Irelevanţa opţiunii între partidele-Sistem

"Social-democraţii" (liberals - în sens american; Democraţii) sunt - şi ei... - pe ştatul de plată al Big Business-ului şi globalismului. Nu zic "al capitalismului", fiindcă globaliştii caută să-l distrugă dacă este productiv în interes naţional.

Văd că sunt probleme cu noul Blogger "îmbunătăţit", clipul nu se deschide. Dar "poate nu ştiu eu încă tot": am încercat vreo două tutoriale embed Twitter video, şi nimic. Cu alte clipuri m-am prins care-i soluţia. În fine, deschideţi clipul aici. Merită!

The abusive relationship between corporate Democrats and the left, in under a minute

7:16 PM · Aug 25, 2020

R.I.P. Eugène Terre'Blanche - zece ani

Pe 3 aprilie 2010 a fost ucis în Africa de Sud Eugène Ney Terre'Blanche, liderul naţionalist al minorităţii albe boer, de doi angajaţi negri "nemulţumiţi" de la ferma sa.

Clipul (Tribute to Eugene Terre'Blanche + Delarey) din 2011 a fost şters de pe YouTube odată cu contul 1488AryanPower, la fel ca alte "tribute" similare (mai sunt lăsate doar câteva - cele mai soft, mai nereuşite). Îl ştiam de pe atunci, l-am regăsit abia la altcensored.com.

O perspectivă inedită asupra istoriei recente mai puţin cunoscute a Republicii Africa de Sud şi a "personalităţii" Nelson Mandela. Articol lung, dar merită citit, vedem multe similarităţi cu evenimentele din România de după "revoluţie".

NELSON MANDELA

April 14, 2020

Let me begin by telling you a little about myself. I was born of English ancestry in
Southern Rhodesia (now Zimbabwe). I grew up there, across the border in Northern Rhodesia
(now Zambia) and in South West Africa (now Namibia). I attended the University of Cape
Town, where I qualified as a high school teacher of English, Geography and Economics. My
working life was split, more or less evenly, between teaching and managing human resources in
the mining industry in southern Africa. I am now retired in South Africa. I witnessed the end of
colonialism in this part of the world, as well as the end of white rule in South Africa.

Forgive me if you are familiar with South Africa and its history but, if not, you need to know a
few things to appreciate the Mandela story. The “few things” are admittedly selective and
subjective. South Africa is a very nice piece of real estate. It has a moderate climate, for Africa,
and is for the most part spared tropical diseases such as malaria, due to the trade winds. Although
the western part is dry it has a well-developed agricultural sector which enables it to feed the
population and to export products like maize, fruit and wine. Add to that the vast mineral
resources which include iron, diamonds, coal, platinum, gold, natural gas, uranium and cobalt, to
mention but some. The country commands the sea route around the Cape of Good Hope (or Cape
of Storms) and there are rich pickings to be had along both coasts, with a warm current on the
east side and a cold current on the west. The people are well educated, and skilled, by African
standards. Tourism is a major industry, which tells you it is a good place to visit. It is a place to
view the legendary wildlife of Africa at your leisure, and in comfort, swim in the sea, sunbathe,
surf, dive with sharks, hike in forests and mountains, enjoy good food and wine – the list is
endless. The infrastructure (much of it built during the Apartheid era) is good, although in need
of repair in places.

Replică Pleşoianu. Neconvingătoare, dar nici "cealaltă parte" nu m-a convins. Sper să nu urmeze o escaladare ci o clarificare.

Replică la afirmaţiile lui Dan Chitic. Acuzat de "autism politic", Pleşoianu contraatacă prin poza-aluzie (Chitic a mers de mai multe ori la yachting, multe zile, chiar în precampanie, "când era de făcut treabă").

Liviu Plesoianu

1. Mișcarea național-suveranistă nu se identifică nici cu Chitic, nici cu Pleșoianu, nici cu vreo altă persoană. Oameni care își iubesc țara sunt mulți și nimeni nu îi ține în sertarul propriu!

2. Cu domnul Chitic am vorbit în data de 2 august, când am agreat că mergem pe același drum. Nu mi-a vorbit despre nicio condiție. Mi-a spus doar că își dorește ca eu să îmi asum susținerea PAN. I-am spus așa: candidat independent cu susținerea voastră și cu susținerea celorlalte partide național-suveraniste (nu doar îmi asum susținerea voastră, dar mă onorează!)... Domnul Chitic a spus că e „perfect” și că vor face anunțul în preajma Sfintei Marii Mari. Două săptămâni mai târziu, m-am întâlnit cu domnul Chitic și cu liderul altui partid național-conservator. Din discuție, reieșise că cele două partide își vor asuma susținerea mea. Ulterior, de celălalt partener de discuție nu am mai dat (înțeleg că a avut în mod real anumite probleme personale), iar domnul Chitic nu m-a mai abordat. O săptămână mai târziu, fără ca domnul Chitic să-mi mai fi spus ceva – orice! – oameni din anturajul său au început să scrie pe Facebook două lucruri: că nu sunt creștin (pentru că au citit ei niște eseuri și pentru că nu intru în tiparul a ceea ce consideră ei că înseamnă „a fi creștin”) și că nu mi-am dat demisia din PSD, deci nu sunt „independent”. ...Deși m-a deranjat foarte mult această atitudine, nu le-am dat nicio replică. Ulterior, am vorbit din nou cu domnul Chitic, care mi-a comunicat de data asta „condițiile”, printre care și aceea că el și oamenii din jurul său mă vor sprijini ca independent doar după ce voi părăsi PSD. Ba mai mult, mi-a spus că „doar pozez independent”, deși îi explicasem că dezamăgirea mea cruntă cu privire la calea pe care a luat-o PSD-ul sub Dăncilă nu mă poate determina să uit milioanele de români care au votat PSD în 2016 (ca și în 2012) crezând tocmai în linia asta național-suveranistă despre care tot vorbim, că, pentru moment, e singurul motiv care mă mai ține în loc.

Doar constat: Pleşoianu n-a vrut "să se asocieze", iar "ceilalţi" n-au căutat... altceva

Trebuie muncă serioasă, organizare, şi o mişcare de masă. Continuînd ca până acum, doar ne învârtim în cerc fără să ajungem nicăieri. Din acest moment "Pleşoianu" va mai conta doar dacă va construi altceva decât... soclul statuii sale. Iar "ceilalţi", doar dacă se vor aduna la un loc. Dar chiar şi în programul postat aici, văd o anomalie: "Vom susține integrarea în UE a Serbiei, țara vecină și prietenă" - tocmai poziţia pe subiectul UE/NATO separă naţionaliştii sârbi de restul politicienilor de acolo, şi este tema principală a dezbaterii politice sârbeşti, alături de "chestiunea Kosovo".

Dan MV Chitic

Astăzi forțele globalist-neomarxiste au câștigat deja alegerile prezidențiale din România!
Astăzi mișcarea național-suveranistă din România a suferit o nouă înfrângere usturătoare: niciunul din candidații le prezidențiale care afirmau mai mult sau mai puțin sincer că apără interesele și identitatea poporului român nu a reușit să strângă cele 200.000 de semnături.

Mărturisesc că la începutul lunii August au fost mai multe persoane care m-au onorat cu încrederea lor și care mi-au propus să mă înscriu în cursa prezidențială. Evident, singurul scop al unei asemenea candidaturi ar fi fost afirmarea valorilor în care credem și demascarea imposturii majorității candidaților la președenție. Nu teama de muncă sau de eventualele represalii ale “sistemului” și nici măcar frica de penibil au fost cauzele care m-au păstrat în afara “cursei pentru Palatul Cotroceni”.

Singurul motiv pentru care nu m-am încumetat să intru în această cursă și am refuzat să accept strângerea de semnături pentru o eventuală candidatură a fost… Liviu Pleșoianu. Pur și simplu am considerat că era lipsit de sens să alergăm amândoi pe același culoar. Am sperat să putem lucra împreună pentru afirmarea și apărarea interesului național.
M-am înșelat!

Precizări care trebuiau deja să fi fost evidenţe

- globalismul, la acest moment, poate fi învins doar de către "un front larg"
- nu-i grav "amestecul tactic", înfrângerea este însă mereu ceva grav
- trebuie ieşit din clişee, inclusiv din cele "de producţie proprie"
- trebuie identificat corect inamicul, pentru a-i putea aplica "reţeta" cuvenită

Invectiva:

Înapoierea istorică iese la contra-atac -II-

[...] Conservatorii nu trebuie să se mintă singuri, altfel nu au nici o șansă: suveraniștii și anti-globaliștii din România nu se limitează la cei ultra-tradiționaliști.

Acesta este dealtfel motivul pentru care a eșuat referendumul pentru familie, pentru că cei cu alte vederi au fost din start excluși, prin așa-zisa luptă anti-comunistă și prin manipulările legate de așa-zisul neo-marxism, la care conservatorii achesează fără rezerve.

Atac din interior

La început luam ca pe ceva necesar "reformele" anunţate de Marine Le Pen, iar dediabolizarea Frontului Naţional chiar este necesară. Debarcarea "Menhirului" (Jean-Marie Le Pen - tatăl) părea un trist episod, dar totuşi justificabil ("vârsta 80+ a fostului lider FN", "beneficiile rebranduirii mai mari decât şocul în rândurile militanţilor"...). Dar în spate se pare că-i vorba despre altceva, care merge mult mai departe decât o "rebranduire". Garda veche naţionalistă (care scrie la Rivarol) o numeşte chiar... lichidare (dizolvare a esenţei de bază, transformarea în surogat). Cam asta înseamnă "schimbarea de nume" (aloo! Front National nu-i... FSN ca să se pună problema numelui). Cadrele FN dezmint "schimbarea" (conştientizarea grozăviei?), însă Marine Le Pen o reconfirmă. Ba chiar organizează vizite în teritoriu şi trimite membrilor FN Chestionarul Refondării (un refuz masiv, cum este de aşteptat, o va putea opri?). Un subiect care promite să devină scandalul politic al anului în Franţa. În România, cu girul Marinei Le Pen s-a lansat PFN, cu liderul Laurenţiu Rebega. Trebuia văzut încă de pe atunci că şi Rebega este tot un surogat.

La rose bleue couchée qu’elle avait choisie comme emblème pour sa campagne présidentielle était déjà tout un programme : elle était couchée comme le sont les fleurs gravées sur les pierres tombales, elle était horizontale comme l’est un encéphalogramme plat, elle était au fond déjà morte comme l’est le mouvement dont elle a hérité clé en main et qu’elle a tué en moins d’un septennat.

Front National : la grande liquidation

SAUF ÉNORME surprise, le Front national ne passera pas le printemps. Après quelque quarante-cinq ans d’existence, sa présidente Marine Le Pen a décidé de le saborder, de le liquider, de l’assassiner. Faisant fi de l’avis du père fondateur, des militants et cadres historiques, et même des adhérents actuels qui, d’après plusieurs sources concordantes, restent très majoritairement attachés au nom Front national et à son logo, la flamme tricolore copiée de celle du MSI italien et symbole de l’espérance, la quinquagénaire acariâtre a choisi d’en finir avec un mouvement qui a suscité depuis près d’un demi-siècle tant de dévouements militants, tant de combats désintéressés, tant de sueurs, de joies et de larmes, tant d’espoirs, de rêves et de désillusions, tant de bonheurs et de sacrifices. Marine Le Pen a décidé de tout changer, sauf elle-même. Tout doit disparaître, sauf elle. Tout doit s’évanouir, tout doit être détruit, anéanti, jeté aux oubliettes, sauf elle. Tout doit être jeté par-dessus bord, sauf le chef qui a mené ses troupes au désastre.

Diferenţa dintre un miting naţionalist şi unul tefelist

De ziua independenţei Poloniei, în jur de 100.000* de participanţi la un miting naţionalist la Varşovia. Polonia are un guvern aparent eurosceptic, care însă pe linie NATO se conformează întocmai "directivelor" (chiar la modul paranoid), chipurile pentru a contracara "ameninţarea rusească". În realitate, Polonia şi România** sunt avute în vedere drept baze avansate de atac către Rusia. Evident, cu toate riscurile "asumate integral" însă pentru un scop care nu le aparţine, putând fi angrenate rapid într-o evoluţie pe care n-o pot controla.

* la Sputnik "100.000", la deontologi "60.000", la Al Jazeera "peste numărul aşteptat (de 100.000), conform organizatorilor"
** şi Ucraina, dar aici sunt probleme mari

Vroiam să scriu despre asta, dar am găsit ceva "la gata"

Cum naiba se face că au ajuns în polemică exact politicieni care ar trebui (ar fi bine...) să fie referinţa/etalonul la PSD şi respectiv PnL, Şerban Nicolae şi Daniel Gheorghe? O spun făcând abstracţie - evident - de limitările inerente ale celor două partide ale Sistemului (dar "o concentraţie mai mare" de politicieni precum cei doi le-ar face mai suportabile). Am văzut, cu bănicioii şi cu predoii...

Poate că trebuie să le amintesc naivilor şi puriştilor: MIZA nu-i pe atunci, ci pe acum.

Iulian Capsali:

Capsali nu-i prost, ştie bine că şi Clăpăugul era în scenariu (şi nu ca "sacrificat"), dar "îl extrage" şi-i dă consideraţie ("R")...

Când va trece Dreapta la acţiune?

Pourquoi cette difficulté chez la droite à s’assumer ? A quelques exceptions notables, la médiocrité culturelle des représentants de la droite politique est affligeante, autant par leur méconnaissance des humanités que par la petitesse de leurs statures. Depuis un demi-siècle, aucun événement historique digne de ce nom n’a pu forger de caractère illustre. 

Depuis la Révolution française, le bilan politique global de la droite n’est guère éclatant. 

Gramscismul (ca "metodă de lucru") reprezintă urmarea cu tenacitate a unei agende prin toate metodele posibile, înaintând şi infiltrând "teritoriul inamic", sufocând şi alungând "concurenţa" politico-ideologică, asigurându-ţi accesul permanent la pârghiile de putere (dacă-i nevoie - "discret/invizibil") şi monopolizând discursul public. La naiba, aşa funcţionează treaba în natură - nu există dezbateri din care să rezulte acceptarea cedării în favoarea celuilalt, în urma unor argumente "pertinente". Binele este Binele Majorităţii /Grupului ("haitei", naţiunii, comunităţii), doar omul se prosteşte şi crede în binele universal predicat de scamatori. Termenul vine de la numele lui Antonio Gramsci, un marxist italian de pe la începutul secolului XX.

Când va trece Dreapta românească la acţiune? Pâi mai întâi să apară şi să se asume drept aşa ceva...


Polémia:

Pour un gramscisme de droite

« Les gens de gauche inventent des idées nouvelles. Quand elles sont usées, la droite les adopte. » Marc Twain

Par Ambroise Savatier, juriste, Secrétaire général de groupe, Conseil Régional des Pays de Loire ♦ La confusion règne dans l’offre politique actuelle. Les différents partis classés à droite de l’échiquier politique sont empêtrés dans des conflits internes qui recoupent, de manière évidente, des contradictions doctrinales. La droite politique est idéologiquement déboussolée, au point d’en oublier ce qui la distingue fondamentalement du camp adverse. « Quand on me demande si la coupure entre gauche et droite a encore un sens, la première chose qui me vient à l’esprit, c’est que l’homme qui pose cette question n’est certainement pas un homme de gauche ! » remarquait Alain.

En effet, nul au sein de ce camp politique ne semble plus très bien comprendre à quelle vision de l’homme et à quelle philosophie sociale renvoient ces points cardinaux de « gauche » et de « droite ».

---

Les amalgames historiques ne facilitent pas les choses : Le libéralisme, né à gauche au XIXe, passé à droite au XXe siècle, revient aujourd’hui dans son camp d’origine. Le combat social, mené historiquement, aussi bien par la droite réactionnaire que par la gauche radicale, est supposé être l’apanage exclusif de la gauche. Par ailleurs, l’usurpation du qualificatif « de droite » par certains membres du personnel politique qui mènent des politiques authentiquement « de gauche », ou son rejet par d’autres qui défendent nonobstant certaines idées parfaitement « de droite », ne fait qu’aggraver cette confusion générale.

Stânga şi Dreapta Sistemului

Cam aşa lucrează Sistemul. Dreapta-Sistem am putut-o vedea în cea mai recentă expresie a ei, cioloşismul. Abandonând valorile naţional-conservatoare (de fapt, le asumase vreodată?) în favoarea unor clişee propagandistice ("anticorupţia", "acţiunea legilor pieţei", "societatea deschisă", "respectul diversităţii", "toleranţă", "valorile europene"...). Articolul de la Of Two Minds este scris din perspectivă de stânga, arătând capitularea stângii militante. De fapt, fuzionarea ei cu corporatismul. "Fascism" este un cuvânt prea tare, ideologizat; aş citi în locl lui "corporatism". Stânga-Sistem este actuala coaliţie PSD-ALDE (aliatul ei conjunctural, UDMR, pendulează stânga-dreapta). PSD şi ALDE urmează aceeaşi linie UEFMI precum s-a văzut în guvernarea de mare coaliţie Cioloş (adusă la putere pe voturile PSD şi PnL, suficiente chiar dacă PMP şi ALDE au votat contra: la învestire, aproape 400 de voturi "pentru"). Travesti-ul "naţionalism şi antiausteritate" este explicaţia victoriei USL din 2012 şi a victoriei PSD-ALDE din 2016. Să vedem cum vor ambala propagandistic întoarcerea la aceleaşi politici pe care le criticaseră înainte. "A treia cale" invocată la finalul articolului presupune ieşirea din cleştele partidelor-sistem, abia apoi putând fi vorba despre altceva.

The Left's Descent to Fascism

The Left is morally and fiscally bankrupt, devoid of coherent solutions, and corrupted by its embrace of the Corporatocracy.

History often surprises us with unexpected ironies. For the past century, the slide to fascism could be found on the Right (conservative, populist, nationalist political parties).

But now it's the Left that's descending into fascism, and few seem to even notice this remarkable development. By Left I mean socialist-leaning, progressive, internationalist/globalist political parties.

What is fascism? There is no one tidy definition, but it has three essential elements:

Şapte ani de la dispariţia lui Eugène Terre'Blanche

Pe 3 aprilie 2010 Eugène Terre'Blanche, liderul partidului AWB al naţionaliştilor albi (boer/afrikaner) din Africa de Sud era asasinat la ferma sa de doi negri (angajaţi ai... "rasistului"). La conducerea AWB a venit apoi Steyn van Ronge.

În clip apar filmări de la Incidentul Bophutatswana din 1994, când o maşină cu membri AWB care se retrăgeau non-violent (dar care se rătăciseră de restul coloanei) este atacată de militari negri care trecuseră de partea noului regim, deşi chiar preşedintele teritoriului autonom (bantustanului) Bophutatswana ceruse ajutorul AWB (Terre'Blanche a ordonat retragerea după ce a evaluat situaţia şi şi-a dat seama că sunt trădaţi de chiar "conducerea albă" a Republicii Sud Africane). Cei trei din maşina atacată sunt împuşcaţi mortal în faţa reporterilor, care n-au schiţat niciun gest de ajutorare (erau răniţi; unul, deja inconştient; video#2).

Fond muzical - cântecul (în limba afrikaans) De la Rey, în care este evocat războiul anglo-bur şi generalul bur Jacobus Herculaas "Koos" de la Rey.

Rus in vrede oom Eugène

Perspectiva de stânga asupra momentului

"Am convenit deja" (aici, pe blog), că PSD-ALDE şi PnL-PMP-USR-UDMR sunt pseudostânga şi - respectiv - pseudodreapta, apărând interese externe şi nu interese româneşti, fie ele de ordin social ori de ordin economic (antreprenorial).

O serie de articole apărute la CriticAtac. Aş vrea să văd şi "pe partea dreaptă" analize atât de tranşante privind "vehiculele politice" care asumă (desigur, în mod fraudulos, ipocrit) ideologia de dreapta. Cum? Nu există? Doar goarne gen 22, HotNews şi Contributors, cu "hău!-hău!-hău!"? Mda, autism şi narcisism.

Justiție socială și suveranitate populară, nu anticomunism

În ciuda programului său electoral de centru-dreapta, cu concesii sociale pe fond capitalist şi eurocentrist, PSD-ul a fost ales de oameni pentru că reprezenta (nu era) singura speranţă de contrare a direcţiei neoliberale de pe buletinul electoral. La rîndul său, această speranţă, deopotrivă cu scepticismul general faţă de “clasa politică”, articulează dezvrăjirea populară de direcţia generală a tranziţiei postcomuniste ce a făcut posibile îmbogăţirea rapidă a elitelor, devalorizarea locală şi schimburile inegale cu Occidentul din ultimele decenii, într-un moment al istoriei lumii în care şi ideologiile globale ale aceleiaşi perioade sînt puse sub semnul întrebării. Ca semn al superficialităţii şi confuziei ideologice ce caracterizează şi sfera locală a politicii, PSD-ul a fost singurul partid care şi-a bazat campania electorală pe propriul program de dezvoltare, cu accentul pus pe ideea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii, ce semnifica tocmai un nou început. Or, prin ordonanţa de urgenţă emisă la miezul nopţii de 1 februarie 2017, PSD-ul şi-a anulat singur aceste eforturi proprii şi capitalul politic pe care şi l-a însuşit, cu urmări ireversibile. Refuzînd să înţeleagă că orice nou început începe printr-un sacrificiu, PSD-ul a revenit imediat la percepţia de partid clientelar, de “casă a hoţilor”. De la o atmosferă de critici aduse programului său de guvernare, PSD-ul a căzut înapoi la o criză fundamentală de legitimitate. Prioritatea acordată amnistiei afectează şi propria sa bază electorală.  [...]

"Distribuţia pe roluri" în politica din RSS RomEUnia

Pseudodreapta (PnL, ex-PDL, PMP, USR, UDMR...): introduce în mainstream exact expresiile şi temele care favorizează aservirea externă a României, făcându-le "teme de interes legitim, general".

Pseudostânga (PSD, ALDE, ex-UnPR...): mimează rezistenţa la "cerinţele externe" însă nu în mod explicit, şi în culise lucrează în tandem cu pseudodreapta, pe aceleaşi ordine externe.

Cum populaţia este - deocamdată - în mod majoritar de partea pseudostângii tocmai datorită imposturii ei "naţionaliste", periodic aceasta comite gafe voluntare în urma cărora pasează puterea pseudodreptei. 

"Nu trebuie să reiasă că o guvernare antiausteritate şi naţionalistă poate avea succes".


(apăruse ca motto la pastila R dar am considerat că trebuie să apară şi ca postare)

Nu şi-au făcut averile „singuri în garaje” şi nu sunt de capul lor

Articol de Paul Ghiţiu la Evenimentul zilei (i-a venit mintea la cap, după rătăcirea lui prin AC/PAC, anii '90?):

Ce „nu trebuie să ştiţi” despre legătura dintre cei mai bogaţi şi cei mai săraci oameni ai planetei şi stânga planetară

Să fiu clar de la început: averea, bogăţia în sine nu este un lucru rău, nu e o problemă, un păcat. Dar modul în care a fost obţinută şi/sau folosirea ei pot fi nişte probleme teribile. La cele din urmă mă voi referi în cele de faţă.

Nimic din ceea ce am să vă spun nu este un secret şi, probabil, mulţi dintre voi deja ştiţi aceste lucruri. Dar alţii nu. Şi nici nu le vor găsi în exprimările, tezele, studiile, viziunile, programele oficiale. Şi nici în presa afiliată puterii. Adică în 90 % din media clasică existentă pe piaţă: ziare, reviste, televiziuni.

În urmă nu cu multe zile, agenţiile de presă anunţau că: Cei mai bogaţi opt miliardari ai lumii au o avere de 426 de miliarde de dolari, adică echivalentă cu cea a jumătăţii sărace a populaţiei globale, formată din 3,6 miliarde de oameni, arată un raport publicat de Oxfam. Cei opt sunt (aveţi evaluarea averii lor pentru 2016 şi 2008, înainte de criză): Bill Gates, Microsoft, 75/58 mld, Amacio Ortega, Zara, 67/20,2 mld, Warren Buffett, Berkshire Hathaway, 60/62 mld, Carlos Slim Helu, Grupo Carso, 50/60 mld, Jeff Bezos, Amazon, 45/8,2 mld, Mark Zuckerberg, Facebook, 44,6 mld, Larry Ellison, Oracle, 43,6/ şi Michael Bloomberg, 40/11,5 mld. Acolo unde nu apar cifre pentru 2008 înseamnă că ele erau foarte mici şi nu intrau încă pe lista primilor 300.

Nu avem (încă) lideri

Indiferent de presiunile şi malversaţiunile Sistemului, de la mine au o bilă neagră forţele care puteau mişca ceva şi n-au făcut-o: intelectualii şi antreprenorii (nu avem în parlament un partid conservator, naţionalist, eurosceptic); dar şi sindicatele, care au cauţionat frauda FSN-FDSN-PD-PSD (stânga oligarhică) în loc să creeze un partid de stânga real (care n-are ce căuta pe la eurosocialişti). România a ajuns "un loc viran", vorba lui Ţuţea.

Şi de n-ar fi fost cunoscut episodul italian "Mâini Curate" de la începutul anilor '90, când au fost destructurate prin propagandă anticorupţie partidele principale, locul liber ocupându-l clowni gen Berlusconi ori D'Alema...

Cotidianul:

Istoria recentă a Mexicului

[...] România este evaluată, nu doar din cauza lui Ceauşescu, ci şi din cauza succesului interbelic al mişcărilor legionare, ca un mediu social premodern cu un puternic potenţial naţionalist (fie prin manipulare externă, maghiară sau rusească, fie prin forţa charismatică a unor lideri politici autohtoni). Pentru ca acest potenţial să rămână latent, inactiv, fără expresie publică, în 2005, SUA (prin CIA) au convins preşedintele României să accepte reţeta FBI pentru Mexic. Sub masca unei mari campanii Anticorupţie urma să fie implementate, în secret, toate ingredientele unei noi poliţii politice, a cărei misiune esenţială trebuia să fie neutralizarea germenilor naţionalişti. Misiunea a reuşit. Azi, în UE, România este cel mai puţin expusă unor mişcări eurosceptice ori naţionaliste. Din păcate, în colateralele ei, misiunea a fost exploatată şi pentru răfuieli politice de interes personal sau partinic, lăsând în urmă multe abuzuri judiciare.[...]

E bună Chemarea, dar ar trebui sistematizate ideile

Ilie Şerbănescu pune prea multe calităţi în contul stângii (totuşi, în mod critic). Iar despre "dreapta", care cică ar fi antiteza stângii PSD... hai să fim serioşi. Care "dreaptă"? PnL şi PDL?! Not by a long shot. PnL şi PD/L au colaborat de minune până acum cu PSD, toate porcăriile mari s-au comis în comun (falsificarea referendumului constituţional din 2003, "Constituţia Europeană" din 2003, aderarea la UE şi NATO fără referendumuri, "negocierea" catastrofală a aderării la UE, aducerea de trupe străine şi tehnică militară străină, legile Big Brother, pachetele de austeritate votate în 2012 înainte ca USL să preia guvernarea, proiectul de revizuire a Constituţiei din 2013, instalarea guvernului "tehnocrat"; ca să numesc doar o parte).

Chemarea la o "țară normală" – primul manifest anticolonialist

Programul dlui Dragnea – pe baza căruia va funcționa guvernul PSD+ALDE, condus de premierul Grindeanu – reprezintă ceva cu totul inedit în peisajul colonial al României zilelor noastre. Dl Dragnea nu pune în discuție rânduielile actuale – care au dus la pierderea controlului național asupra economiei și deciziei politice în favoarea unor țări occidentale și la transformarea României într-o colonie estică a sistemului centru-periferie pe care îl constituie UE –, dar, fără echivoc, cam toate stările de lucruri din țară sunt considerate complet anormale, de vreme ce cheia programului este trecerea României la un statut de țară normală. Toate anormalitățile care cer în program măsuri spre o „țară normală“ sunt fațete sau consecințe ale țesăturii economice și politice de tip colonial din România, de la salariile mici la abandonul școlar și de la absența infrastructurii la bejenia națională. Sumarizând, programul este în esență: nu punem în discuție rânduielile (se înțelege: și stăpânii), dar măcar să rămânem și noi cu ceva ca țară!

Părerea mea este că, neschimbând rânduielile, nu poți schimba nici efectele. Acestea derivă din rânduieli, nu pot fi altele. Pentru a fi altele – respectiv pentru a te alege și tu cu ceva – este nevoie de resurse și pârghii care să imprime sensul dorit, dar pe care nu le ai, căci rânduielile ți le răpesc! Așa că rămâne o întrebare: ce șanse poate avea programul Dragnea?

Pe partea dreaptă trebuie lucrat temeinic. Sunt "elemente", dar încă nu sunt "asamblate".

Ceea ce descriem aici este o "burghezie" care – spre deosebire de burghezia centrelor imperiale – nu are cum să devină vreodată o burghezie națională și patriotă, fiindcă avantajele ei materiale decurg direct și aproape exclusiv din starea colonială.

Din capul locului (1990) s-a pornit greşit pe partea dreaptă, dându-se credit unor făcături conduse de nişte mumii. S-au deshumat cadavre politice cărora li s-a făcut în mod sumar toaleta mortuară şi au fost prezentate drept "băieţii buni". Brucan şi Soros au moşit Grupul pentru Dialog Social (GDS) şi de fapt dialogul a fost dinadins sabotat, factorul favorizant fiind chiar (auto)vulnerabilizarea opoziţiei de atunci, care trebuia să explice episoade vechi ("moşierii", "monarhia", "oligarhia interbelică", "legionarii", "1907", "casele naţionalizate", etc.) în loc să treacă la atac în mod eficient. 'Telectualitatea încă-bugetară înjgheba Alianţe Civice şi PAC-uri într-un puseu de narcisism, în vreme ce un Václav Klaus punea bazele unui partid de dreapta, delimitându-l clar de "ong-ismele" tip Havel. Ce comod a fost pe acest fond, pentru globaliştii FSN deghizaţi în neocomunişti ("la intern") şi în socialişti ("la extern"): mergeau pe scheme verificate, iar opoziţia era dirijată de chiar colaboratorii lor.

Un text care trece în revistă evenimentele, dar pe care l-am găsit prea lung şi cu accente stângiste şi pro-PSD disimulate, drept pentru care păstrez doar esenţialul:


Despre inexistența dreptei românești

[...] "Dreapta" românească de după 1989 s-a născut exact în clipa în care murea dreapta din Europa occidentală, infiltrată de agenții liberalismului neocon și golită dinăuntru de orice conținut suveranist. Ceea ce numim "dreapta românească" astăzi este, deci, un bebeluș născut cu putoarea de cadavru caracteristică dreptei occidentale după mai mult de un secol de putrezire. Iar în cazul ei, nu este vorba doar de putrezirea capului, de controlarea unor structuri de sine stătătoare prin infiltrarea organelor de conducere, cum s-a întâmplat în cazul PSD-ului, fiindcă capul acela putrezit este înfipt prin scamatorie pe un trup inexistent.

Astăzi, vedem cu ochii noștri că singurii care l-au susținut "principial" (adică ideologic) pe Băsescu (nu doar pentru a scăpa de Năstase, sau pentru că puseseră botul la niște promisiuni obraznice), adică "societatea civilă" made in Soros Foundation, s-au adunat în jurul USR-ului, partid pro-LGBT, vădit anti-național și anti-creștin, aflat chiar la stânga unui Fillon sau unui Schaeuble (care măcar se străduiesc să întrețină aparențele democrației creștine – și anume, în țări cu mult mai puțin creștine decât România). Nu este nicio greșeală din partea lor, ci din partea naivilor care, în vreo clipă din viața lor, au avut impresia că a existat, după 1990, o dreaptă politică în România. Fals. "Dreapta" respectivă este doar cristalizarea politică a generației Dallas. [...]

Nu. Nu proşti, ci ticăloşi ("capii").

 

Era o vreme în care şi eu puneam botu' la lozincile "inverse" celor peceré/fesené. "Statul e cel mai prost gospodar!", "Să demolăm tot!", "Statul - afară din economie!", "Capitalul străin este cheia dezvoltării", etc. Până m-am prins că pontifii laissez-faire-ului sunt cam toţi bugetari, şi subvenţionaţi de "binevoitori" suspecţi. Şi că beneficiarii "retragerii statului" sunt alţii din ... alte state, uneori chiar firme "de stat" (din nou - din alte state). Şi că sindicatele şi capitalul autohton sunt sabotate sistematic. Cum-necum, trezirea a coincis cu perioada de răspândire a internetului.

Dreapta conservatoare nu înseamnă ignorarea socialului - noţiune care pentru stânga oligarhică a ajuns un simplu clişeu.

"(Noi) nu ne vindem ţara!" - lozincă fesené lansată (1990) cu schepsis: bizonu' fesené era amorţit (las' că ai noştri "nu ne vând" - ba pe dracu', chiar ei au început!), iar bizonului de dreapta i se inducea că-i bună vânzarea, şi că numai "comuniştii" se opun. (Brucan? Posibil...)


Invectiva:

(autorul disociază PSD-ALDE de "ciracii globalizării", prezentându-le drept antiteză, ceea ce e o mare naivitate, un fals conştient ori doar arată percepţia votanţilor acestora, nevoiţi să opteze astfel a faute de mieux)

Voi nu sînteţi "de dreapta", bă, voi sînteţi doar proşti!

Cînd demența globalizării corporatiste, atît de ușor și pe bună-dreptate asimilată neo-fascismului, devine atît de violentă, culmea, în numele progresului, capitalismul clasic rămîne chiar prizabil pentru un om cu vederi stîngiste.

În mod similar, în fața invaziei lăcustelor neo-liberale, un om cu capul pe umeri, deși se consideră a avea înclinații ideologice conservatoare, considerate a fi ”de dreapta”, mai degrabă ar trebui să se alieze cu socialiștii, decît să aplaude jaful și pustiirea la scară macro pe care le aduc corporațile multinaționale și guvernele ce le susțin, în dauna propriilor cetățeni.

Poate că e timpul să se întîmple ceva ce nu s-a petrecut pînă acum, și anume ca muncitorii și patronii să se alieze. Contextul istoric o cere însă, cînd corupția guvernărilor corporatiste înghite tot.

Altfel vor dispărea toți, muncitori, patroni, țări, oameni, pentru a lăsa loc doar borgilor robotizați ai doctrinei neo-liberale.

Mesajul electoratului, 2016

În 2012 a fost un mesaj antiausteritate, dar Sistemul l-a ignorat. În 2016 a fost un mesaj împotriva guvernării fără mandat popular, împotriva Păpuşarilor. Dar şi un mesaj antiausteritate ("nu aveţi mandat pentru aşa ceva").

Acum, electoratul de dreapta a constatat că nu are ce partid vota, iar cel de stânga va descoperi că a votat altceva decât a crezut iniţial. Victoria PSD-ALDE nu este neapărat o victorie a stângii: ce, o majoritate PnL-USR(-UDMR) ar fi fost de dreapta?!

Se poate elibera fără ezitare "certificatul de deces" pentru muribunzii PRM, PER şi PnŢCD (în ANR) şi avortonii Noua Republică, Noua Dreaptă şi M10. PRU n-a trecut pragul, să fi fost creat ca să deturneze voturi de la PSD? Prin neintrare în parlament, sau printr-o defecţiune într-o eventuală coaliţie. A, şi acest "prag", ce-a mai intrat el în normalitate drept ceva firesc, când de fapt este un instrument al oligarhiei pentru controlul majorităţilor parlamentare. Un vot "are drepturi egale" indiferent cât de multe sunt de acelaşi fel, pragul ar trebui să fie variabil (calculat după numărătoarea finală), împărţind numărul de voturi valabile la numărul de mandate.

UDMR este suprareprezentată pe fondul slabei participări la vot a românilor. După votare, PSD n-a exclus o "înţelegere" cu UDMR, deşi în campanie a declarat contrariul. Sistemul a strecurat la limită în parlament Partidul Băsesc (PMP), dirijând UnPR spre PMP, la fuziune. UnPR fusese resuscitat de PSD, care în primăvară l-a împins în primării şi CJ-uri pe liste comune (să aibă cu ce merge la Băsescu...), deşi în toamnă UnPR trădase înţelegerea comună cu PSD şi ALDE şi a acceptat "varianta Iohannis" la consultările pentru formarea guvernului (după demisia lui Ponta). USR este o bulă, o făcătură care a crescut canibalizând PnL, şi care va promova de la tribuna parlamentului teze tip Soros. Un experiment periculos va ataca minţile românilor cu un nou tip de propagandă.

La stânga PSD există o zonă încă nereprezentată politic în mod real, dar care momentan este acoperită prin mesajul "catch all" al PSD-ului. PnL, asociindu-se cu progresiştii de la USR şi cu progresistul Cioloş, şi-a înstrăinat electoratul "naţionalist". A făcut aceeaşi greşeală ca şi guvernul Năstase şi mai apoi guvernul Boc, "guvernul ajunsese să conducă partidul, şi nu invers". Se resimte puternic lipsa unui partid conservator, naţionalist, eurosceptic. Va fi Partidul Forţa Naţională în măsură să "livreze", în viitor ?

YESSSSS!

"Bang !"

Donald Trump a depăşit numărul minim necesar de electori (270), "tehnic" a câştigat alegerile prezidenţiale. În ciuda barajului mediatic, electoratul american a făcut ce trebuie. Progresismul şi globalismul au primit o lovitură dură. Marionetele de la Bucureşti vor fi "decuplate de la program". Trump va avea mult de lucru, "grajdurile lui Augias" trebuie curăţate.