a avut-o în timpul mandatului său.

Înfrângerea zdrobitoare de către Afganistan a expansionismului occidental este doar un exemplu dintre altele: Irak, Libia, Siria, Ucraina. Acestea sunt țări în care Occidentul a încercat să se amestece fără scrupule în problemele lor interne pentru a le trăda în cele din urmă, părăsindu-le, nereușind să se ridice la înălțimea așteptărilor pe baza cărora a intervenit în acestea și a susţinut partea societății care părea să favorizeze Occidentul.

Sfârșitul surprinzător al războiului afgan și transferul puterii către talibani, indiferent de soarta actualilor prieteni și aliați, este o amintire și un avertisment pentru toți cei care se lasă pe mâinile celor puternici, se bazează pe ei și uită să ia seama la propria lor securitate. Dezastrul de astăzi a confirmat că marile puteri nu au prieteni, ci doar interese. Desigur, acest lucru nu este valabil doar pentru Afganistan.

Victoria talibanilor nu este surprinzătoare, așa cum arată comentatorii zilei, ea se vedea venind de ani de zile. Că NATO și Statele Unite au minimalizat acest fapt este o dovadă suplimentară a neînţelegerii lor asupra societății afgane. Este dovada ipocriziei celor care au profitat din plin de două decenii de război și au fost interesați să-l prelungească, indiferent de rezultatele efective ale acestuia.

La fel, a fost unilaterală - și, după cum s-a dovedit, şi falsă - afirmația că „Afganistanul și poporul său îi resping în mod copleșitor pe talibani”. Dacă ar fi fost așa, talibanii nu ar fi obținut niciodată controlul deplin al întregii țări, cum vedem astăzi, avansând prin Kabul fără nicio rezistență.

Viteza prăbușirii guvernului marionetă pro-occidental afgan și a armatei sale bine echipate și înarmate occidental arată că susţinerea lor la nivelul ţării a fost zero. Dimpotrivă, moralul ridicat al luptătorilor talibani a confirmat puterea autentică a rezistenței împotriva ocupanților și înrădăcinarea fermă a talibanilor în țară și în tradițiile sale. Acest lucru nu este surprinzător. Afganistanul se întoarce la un regim care corespunde caracterului societății locale mai mult decât experimentele cu exportul democrației liberale. Prin urmare, să nu permitem eforturi isterice pentru a exploata situația afgană spre a crea un nou val de migrație în masă către Europa.

Tocmai în lumina acestei experiențe, să recunoaştem că Occidentul de astăzi nu are autoritatea de a forța organizarea societății în conformitate cu ideile sale, nicăieri în lume. Să ne reamintim și măsura în care a fost ostracizat oricine evalua critic nivelul implicării NATO în Afganistan, Irak, Siria sau în escaladarea tensiunilor în Ucraina.

În același timp, dezastrul afgan arată cât de controversat a fost efortul de a fundamenta structura și tradițiile armatei cehe nou construite pe logica unei forțe expediționare mercenare care luptă în conflicte îndepărtate. Înfrângerea Occidentului, pe care o vedem astăzi în Afganistan, este, de asemenea, o înfrângere pentru politica externă cehă și ar trebui să o putem recunoaște măcar acum. Și să o folosim pentru o reflecție fundamentală. Vieţile a 14 soldați cehi, curmate inutil, ne obligă să facem acest lucru.

Václav Klaus şi echipa IVK, 16 August 2021

https://www.klaus.cz/clanky/4787

• Václav Klaus - texte traduse
  

Declarația lui Václav Klaus cu privire la cazul Vrbětice

Comunicate de presă, 19 aprilie 2021 

În situaţia unor date și informații foarte superficiale și neconvingătoare, prezentate pe fondul obscur al isteriei covidice, în care tot felul de dezinformări și știri false se răspândesc prea ușor, și în atmosfera nervoasă a viitoarelor alegeri parlamentare din octombrie, nu vreau să-i concurez pe alți politicieni și comentatori printr-o declarație încă şi mai originală despre cazul Vrbětice, șapte ani mai târziu. Prin urmare, doar trei scurte note: 

1. Nu credeam că mă voi întoarce vreodată în anii cincizeci, chiar și cu semnul opus. Nu credeam că voi mai lovi neputincios cu pumnul în masă ascultând radioul regimului și declarațiile liderilor noștri politici; 

2. Cred că dacă Trump ar fi câștigat din nou alegerile prezidențiale din SUA și ar fi fost astăzi președinte, reluarea poveştii Vrbětice nu s-ar mai fi produs; 

3. Guvernul nostru și pseudo-opoziția asociată cu acesta realizează că nu mai pot speria oamenii la nesfârşit cu covidul și, prin urmare, caută disperaţi să moşmondească o altă sperietoare pentru a ține oamenii în teamă. Ei ştiu foarte bine că oamenii speriați sunt mai ușor de guvernat. I-aş ruga să se oprească. Ar trebui să le pese mai mult de țara noastră decât de persoanele lor. 

Václav Klaus, Praga, la 19 aprilie 2021

https://www.klaus.cz/clanky/4724

*   *   *

În 2014 au avut loc două explozii (la cam o lună diferenţă) la un depozit de muniţii din localitatea cehă Vrbětice. Recent, "s-a ajuns la concluzia" că exploziile ar fi fost provocate de "nişte agenţi ruşi", iar de aici la un scandal în toată regula, implicând şi expulzări reciproce de diplomaţi între Cehia şi Rusia. Ce nu spune media globalistă este că muniţia de acolo urma să susţină "opoziţia" terorismul din Siria şi noul regim-marionetă din Ucraina, rezultat din puciul "EuroMaidan". Aşa că vezi, matale...

•  Václav Klaus - texte traduse

Răspunsul lui Václav Klaus la întrebarea TV Nova: Vă veţi vaccina împotriva Covid-19?

Nu m-aş vaccina aşa, fără rost. N-am fost în viaţa mea vaccinat contra gripei, şi ce vedem acum este o formă de gripă. Poate puţin mai gravă decât unele forme ale sale, deşi nici gripa normală nu este uşoară pentru multe persoane şubrezite de alte boli.

Consider vaccinarea ca fiind nenecesară, şi consider imensa propagandă din jurul vaccinării a fi, pe de o parte, propaganda companiilor farmaceutice care vor să tragă foloase mult şi bine de pe urma ei, iar pe de cealaltă, propaganda politicienilor care vor să răspândească teama în rândul publicului. N-o să mă prindeţi făcând aşa ceva.

Václav Klaus, 22 decembrie 2020

https://www.klaus.cz/clanky/4666

• Václav Klaus - texte traduse

Václav Klaus despre atentatul de la Bagdad

Opiniile IVK (Institutului Václav Klaus) privind atentatul de la Bagdad

Probabil că nu a fost în primul rând inițiativa politică a președintelui Trump, ci mai degrabă o expresie a gustului părții militare a Departamentului Apărării și a afacerilor externe ale SUA, care „se întoarce” și joacă un rol mai activ în politica internă.

Președintele Trump așteaptă alegerile prezidențiale din acest an. El le-a promis simpatizanților săi că va pune capăt politicilor intervenționiste ale domnilor Obama și Bush. Decizia de a asasina un general popular și capabil al armatei regulate iraniene - un simbol al Iranului - și riscând prin urmare o destabilizare majoră în regiune, nu poate fi în interesul electoral al lui Trump, deoarece va fi folosită împotriva lui în campania electorală. De aceea, concluzionăm că decizia a fost în interesul cercurilor militare americane și al neoconilor.

Václav Klaus denunţă falsul numit "democraţie liberală"

Procesul antidemocratic aflat în desfășurare - şi tolerat de partidele politice standard - aparent nu poate fi oprit prin mijloacele democratice tradiționale. Nu există nicio soluție revoluționară pe termen scurt. Inversarea cursului evoluţiei nefavorabile a societății occidentale va fi un drum lung. 

Un text de referinţă, comparabil cu cel scris de acelaşi autor, "Ce este europeismul?". Václav Klaus demontează sistematic noul fals ideologic globalist, aşa-zisa "democraţie liberală". Democraţiile cu adjectiv n-au fost decât forme de înlocuire a democraţiei reale cu făcături în beneficiul oligarhiei vremii respective. Fie că se numea "democraţia populară" (RPR, RSR), "democraţia muncitorească, revoluţionară" (RSR, în ceauşism), "democraţia originală" (FSN-Iliescu, 1990). Acum avem la nivelul UE (deşi nu este denumită astfel în mod explicit) "democraţia prin delegarea drepturilor" numită în mod înşelător "democraţie liberală". Şi asumată drept obiectiv şi reper chiar şi de forţe ne-liberale (socialişti, social-democraţi, "conservatori", "populari", ecologişti, eurocomunişti...). Pasul decisiv prin care s-a ajuns aici în mod instituţional a fost transformarea CEE (Comunitatea Economică Europeană) în UE (Uniunea Europeană), odată cu Tratatul de la Maastricht, intrat în vigoare în 1992 dar care a început a fi schiţat de prin 1986. Ce potriveală, s-a sincronizat cu gorbaciovismul (facţiune a globaliştilor) şi a fost gata taman la timp ca să acompanieze jaful Vestului în Est. Acoperit propagandistic sub lozinci gen "(re)unificarea Europei".

Klaus a intrat în politica mare cu câteva principii de bază, printre care acela că acţiunile politicienilor trebuie să aibă la bază mandatul democratic real încredinţat de cetăţeni (consimţământul lor). Spre sfârşitul traducerii textului am avut "revelaţia". Cea mai absurdă componentă a UE dar şi cea mai periculoasă - deşi poate nu pare - este aşa-zisul "parlament european". Unde nu există facţiuni naţionale şi nici reprezentare naţională "expresă", ci unde europarlamentarii reprezintă... eurogrupuri politice multinaţionale. "Democraţie transnaţională", cică. În UE (Consiliul European) votul statelor membre are pondere variabilă, după întindere şi populaţie. Pâi aşa, CAER-ul era mai democratic, acolo era prevăzut - măcar formal - principiul "un stat - un vot", şi exista veto-ul. Atenție - vorbim despre actori care sunt statele, și nu "populațiile", pe care "PE" are pretenția că le-ar reprezenta. Deci nu erau unii "mai egali" chiar dacă erau mai mari, şi ăla era vot, nu glumă. Desigur, era la latitudinea liderilor comunişti direcţia votului şi activarea veto-ului dar ideea este că existau "instrumente de control"... democratic. În câteva cazuri RSR a blocat prin veto anumite decizii nefavorabile, ceea ce este mult mai greu la nivelul Consiliului European şi uneori (tehnic) chiar imposibil, veto-ul în UE neacoperind absolut orice decizie "colectivă". Ba chiar există procedura suspendării dreptului de vot al unui stat membru, în domenii altele decât... excluderea sau recuperarea daunelor. Mişto, nu?! "Rămâi aici, mai taci dracu' din gură şi fă cum zicem noi chiar dacă nu-ţi convine". Curat-democratic. Ehe...

Manifestul IVK: Apărarea democraţiei împotriva democraţiei liberale

Establishmentele politice, intelectuale şi mediatice ale ţărilor occidentale se simt ameninţate de insatisfacţia crescândă a tot mai multor cetăţeni faţă de politicile şi comportamentul lor. Şi atunci trec la contraatac, lansând conceptul ajuns azi la modă. Democraţia liberală, pe care o proclamă în mod arogant ca fiind singura corectă şi afirmă că aceasta ar fi "periclitată de apariţia liderilor autoritari şi de populismul lor aferent". Nu este un citat exact dintr-o afirmaţie aparţinând vreunui autor anume. Este un fel de rezumat, în acest spirit scriu şi vorbesc mulţi autori şi politicieni. Este tentativa lor de a ne descrie natura chestiunii, şi ne pisează astfel de multă vreme. 

Termenul "democraţie liberală" nu mai este un termen neutru din punct de vedere politic, ci a devenit o lozincă propagandistică. N-are rost să analizăm cum va fi fost folosit cândva sau de către cine. Să vorbim despre ce înseamnă azi. Scopul său este să limiteze noţiunea de democraţie - ca spaţiu general şi mecanism al competiţiei politice deschise - spre a o transforma în unica formă de organizare. Şi astfel ar urma ca după această democraţie să fie modificată lumea (societatea).

Václav Klaus atenţionează: Grupul de la Visegrád este practic în blocaj, ba chiar au avut loc aproape-lovituri de stat în Slovacia şi Polonia

The West is in a crisis and there are no indications it is going to end any time soon.

A few unsystematic comments on the contemporary geopolitical situation

Introduction

Many thanks for the invitation. Nevertheless, I am not sure I am the right person to speak at the panel called “Geopolitical challenges”. I know and I do not hesitate to admit openly that my comparative advantage isn´t in the field of geopolitics. This is, in my view, a field without a coherent theoretical structure, without well-defined hypotheses, which makes it difficult to say anything meaningful, strong and resolute. My main topic these days is Europe, perhaps the future of Europe, or better to say the future of us, Europeans. It is also a topic without any theoretical underpinning, but it is, at least, interesting and relevant. It is a part of our life. It is not just a topic of our doctoral disertations.

Something has changed in international politics recently. I feel it very strongly. This is my third trip to Budapest in the last four months. This frequency is unusual. It used to be, in the last thirty years, in the whole era after the fall of communism, three trips in a decade. Why is it so different now? I don´t think the reason can be found in geopolitics, even though there has been important developments there. Something has happened here, here in Europe, here in Central Europe, here in our societies.

As I see it, the main issue has to do with the fact that one medium-sized country ceased to be a passive object of geopolitics, and of the games which the Euroelites try to play with us. This country started to behave actively. This country is Hungary. To my great regret only Hungary. In the preparatory documents of our today´s conference, the organizers write that the Visegrad Four countries, I quote, “are seeking new answers to the challenges” of our era. This is a very friendly, polite but undeserved statement. I am not sure it is true.

I regret being forced to say that my own country, the Czech Republic, is “not seeking” anything these days. We have neither a government, nor a political leadership. Some of the Czechs, perhaps, individually, try to do something. They seek to keep the very weakened and heavily endangered identity of the Czech state in the nation-states liquidating European Union alive but there is no government policy in this respect – neither explicit, nor implicit.

I don´t have any mandate to speak on behalf of Slovakia but it seems to me that the situation there is very similar. Especially after the fall of Prime Minister Fico, after the recent events there, which reminded us of a sort of from above organized coup. Poland deserves attention because it is an entity with a specific way of looking at the world and with specific policies in some fields which is very refreshing for all of us. To my great regret, I find, however, some Polish stances rather ambivalent in their geopolitical ambitions and consequences. Summing up, I do not see the Visegrad Four countries to have enough courage, enough strength and enough determination to pursue a common, independent policy. It may have looked like a policy in the autumn of 2015, but I hadn´t seen it before and I don´t see it now.

Declaraţia lui Václav Klaus privind rezultatele primului tur al alegerilor prezidenţiale

Aş dori să-i felicit pe toţi votanţii care nu s-au lăsat intimidaţi de propaganda militantă antizemanistă şi şi-au dat votul pentru preşedintele de azi. Ceea ce înseamnă că ţin cu ţara noastră, nu scâncesc pentru interese străine, nu vor haos şi discontinuitate cu orice preţ.

Ei au spus că nu vor migraţie masivă şi consecinţa ei periculoasă, lichidarea culturii europene şi, odată cu ea, a culturii, tradiţiilor şi valorilor cehe.

Candidatul ieşit pe locul al doilea la primul tur, mă tem că nu simte acest pericol şi că nu va fi capabil să-l înfrunte.

Miloš Zeman a învins în toate regiunile din Boemia, Moravia şi Silezia, cu excepţia Pragăi. Cred că ţara - nu cafenelele pragheze - va decide turul al doilea.

Václav Klaus, 13 ianuarie 2018

https://www.klaus.cz/clanky/4226


Zeman i-a urmat lui Klaus la preşedinţia Cehiei după cele două mandate consecutive, şi a ridicat din nou "steagul" UE la Castelul Praga (sediul Preşedinţiei), după ce Klaus îl dăduse jos. Iar acum a câştigat turul întâi. Deşi de stânga şi iniţial "europeist", Zeman s-a dovedit un destul de bun "înlocuitor de Klaus" (care-i mai mare cu trei ani decât Zeman, 1941 / 1944). Propaganda Sistemului (hotniuşii) îl face "pro-rus","anti-european", de parcă ar mai funcţiona bau-baurile astea...

A, şi de urmărit dacă Kraut Iohannis îl va felicita pe Zeman pentru victorie, după turul al doilea. Pe Andrzej Duda (preşedintele [pseudo?]conservator din Polonia) nu l-a felicitat când a câştigat (mai 2015). Apoi l-a invitat doar o singură dată în doi ani jumate de atunci. Da' te pomeneşti că l-o pofti pe ovreiul pus premier de tot mai ramolitul Kaczynski (sanchi, pus premier al Poloniei "pentru a îmbuna UE-a" - de parcă poţi cădea la pace cu unu' chitit să te termine...).

• Václav Klaus - texte traduse

Václav Klaus, total defazat, aproape ireal...

Într-un comunicat, Václav Klaus cere intervenţia UE într-un conflict intern dintr-un stat-membru (Spania), ba încă împotriva guvernului național. Și chiar şi indirect aprobă acţiunile UE îndreptate împotriva Poloniei şi Ungariei; sorry, asta-mi arată textul, n-oi fi eu destul de subtil spre a vedea acolo o ironie... 

Hai c-aş fi înţeles dacă virgulă catalanii ar fi vrut independenţă reală, adică faţă de UE. Prin părăsirea "clubului". Dar nu-i cazul, instigatorii de acolo - ca şi cei din Scoţia - sunt Brussels friendly în mod ostentativ. Şi - cel puţin în cazul Scoţiei - este cât se poate de clar că UE ar vrea (în cazul unui Brexit "consumat") o Mică Britanie fără Scoţia.

A se observa şopârlele: nu mai este guvern spaniol, ci "de la Madrid", provincia spaniolă Catalonia este "doar Catalonia", guvernul intervine "brutal" iar acolo "nu-i separatism ci exprimare liberă de idei". 

Mai vreţi, careva, regionalizare?


Declarație privind violența inacceptabilă a guvernului de la Madrid în Catalonia

COMUNICAT DE PRESĂ, 1 octombrie 2017

Suntem indignați de brutalitatea guvernului de la Madrid care intervine în referendumul de astăzi din Catalonia privind independența. Considerăm că este inacceptabil faptul ca un guvern, oricare ar fi el, să abuzeze folosind forțele armate, violența și represiunea pentru a-i reduce la tăcere pe cei care doresc să-și exprime opiniile în mod liber. Recent, Comisia Europeană a criticat în repetate rânduri Polonia și Ungaria pentru nerespectarea statului de drept și a așa-numitelor valori europene și, prin urmare, a amenințat aceste țări cu sancțiuni. Cerem Comisiei Europene să condamne în mod similar guvernul spaniol pentru comportamentul său nedemocratic și total inacceptabil.

Václav Klaus și echipa IVK (Jiří Weigl, Ladislav Jakl, Ivo Strejček, Petr Hájek, Boris Šťastný și Petr Macinka), 1 octombrie 2017

(traducere, linkul original: https://www.klaus.cz/clanky/4176)

• Václav Klaus - texte traduse

Omuleţu' ăsta (Dodon) începe să-mi devină simpatic...

• Drapelul Uniunii Europene a dispărut de la intrarea în Palatul Republicii (Repmoldova)

Hai să n-o mai dăm pe după cireş şi să recunoaştem: Unirea (cu România) nu e-n cărţi, pentru Repmoldova sunt deocamdată două alternative, înglobarea în UE sau în Uniunea Eurasiatică. Şi, deşi inclusiv cea de-a doua este un experiment globalist, are mai mulţi adepţi în pseudo-statul dintre Prut şi Nistru. Ai cărui locuitori se declară în mod majoritar drept "moldoveni", dovadă că datele recensământului din 2014 sunt şi acum la secret (sunt scoase, la mişto, doar statistici gen "tipul clădirilor locuite", nu şi compoziţia etnică - la precedentul din 2004, se declarau români sub 3%, poziţia... a şasea). În Repmoldova, aştept fapte - abrogarea tratatului de asociere la UE (cică comuniştii lui Voronin l-ar susţine, deci daţi-vă seama ce forţe şi interese sunt în joc). Mai este criticat Dodon că pe siteul preşedinţiei a trecut limba "moldovenească" în loc de limba română. Un fals, desigur, dar în Constituţia Repmoldova, "moldoveneasca" a rămas limba oficială.

Şi n-a făcut-o numai Igor Dodon, ci şi Václav Klaus, care pe durata mandatelor sale a interzis arborarea "drapelului" UE pe Castelul Praga (reşedinţa prezidenţială). În RSS RomEUnia este dată lege pentru arborarea alăturată (pe instituţii şi sedii de firme) a drapelului naţional şi a "drapelului" UE. Cum ar veni, ar avea importanţă egală. Soclul-pereche, al fostului steag roşu al PCR îşi găseşte acum "buna întrebuinţare". Ar trebui dată o lege care să specifice în mod expres că se arborează un singur drapel (cel naţional) şi că se desfiinţează portdrapelele şi catargele "alternative": europene, ale altor state (cu excepţia sediilor diplomatice şi a cimitirelor militare), judeţene, secuieşti, regionale...

Şi mai zic ceva: ce-i bun pentru UE, e rău pentru noi (şi invers).

A Few Remarks on the Brexit and Trump Victories - As Seen from Central Europe

I always try to be straightforward and avoid understatements – I call both Brexit and Trump victories. And I will try to use this opportunity to say why.

A. I don´t look at the world from a distant planet, I look at it from Central Europe, from Prague. This is Europe, this is geographically the heart of Europe, but this is a part of Europe with a valuable and instructive history and experience. Without pedantically discussing where Central Europe starts or ends, let me say that I don´t include countries like Ukraine or Macedonia. This part of the world, the individual Central European nations, can be characterized:

- by its – in the history many times – questioned and suppressed independence, sovereignty and statehood;

- by its communist past and the still relatively recent rebirth of freedom, democracy and market economy (for that reason I exclude Austria, but the country is more Central European than it likes to be);

- by the widespread belief of its citizens that everything which is opposite to communism is right, just, morally and socially correct, by the belief that the West is by definition better than the East, that the Western institutions – like the EU, UN, NATO, IMF, etc. – are perfect and  untouchable as compared to COMECON and the Warsaw Pact and by the hope that becoming members of these institutions is by itself a guarantee of freedom and prosperity.

Václav Klaus: "După căderea comunismului, am presupus în mod eronat că a venit definitiv libertatea"

Discursul lui Václav Klaus la ceremonia European Freedom Awards, unde a fost premiat cu Premiul Libertăţii Europene (European Freedom Award) şi unde a ţinut şi Nigel Farage un discurs. Ştirea este inexistentă în limba română, "agenţiile n-au aflat despre aşa ceva". Mass-media străină a prezentat în mod negativ evenimentul (link1, link2).

[...] The fall of communism opened the door for freedom and democracy in our countries. We enjoyed it tremendously and erroneously supposed that freedom is here, and is here to stay. We were wrong. During the 27 years after the fall of communism, we have slowly begun discovering that we live in a world which is different than the one we dreamt of. It became evident that the lack of freedom is not inevitably connected with only one – however evil – form of totalitarian and authoritarian regime, with communism. There are other non-democratic isms and institutional arrangements which lead to similar results and consequences.

Due to them we live in a far more socialist and etatist, controled and regulated society now than we could have imagined 27 years ago.We feel that we are in number of respects returning back to the arrangements we used to live in the past and which we had considered gone once and for all. I do not have in mind specifically my country but Europe and the Western world as a whole.

After the fall of communism, my optimism was based on a strong belief in the power of principles of free society, of free markets, of the ideas of freedom, as well as on a belief in our ability to promote and safegard these ideas. Today, coming slowly to the end of the second decade of the 21st century, my feeling is different. Did we have wrong expectations? Were we naive? I don´t think so.

1. We knew that socialism, or socialdemocratism, or “soziale Marktwirtschaft“ is here, is here to stay and – due to its internal dynamics – would expand;

2. we were always afraid of the green ideology, in which we saw a  dangerous alternative to the traditional socialist doctrine;

3. we were aware of the built-in leftism of intellectuals. We followed with great concern the “excessive production of under-educated intellectuals” that emerged in the West as a result of the expansion of university education for all;

4. communism had been based on an apotheosis of science and on a firmly rooted hope that science would solve all existing human and social problems. To our great regret, the West believed in the same fallacy.

I can assure you that we were aware of all that in the moment of the fall of communism. We – perhaps – underestimated some other crucial issues:

"Brexit: oportunitate uimitoare pentru Europa" (Václav Klaus)

 

Marea Britanie este şi a fost dintotdeauna o ţară-cheie a Europei. Nu doar fiindcă este leagănul democraţiei moderne şi al capitalismului, ci mai ales fiindcă ei au decis - acum pentru a treia oară în istoria modernă - să blocheze un plan megalomanic de creare a unui imperiu pan-european (primele două cazuri au fost pe timpul lui Napoleon şi Hitler). Acum, locuitorii săi au decis retragerea sa din Uniunea Europeană.

O parte din mass-media şi din politicieni, care în ultimii ani şi-au făcut din proiectul neviabil al Uniunii Europene un scop suprem, au încercat chiar azi, vineri dimineaţă, să impună victoria emoţiei asupra bunului-simţ, anunţând un iminent dezastru economic "tip Black Friday" în Europa, şi vorbind despre necesitatea unei UE încă şi mai unite, etc. şi despre eşecurile UE datorate britanicilor, mai degrabă decât Bruxellesului şi acelora care conduc acolo. Precum dezastrul din Grecia, marasmul crizei sudice a imigranţilor şi strania sa "imposibilitate de soluţionare". Şi sute de alte chestiuni. Nemulţumirea a crescut de la an la an, în toată Europa. Ea a fost ignorată, suprimată, şi s-a împiedicat discutarea ei în public.

Rezultatul referendumului britanic nu este un dezastru. Mai degrabă, este o mare oportunitate. Este o sursă de inspiraţie. Este un stimul extrem de necesar. Este dovada că actuala cale nu mai poate continua. Vor înţelege popoarele Europei, în cele din urmă, că proiectele de inginerie socială ale elitelor făcute pe la spatele cetăţenilor, trebuie să înceteze ? Că trebuie oprită centralizarea artificială, reglementarea şi birocratizarea tuturor aspectelor vieţilor noastre ? Că aşa ceva ar fi sfârşitul democraţiei şi că trebuie să se pună capăt deciziilor abuzive ale unor funcţionari nealeşi, aflaţi departe de cetăţeni ?

Marea Britanie nu părăseşte Europa. Dă un foarte necesar semnal şi un impuls de schimbare [şi] pentru ţara noastră. Acesta este sensul referendumului britanic de ieri.

Václav Klaus, Jiří Weigl, 24 iunie 2016

http://www.klaus.cz/clanky/3958

• Václav Klaus - texte traduse
• "Ce este europeismul?" (Václav Klaus, 2006)

Václav Klaus Institute's statement on the so-called Brexit

Klaus îl arată pe Cameron drept ceea ce este: un impostor, un mincinos.  

The British referendum on the Great Britain's exit from the European Union has been highly controversial and a subject of widespread manipulations by politicians and media. "Objectivists" say this has been done on both sides, which is not true. Only a government can manipulate people. The referendum is presented to the British, European and world public as a crucial step of global significance, the result of which (meaning YES) can threaten not only the future of the European integration project, but also world peace and prosperity.

These assessments and these forecasts make no sense and are fully unjustified. They are aimed at intimidating British voters (and the European public) as well as making pressure on them to make sure they would vote “correctly”. The same purpose is being pursued with public opinion surveys, which have recently indicated that membership opponents have been gaining prevalence against membership supporters, which should probably mobilise the latter. In the era of omnipresent manipulation, public mood is very hard to estimate and public opinion surveys have become part of the election game for a long time. Britain is no exception.

Experimentarea post-democraţiei. Partidele principale, "complici prin retragere".

Cum bine nota Václav Klaus (încă de acum zece ani...): Este în întregime evident ce poziţii sprijină europeiştii în disputele cu privire la importanţa diferitelor "isme" post-democratice, cum ar fi multiculturalismul, feminismul, ecologismul, homosexualismul, ong-ismul, etc. Se poate spune, de asemenea, că europeiştii doresc, în procesul lor de luare a deciziilor la nivel supranaţional, să elimine politica (deoarece aceştia visează la crearea unei societăţi apolitice), precum şi să introducă un sistem de luare a deciziilor, care ar fi simplificat şi incontrolabil. Acesta este motivul pentru care pledează pentru post-democraţie şi zâmbesc graţios spre apărătorii depăşiţi şi de modă veche ai bunei şi vechii democraţii şi ai bunei politici "politice" de altădată. Din moment ce ei sunt (şi le place să fie) departe de cetăţeni, cum ei nu văd cetăţenii şi nu ajung la ei în mod direct, au nevoie de diverse colectivităţi, grupuri şi grupări, cu care pot face aranjamente la o scară mare (iar cetăţenii trebuind să-i urmeze orbeşte, ori măcar ei să poată să le îngrădească şi complice viaţa). Acesta este motivul pentru care le place conceptul corporatist al parteneriatelor sociale, motivul pentru care preferă big business-ul şi marile sindicate, de aceea ei vor compensări tip Galbraith (la nivel macro, nu în piaţă, care funcţionează la nivel micro). Din moment ce ei nu doresc să fie sub controlul strict al cetăţenilor, este convenabil pentru ei să trateze cu diverse ong-uri, care - cel puţin asta speră ei - le dau o legitimitate care altfel le-ar lipsi, şi care ar ţine loc de "vocea poporului", chiar dacă acesta este un popor foarte ciudat. Efortul de a emancipa politica şi politicienii de sub obligaţia "responsabilităţii" democratice este unul dintre obiectivele principale ale europeiştilor. Ei nu sunt singurii care fac aşa ceva, dar eu sunt sigur că niciodată în istorie nu au avut atât de mult succes persoane cu acest tip de gândire, cum ar fi acela al creării UE. Am proclamat că este o întoarcere revoluţionară a cursului normal al evenimentelor. O spun foarte în serios.

Aparent, propaganda la care asistăm aduce a propagandă pro-anarhie. De fapt este vorba despre "clonarea" unui simulacru de viaţă politică, la adăpostul căruia să continue Marele Jaf şi să se modeleze Noul Om Nou (europeist, spălat pe creieri, a-naţional, multicultural).

De ce oare nu mai scrie Ilie Şerbănescu articolele săptămânale ? S-a oprit în martie 2015...

An Appeal of the European Citizens to their Governments and Parliaments

Václav Klaus (pe site):

We, the undersigned citizens do not wish to look on in passivity, seeing our state institutions and political representatives are wasting time at this crucial hour, failing to fulfil their duty, which is – first and foremost – the defense of the security and interests of their citizens. Massive immigration is a fundamental threat to the stability of Europe as well as individual EU countries. We are confronted with a serious threat to the future of our country.

We do care about the suffering of the victims of wars and other disasters in this world, but we refuse the manipulation of public opinion based on the abuse of natural feelings of solidarity with migrants. We refuse the substitution of the migration problem debate with a discussion on whether the people of Europe are sympathetic enough with other cultures, religions, races and ethnic groups. We see undeniable hazards and threats stemming from the artificial mixing of disparate nations, cultures and religions.

The European governments facing these dangerous developments are passive and alibistic. They lack sufficient resilience vis-à-vis increasing pressure, coming from the leaders of European big countries, who wish to sacrifice our vital national interests for the sake of their own political intentions.

Václav Klaus: "Revenirea comunismului ?"

Reîntoarcerea unor elemente caracteristice ale comunismului sub forma suprareglementărilor UE:

Communism’s Comeback? 

Václav Klaus (în stânga), 1992

[...] What we really wanted 25 years ago was to avoid a non-transformation. We didn't want to give a chance to all kinds of groups which sought to preserve the status quo and/or steal the whole transformation process for the benefit of their vested interests. This influenced our position vis-à-vis all versions of gradualism, which we considered a non-reform. We did not believe that gradualism was a realisable reform strategy (in a politically free society) and we disagreed with the term "shock therapy", both as a useful reform concept and as a description of the reality of our country and elsewhere. We refused to accept the "shock therapy vs. gradualism" dilemma that is even now discussed in economic debate as meaningful alternatives. The term "shock therapy" is not an analytical term. It is a political charge used by socialists like Joseph Stiglitz. 

We considered economic and political reforms to be interconnected and indivisible. To separate them à la China was, in Central and Eastern Europe, impossible. The unrealistic concept of gradualism was (and is) based on the belief in the possibility of a detailed programme of reform. It would have been, however, possible only in the absence of political freedom, which was not our case.

We knew that the transformation project had to be ours, based on our ideas and realities. We did not consider ourselves representatives of international institutions and we did not feel any reason to please them. We tried to find our own "Czech way" and to give the people a chance to be part of the game, not just passive observers.

Martalogu' nu-l invită şi pe Václav Klaus

Casa Duda invită doisprezece foşti preşedinţi "convenabili", ferindu-se cu grijă de a-l invita şi pe Václav Klaus. Dacă nu dădea colţul, celălalt Václav (Havel) era sigur invitat, la fel cum este şi agentul KGB "Bolek", mai cunoscut sub numele de Lech Walesa.

Majestatea Sa Regele Mihai I va oferi un dineu oficial, în ziua de joi, 20 noiembrie 2014, în onoarea unui număr de doisprezece foști Șefi de Stat din Europa Centrală și de Est, cu ocazia împlinirii a douăzeci și cinci de ani de la căderea comunismului.

Dineul regal va avea loc în Sufrageria Mare a Palatului Elisabeta, începând cu ora 21.15 si va fi precedat de o ceremonie în Sala Regilor.

Alături de Majestatea Sa, vor lua parte Principesa Moștenitoare Margareta, Principele Radu și Principele Nicolae.

Vor participa E.S. domnul Lech Walesa, președinte al Poloniei (1990 — 1995), E.S. domnul Emil Constantinescu, președinte al României (1996-2000), E.S. domnul Petăr Stoyanov, presedinte al Bulgariei (1997 — 2002), E.S. domnul Stanislav Shushkevich, președinte al Belarus (1991 — 1994), E.S. domnul Sali Berisha, președinte al Albaniei (1992 — 1997), E.S. domnul Petru Lucinschi, președinte al Republicii Moldova (1996 — 2001), E.S. domnul Rexhep Meidani, președinte al Albaniei (1997 — 2002), E.S. domnul Rudolf Schuster, președinte al Slovaciei (1999 — 2004), E.S. domnul Boris Tadic, președinte al Serbiei (2004 — 2012), E.S. domnul Viktor Iuscenko, președinte al Ucrainei (2005-2010), E.S. domnul Leonid Kuchma, președinte al Ucrainei (1994-1999), E.S. domnul Valdis Zatlers, președinte al Letoniei (2007-2011), precum și E.S. dl Hans-Gert Pottering, presedintele Parlamentului European (2007-2009).

Václav Klaus: "Europa la 25 de ani de la căderea Cortinei de Fier"

Discurs ţinut la "parlamentul european", unde tehnicienii ueişti au sabotat parţial sunetul înregistrării ("Please excuse video quality - we relied on the Parliament's audiovisual services instead of having it filmed by our Group"). Conferinţă organizată de grupul eurosceptic EFDD.

bonus:

Dissolve the whole EU, stick to the agreement on the economic area; is the best thing to do (Petr Mach MEP, EFDD Group)

Ponta când spune "susţinerea poziţiei României" înţelege recitarea după instrucţiunile date de alţii. De alte state şi de "actori non-statali".

Ponta, la Reuniunea Anuală a Diplomației Române. La care n-aveau ce căuta Catherine Ashton şi alţii - miniştrii de externe din Repmoldova şi Georgia.

"Vreau să vă rog ca dumneavoastră, reprezentanții diplomatici ai statului, să prezentați de fiecare dată în mod foarte clar poziția României, atitudinea noastră față de cele mai importante teme și în același timp să promovați așa cum este normal, așa cum o fac în mod legitim și foarte bine reprezentanții altor țări la București, să promovați interesele legitime ale României, ale UE și ale partenerilor noștri strategici."

Câtă deosebire faţă de ce înţelege Václav Klaus prin diplomaţia naţională ! Din discursul ţinut în faţa ambasadorilor cehi (în 2011):

"Diplomaţia înseamnă serviciu. Aceasta înseamnă un serviciu pentru cetăţenii ţării noastre şi pentru nimeni altcineva. Nu serveşte o instituţie supranaţională. Ştiu că vorbesc în faţa unui corp profesionist de diplomaţi şi nu a unor politicieni, dar politicienii, precum şi ambasadorii cehi, trebuie să simtă cea mai mare responsabilitate faţă de ţara lor şi faţă de cetăţenii săi."