Şi noi ce facem?!

E grav

Ăsta nu se mai încurcă cu căcăţişuri, o zice pe-A Mare.

Când vom găsi lideri reali, se va întoarce roata...

Este alarmant cum vreme de aproape trei decenii a fost asigurată "liniştea" devalizatorilor (interni şi externi), fapt explicabil doar prin psihicul labil la nivel de mase. A fost de ajuns doar inducerea iluziei cointeresării, pentru ca bizonu' să stea pasiv, în aşteptarea unei "atenţii" care n-a mai venit niciodată. Hoţul - cu un păcat, păgubaşul - cu zece!

Tema apare la A3 pentru a fi "diluată", dar se pare că TREABA E SERIOASĂ

Totuşi iniţial apare la TVR1... controlată de PSD-ALDE. Care - sanchi... - "se înţeleg bine" cu Viktor Orbán şi cu vişegrazii, citaţi pozitiv (de către A3). Tema primirii unei mase mari de refugiaţi imigranţi apare cu conotaţii pozitive, necritic. La emisiunea "pe profil" Europa Mea, a UEpropagandistului Gabriel Giurgiu. Dacă vedem menţionate cifre, ca acum, nu mai pare doar un fonfleu, o pastilă aruncată, ci este "pregătirea de artilerie dinaintea atacului".

Antena 3 care face parte din reţeaua global(ist)ă CNN (colaborare). Cu Gâdea care a fost recent premiat la o şustă internaţională (deşi deontologii înjură nonstop A3) şi cu Radu Tudor goarnă a (ambasadei) SUA, vedeţi Dvs...

damage control + demoralizare

Tema apare la ăştia spre i a se diminua impactul. S-o pritocească ei înaintea altora (dar... care?!) şi bizonu' să zică "aia e, ce să-i faci? om duce-o şi p-asta..." Ciuvică punctează bine spre final, amintind afirmaţiile similare de prin luna august ale unui (ex-)sereist. Pare singurul "eficient" din platou, îl întrerupe repetat pe Chirieac care "intrase peste el" ca să-l bruieze. Totuşi Chirieac aminteşte ceva important, anume rolul lui Erdogan în oprirea (în Turcia) a valului de refugiaţi. Recent, Mircea Dogaru afirma că România ar face bine să-şi întărească legăturile cu Turcia, un stat vecin "strategic", cu "cea mai mare armată europeană" (adică, România să "cultive" Turcia independent de NATOUE). A, şi mai zice ceva Chirieac despre individul invitat la TVR - "(este) sponsorizat de domnul Soros conform mecanismelor financiare agreate de statul român". Să vedem ce se va întâmpla cu legea Pleşoianu (a monitorizării financiare a ong-urilor), care are aviz negativ de la guvernul Iohannis Tudose. Şi cu noul Cod Fiscal: dacă se renunţă (ca-n varianta "Mişa", iniţială) la eliminarea celor 2% sponsorizare către ong-uri (adică Fiscul era colectorul ong-urilor pe banii statului, în loc să facă fiecare donaţie din banii lui, direct). "Legea Pleşoianu" ar trece prin aprobare tacită pe 20 noiembrie (la prima Cameră), Reţeaua Soros e-n alertă şi a emis semnale de pericol (Sorin Ioniţă, Expert Forum).

Se pare că e ceva serios "pregătit pe ţeavă". Nicio preluare dinspre PSD-ALDE, nici măcar individual, parlamentari-politicieni.

Stânga şi Dreapta Sistemului

Cam aşa lucrează Sistemul. Dreapta-Sistem am putut-o vedea în cea mai recentă expresie a ei, cioloşismul. Abandonând valorile naţional-conservatoare (de fapt, le asumase vreodată?) în favoarea unor clişee propagandistice ("anticorupţia", "acţiunea legilor pieţei", "societatea deschisă", "respectul diversităţii", "toleranţă", "valorile europene"...). Articolul de la Of Two Minds este scris din perspectivă de stânga, arătând capitularea stângii militante. De fapt, fuzionarea ei cu corporatismul. "Fascism" este un cuvânt prea tare, ideologizat; aş citi în locl lui "corporatism". Stânga-Sistem este actuala coaliţie PSD-ALDE (aliatul ei conjunctural, UDMR, pendulează stânga-dreapta). PSD şi ALDE urmează aceeaşi linie UEFMI precum s-a văzut în guvernarea de mare coaliţie Cioloş (adusă la putere pe voturile PSD şi PnL, suficiente chiar dacă PMP şi ALDE au votat contra: la învestire, aproape 400 de voturi "pentru"). Travesti-ul "naţionalism şi antiausteritate" este explicaţia victoriei USL din 2012 şi a victoriei PSD-ALDE din 2016. Să vedem cum vor ambala propagandistic întoarcerea la aceleaşi politici pe care le criticaseră înainte. "A treia cale" invocată la finalul articolului presupune ieşirea din cleştele partidelor-sistem, abia apoi putând fi vorba despre altceva.

The Left's Descent to Fascism

The Left is morally and fiscally bankrupt, devoid of coherent solutions, and corrupted by its embrace of the Corporatocracy.

History often surprises us with unexpected ironies. For the past century, the slide to fascism could be found on the Right (conservative, populist, nationalist political parties).

But now it's the Left that's descending into fascism, and few seem to even notice this remarkable development. By Left I mean socialist-leaning, progressive, internationalist/globalist political parties.

What is fascism? There is no one tidy definition, but it has three essential elements:

Intelectualii şi anteprenorii preferă să se adapteze sau să se lamenteze, în loc să se organizeze politic

Preiau acest articol de la Naşul TV, remarcând că atacul este pe România, nu pe "sistem", pe politicieni sau pe partide, iar "soluţia" este fuga şi nu rezistenţa, organizarea, riposta.

Guvernarea LOR! Un tânăr strigă disperat | “Plec până nu îmi pierd minţile! România, cred că vei muri bătrână şi singură. Acum, la sfârşit, îmi e greu să spun dacă te-am iubit vreodată”

Ştefan Moişanu este inginer, absolvent al Facultăţii de Automatizări şi Calculatoare din Iaşi. A avut curaj, a început o afacere şi are peste 120 de angajaţi. Este o persoană care aduce plus valoare, plăteşte taxe la stat, salarii, se confruntă cu birurile şi birocraţia. Banii pe care îi plăteşte statului, ca orice antreprenor privat, ajung în pensii, în salariile bugetarilor, asistenţă socială şi pomeni electorale.

Este scrisoarea unei generaţii care nu mai face faţă şi care hotărăşte să nu mai plătească nimic statului român şi să îşi mute afacerile în altă ţară.

“It’s not you, it’s me (Nu este despre tine, este despre mine)

Nu mai merge. Tot am incercat, am crezut ca pot, dar am obosit. Vreau sa ne despartim. Esti o tara minunata si sunt convins ca intr-o zi vei face un alt cetatean foarte fericit. Dar eu trebuie sa plec pana nu imi pierd mintile. Acum, la sfarsit, imi e greu sa spun daca te-am iubit vreodata. Nu stiu de ce am fost atat de convins ca da, dar am crescut alaturi de tine si nu mi-am imaginat cum as putea exista in afara ta. Cele mai frumoase momente din viata le-am avut alaturi de tine. Mare parte din ce sunt acum, cu bune si rele, e asa datorita tie. Dar si cele mai abisale clipe ale disperarii le-am aflat tot de la tine.