Demascare vehementă, pe canalul YouTube al PCdR

Complicităţi au fost, nu era nevoie de "plasticitate" în exprimare. Raţiu a recunoscut că a colaborat (1989, primăvară-vară) cu Frontul Militar Român (care era "aripa militară" a organizaţiei secrete care mai târziu se va numi FSN) - asta, în urma dezvăluirii făcute de fostul ofiţer superior de marină (cpt. rg. I / "comandor") Radu Nicolae. "M-au contactat pentru finanţarea introducerii în ţară a unor arme 'non-letale', dar i-am dus cu vorba, n-am dat curs solicitării". Colaborare "atipică" între inşi aparent opuşi ca ideologii, interese şi trecut, dar perfect explicabilă în contextul conspiraţiei Est-Vest masonico-globaliste de după lansarea aşa-zisei Perestroika. Iar Coposu afiliase în secret (1987) PNŢ-ul aflat în ilegalitate, la Internaţionala Creştin-Democrată (de fapt, la PPE). PNŢ devine PNŢ-cd abia în decembrie 1989, după "fuziunea" cu grupul Liviu Petrina - Ioan Alexandru, căruia i se înjghebase pe grabă - dar profesionist - un vehicul politic, "Partidul Creştin Naţional-Ţărănesc". De fapt, se impusese "de sus de tot" acceptarea acestei infiltrări, drept precondiţie şi garanţie a funcţionării "fără probleme neaşteptate". Apare confuzia "Coposu, în exil" - n-a rămas în exil, probabil nici n-a mai putut ieşi din ţară după amnistia din 1964. Dar, altfel, era băgat în multe, şi încă din anii '40, ca om de bază al lui Maniu.

Revolte înscenate pentru a induce ideea că "e nevoie de restabilirea ordinii" şi pentru a mări bugetele diverselor "forţe"

They aren't going to defund the police. Just the opposite. They are going to use these manufactured riots to continue to overfund the police and overarm them, buying them even more assault vehicles and assault rifles and body armor, and backing them up with the military whenever possible.

Să ne gândim cine a produs "Piaţa Universităţii" şi "Mineriada" şi cui i-a folosit show-ul. Regimului globalist FSN, recent instalat. Care se camufla drept "neocomunist", spre a adormi masele încă-nostalgice şi a valida opoziţia controlată PnL-PnŢCD. În plus, trebuia creată, personificată, imaginea duşmanului. Duşmanul regimului dar pe care masili să-l perceapă drept duşmanul lor. Nu mai ţinea cioaca cu "teroriştii", trebuia inventat ceva nou. "Liderul" Marian Munteanu era "mai an" în echipa de filaj din jurul lui Petre Ţuţea (legendată ca "studenţi şi intelectuali care-l vizitau la garsonieră"), iar Balconul a fost deschis de tov. Emil Constantinescu, fost aparatcik PCR la Universitatea Bucureşti.

Protestele dirijate au rolul de a le discredita şi anihila pe cele reale. Mă mir totuşi cum de n-a fost dată pe faţă regia, având în vedere numărul mare de figuranţi (crisis actors).

Miles Williams Mathis:

More Fake Riots

July 29, 2020

It took me a while, but I finally saw through this one as well. I was on youtube looking for kitten videos, when I got diverted into watching the Seattle riots. They don't want you having kittens, or even watching kitten videos. No, they prefer you remain in a permanent state of shock, so you have to be actively diverted constantly. You may find it strange I fell for it, but I didn't fall for it. I had this paper brewing in the back of my head, and needed the proper push. I went in knowing what I was looking for.

And that was? The pepper spraying by police on protestors or rioters. I wanted to take a closer look at it. And guess what. I was right.

Ca şi PCR, care nu mai avea demult "viaţă de partid"

... ci ajunsese "birou de plasament" şi "magazie" pentru abonaţi. Nu mai are militanţi, ci doar paşale şi abonaţi, care ştiu că "le vine". Şi totuşi, zeci de ani să fii văzut (şi de mulţi, votat pentru asta) ca partid "comunist" sau "de-al comuniştilor", tocmai tu partidul care l-ai lichidat pe Ceauşescu iar apoi ai pornit dezindustrializarea. Quite a performance, isn't it? A doua oară vă termină, bă, "secu", şi tot nu v-aţi învăţat minte.

Nu-i (la mine doar) o pledoarie anti-PSD, ci o răbufnire. Probabil voi vota prima şi ultima oară cu PSD, la alegerile anticipate (la locale, altfel ori "amestecat"). Nu că m-aş aştepta la minuni, dar ca să las cât mai puţin loc de manevră haitei iohanniste, care va avea nevoie de pesedeul euroreformat şi-l va asocia, compromiţându-l definitiv. De vor fi anticipate asta-i singura soluţie de vot, alternativa fiind UDMR doar dacă se verifică ipoteza c-ar "juca" cu Viktor Orbán şi Fidesz. Un partid naţionalist capabil să treacă pragul de 5%?  Pleşoienii şi Chiticii nu vor avea timp să apară cu ceva "la gata", de s-or fi apucat de ceva.

UPDATE: Dacă, cum susţine acelaşi Gelu Vişan, la congres PSD se va da pe faţă ca partid-sistem, atunci se schimbă treaba. Nu se mai poate miza pe ceva dinainte ştiut ca fiind putregai, fiindcă ai demoraliza electoratul naţionalist şi ai încuraja "înlocuitorii" de la PSD. Deci ar rămâne variantele: boicot, UDMR ("cu aceeaşi condiţie") sau "altceva, dar autentic".

Gelu Visan

7 februarie 2020 

 

Noapte Bună, România!

M-au întrebat foarte mulți de ce nu mai intru în Politică, de ce nu am răspuns invitației unor partide de a mă alătura lor.

Acum aveți explicația:

Pentru că în România nu mai face politică decât Iohannis, Merkel și unii de prin Servicii.

Ceea ce se întâmplă zilele acestea este de o hidoșenie oribilă. Politicieni de mucava, plini de dosare penale, ofițeri acoperiți sau șantajabili din diverse motive, s-au dus în genunchi la Iohannis să-i lingă dosu’ și pentru a-i satisface dorințele perverse.

Dorința lui Iohannis este să fie alegeri anticipate.

Ciolacu și așa-zișii lideri PSD, prinși toți de DNA, Securitate sau sclavi ai Serviciilor, și-au vândut partidul, au vândut electoratul lor, au aruncat din start la gunoi mai mult de 60% dintre Parlamentari și au fost de acord cu Alegerile Anticipate. Teatrul ieftin pe care-l joacă Ciolacu și echipa de pitici șantajați este pentru fraierii din România care mai cred că PSD se opune lui Iohannis. Nu de-aia a fost pus Ciolacu de Iohannis: ci pentru a executa fără crâcnire ce-i cere Nazistul.

La 30 de ani de la Mascaradă n-ar fi loc de aluzii ori metafore, dar Everac a prins bine evenimentul, cândva

"Borşul de peşte", articol publicat de Paul Everac în varianta acum dispărută a Cronicii Române:

   Secretul borşului de peşte nu mai e de mult un secret: se bagă întâi chilca, peştele mic, obleţii şi albitura, se dă un clocot, apoi ei, întrucât şi-au făcut datoria, se svârlă şi se bagă în zeamă peştele mare.
   Mă bate gândul că şi unele fapte politice, chiar revoluţii, se săvârşesc după aceleaşi reţete. 
   Se aruncă întâi în foc chilca, omuleţii mai neînsemnaţi, tineretul năzdrăvan, masele de manevre, guralivii, veşnic nemulţumiţii, puşii pe zurbă şi pe schimbare. O bună parte din ei se lichidează, manu militari. O altă parte se trece mai apoi pe linie moartă, se inactivează de la sine.
   Apoi intră în arenă, mai exact în ciorbă, peştii mari, cărnoşi, de durată, care dau borşului oarecare consistenţă. Dar şi din aceştia pot fi unii aruncaţi peste bord când vin rechinii şi speciile foarte adaptate la acaparare, dinţoşii, necruţătorii. Însă cum în lume totul trece, alţi necruţători îi devoră pe cei dintâi în cadrul borşului politic.
   Comunismul a venit la noi cu mardeiaşi, golani şi capete mult înfierbântate care aveau misiunea să bage groaza în sedentari şi gospodăroşi. Dubele acelea de noapte, arestările, percheziţiile, bătăile, dispariţiile şi-au făcut repede efectul. Acea ciocănire perpetuă de către micii zelatori, unii complet de altă naţie, au băgat mare spaimă în români, mai ales când veneau subit şi fără un criteriu foarte cert. Vrei să îngrozeşti lumea, scoate criteriile de persecuţie.

"Eroare de fapt"

"Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei." 
Art. 30 (1) Cod Penal, Eroarea / Cauzele de neimputabilitate

"N-aaam ştiut, că dacă ştiam... beehehe... bee-hehehe"
"De-aia n-are ursu' coadă şi maimuţa păr pe cur"
"Hoţul cu un păcat, păgubaşul cu zece"
"A trecut baba cu colacii"

• Intelligentsia

Bizonu' nu vroia "moşieri", şi taman "socialiştii" pe care i-a votat au adus (primii) moşieri străini, şi nu numai pe la sate. "Dreapta anacronică şi intelectualitatea atemporală" (expresie folosită de Petre Roman la învestirea guvernului "legitim" în iunie 1990) au colaborat cu "comuniştii" şi cu neosecuriştii, cel mai vizibil la aderarea la NATO şi UE (fără referendumuri) şi prin complicitate la falsificarea referendumului constituţional din 2003, revizuire constituţională care a pus bazele "legale" ale dezastrului românesc actual. 

O spun cu regret: societatea românească se manifestă în continuare disfuncţional sau cel puţin inadecvat, iar riscurile şi vulnerabilităţile devin tot mai mari.

Cotidianul:

Intelighenția noastră

Anul 1989 a surprins intelighenția noastră nepregătită pentru ceea ce urma. Nimeni nu putea ști, la noi, ce procent din societate avea înclinații conservatoare și ce procent înclina către cele mai înalte viteze ale modernizării politice. Intelighenția noastră avea datele sociale învechite: știa cum stătuseră lucrurile în perioada interbelică, dar nu existau studii competente și oneste despre schimbările de mentalitate politică induse de urbanizarea și industrializarea ce avuseseră loc, în ritmuri alerte, sub comunism.

Intuiția sociologului putea paria însă, în chip realist, pe opțiuni de tip conservator care să nu tulbure prea mult obișnuințele ce fuseseră induse tocmai de progresismul forțat al regimului comunist: siguranța locului de muncă, în primul rând. Aceste opțiuni urmau să devină obstacole majore în calea noului progresism, ce urma să fie importat din Occident: piața liberă și economia privată.

S-a punctat aici tot ce trebuie pentru descrierea momentului actual

Constantin Cojocaru:

DIABOLIC

Cei care au pus stăpânire pe România prin lovitura de stat din decembrie 1989 se dovedesc a fi, realmente, diabolici.
Am tot sperat că se vor sătura de atâta furat şi de atâta rău făcut poporului român şi că va veni un moment când ne vor lăsa în pace.
Nici o speranţă.
Nu vor pleca, niciodată, de bună voie şi vor găsi noi şi noi soluţii să ne fure şi să ne facă rău. Singura şansă este să-i alungăm de la conducerea statului nostru.

1. Am spus, din capul locului, că atât programul electoral cu care PSD a câştigat alegerile din decembrie 2016, cât şi programul de guvernare al alianţei PSD-ALDE, nu au fost altceva decât nişte cacialmale cu care Liviu Dragnea şi „consultanţii” săi străini, de fapt, stăpânii săi, au înşelat, încă o dată, electoratul român. Aşa cum s-a întâmplat cu toate programele electorale şi cu toate programele de guvernare cu care FSN, PDSR, PSD, PD, PDL, PNL, ca şi toate celelalte „aripi” desprinse din fosta securitate şi din nomenclatura PCR, au tras pe sfoară poporul român în ultimii 28 de ani.

Breban, un altfel de intelectual. "Non-liichean".

De auzit-văzut:

De la minutul 8, Breban descrie esenţa "tranziţiei": fraierii pro-opoziţie (PnŢCD, PnL) se luptau cu "comunismul", pe care-l susţineau (fiind şi ei tot în "eroare de identificare") fraierii care vedeau "comunism" la FSN când, de fapt, urma să ne paradească globalismul. They (all) never saw it coming. Globalism căruia-i deschid uşa chiar... "comuniştii". Cozi de topor care acum se văd marginalizate de Marele Capital, care a intrat aici ca-n brânză, ca într-un sat fără câini.

De la "dreapta arhaică" la pseudodreapta antinaţională

Un document prezentat la Inpolitics arată intenţiile PnL în ipoteza în care ar deveni partid de guvernământ (Vade retro, Satana!). Nu este - încă? - un document adoptat oficial la nivel de partid. Este doar lansat de una dintre facţiuni (cea "băsistă", "pedelistă"), dar sintetizează perfect planurile şi mindset-ul PnL. Reiese o fetişizare/prioritizare a "Pieţei", văzută ca un factotum în funcţie de care se ajustează toate celelalte elemente ale realităţii înconjurătoare. Şi o preocupare pentru implementarea unei agende care nu are nimic comun cu "naţionalul", particulă fraudulos ataşată denumirii PnL. Nimic despre (re)industrializare, relansarea agriculturii, interes naţional, identitate naţională, suveranitate statală, capital autohton şi creşterea veniturilor (a "nivelului de trai"), puncte din actualitate care sunt de neocolit pentru un partid de dreapta.

Opoziţia controlată din anii '90 (PnL, PnŢCD), numită* de liberalul avant la lettre Petre Roman "dreapta arhaică" a îmbătrânit urât, ajungând o pseudodreaptă antinaţională. Cu roşu, intervenţiile mele, "traducerea".
*În discursul de învestire a guvernului Petre Roman 2 (guvernul "legitim" FSN, iunie 1990). Mai apărea tot acolo expresia "intelectualitatea atemporală", care se referea desigur la liicheni. Care peste zece ani apelau la "votul pentru democraţie" (pro-Ilici, la turul doi din 2000, contra lui CVT).

MOŢIUNE
PNL: SINGURA FORŢĂ POLITICĂ AUTENTICĂ DE CENTRU-DREAPTA DIN ROMÂNIA

Centru-dreapta = diluare, disociere, PPEism. Cum să zică ei "dreapta-dreapta"? E câh pentru ei. Care nici nu sunt de dreapta (dar... nici de stânga - doar interfaţă a interesului extern). 

Valorile fundamentale ale dreptei în România sunt:
-munca
-proprietatea
-familia
-biserica

Acum apare doar "dreapta simplă". Însă, răbdare: cele patru puncte urmează a fi la rândul lor "diluate".

...Iar noi defilăm cu portretele prin internat

(Expresia am auzit-o demult, în anii '90, la un talk-show de seară, la un radio privat; "ăla era atunci internetul".)

Ştiţi... situaţia aia de la jocul de ţintar, "moara": când orice mutare ai face, adversarul merge din câştig în câştig (video).

Gheorghe Piperea (pe Facebook):

Nu stiu cine a facut schema din poza de mai jos. Circula pe net, fara precizarea autorului. O sa il creditam, deci, ca autor, pe Anonymus.

click aici pentru dimensiunea maximă

E foarte funny pentru ca e intitulata Reteaua ...

Mi se pare foarte instructiva partea de sus a schitei, pentru ca arata originea actualei retele politico-tehnocrato-securiste care controleaza societatea si economia.

Sunt prezente acolo trei nume : Isarescu, Stanculescu si Iliescu.

Stanculescu a murit, Iliescu este ingropat definitiv in dosarul Mineriadei din iunie 1990 si, oricum, el devenise de mult un personaj marginal dupa ce, intr-un fel de "noapte a cutitelor lungi" orchestrata de Reteaua care intentiona sa se debaraseze de el, a fost inlocuit de Geoana in fruntea PSD.

Vedeti bine cine a ramas sa imparateasca aceasta colonie pe care unii inca o denumim Romania (desi, de regula, cei ce au adoptat hashtagul #resist al ong-ului Greenpeace, isi intituleaza tara "romanica").

Isarescu.

Omul e - inca - bine-mersi. E rezistent. Asa cum indica hashtag-ul.

Nu il contesta nimeni, niciodata.

Pe partea dreaptă trebuie lucrat temeinic. Sunt "elemente", dar încă nu sunt "asamblate".

Ceea ce descriem aici este o "burghezie" care – spre deosebire de burghezia centrelor imperiale – nu are cum să devină vreodată o burghezie națională și patriotă, fiindcă avantajele ei materiale decurg direct și aproape exclusiv din starea colonială.

Din capul locului (1990) s-a pornit greşit pe partea dreaptă, dându-se credit unor făcături conduse de nişte mumii. S-au deshumat cadavre politice cărora li s-a făcut în mod sumar toaleta mortuară şi au fost prezentate drept "băieţii buni". Brucan şi Soros au moşit Grupul pentru Dialog Social (GDS) şi de fapt dialogul a fost dinadins sabotat, factorul favorizant fiind chiar (auto)vulnerabilizarea opoziţiei de atunci, care trebuia să explice episoade vechi ("moşierii", "monarhia", "oligarhia interbelică", "legionarii", "1907", "casele naţionalizate", etc.) în loc să treacă la atac în mod eficient. 'Telectualitatea încă-bugetară înjgheba Alianţe Civice şi PAC-uri într-un puseu de narcisism, în vreme ce un Václav Klaus punea bazele unui partid de dreapta, delimitându-l clar de "ong-ismele" tip Havel. Ce comod a fost pe acest fond, pentru globaliştii FSN deghizaţi în neocomunişti ("la intern") şi în socialişti ("la extern"): mergeau pe scheme verificate, iar opoziţia era dirijată de chiar colaboratorii lor.

Un text care trece în revistă evenimentele, dar pe care l-am găsit prea lung şi cu accente stângiste şi pro-PSD disimulate, drept pentru care păstrez doar esenţialul:


Despre inexistența dreptei românești

[...] "Dreapta" românească de după 1989 s-a născut exact în clipa în care murea dreapta din Europa occidentală, infiltrată de agenții liberalismului neocon și golită dinăuntru de orice conținut suveranist. Ceea ce numim "dreapta românească" astăzi este, deci, un bebeluș născut cu putoarea de cadavru caracteristică dreptei occidentale după mai mult de un secol de putrezire. Iar în cazul ei, nu este vorba doar de putrezirea capului, de controlarea unor structuri de sine stătătoare prin infiltrarea organelor de conducere, cum s-a întâmplat în cazul PSD-ului, fiindcă capul acela putrezit este înfipt prin scamatorie pe un trup inexistent.

Astăzi, vedem cu ochii noștri că singurii care l-au susținut "principial" (adică ideologic) pe Băsescu (nu doar pentru a scăpa de Năstase, sau pentru că puseseră botul la niște promisiuni obraznice), adică "societatea civilă" made in Soros Foundation, s-au adunat în jurul USR-ului, partid pro-LGBT, vădit anti-național și anti-creștin, aflat chiar la stânga unui Fillon sau unui Schaeuble (care măcar se străduiesc să întrețină aparențele democrației creștine – și anume, în țări cu mult mai puțin creștine decât România). Nu este nicio greșeală din partea lor, ci din partea naivilor care, în vreo clipă din viața lor, au avut impresia că a existat, după 1990, o dreaptă politică în România. Fals. "Dreapta" respectivă este doar cristalizarea politică a generației Dallas. [...]

În țara poporului meu stăpânii poporului meu îi apără pe străini de poporul meu

 

(Bun, da' un organism, dacă-i viu, ar trebui să aibă şi reacţii de autoapărare. Şi mai e vorba aia: "Tăcerea înseamnă consimţire".)

Permanenţe:

Stăpânii poporului meu

Am primit la redacţie textul alăturat din partea unui cititor de-al nostru, care şi-a exprimat dorinţa de a-i fi păstrat anonimatul.

*

Manifest pentru revizuirea legilor comuniste antiromânești și anticreștine, și pentru anularea efectelor acestor legi, prin rejudecarea proceselor martirilor cei mulți și a supraviețuitorilor cei puțini

era o vreme spun cronicarii încă

politic nedisciplinați în care apa

curgea limpede aerul plutea străveziu

și char primăvara incredibil de verde

iarba însăși încolțea

În țara poporului meu stăpânii poporului meu îi apără pe străini de poporul meu, guvernele fac nenumărate prostii, pierd la greu procese internaționale pe care le plătește biet poporul meu.

În țara poporului meu stăpânii poporului meu îi apără pe străini de poporul meu

(bun, da' un organism ar trebui să aibă şi reacţii vitale, de autoapărare... dacă-i viu!)

Permanenţe:

Stăpânii poporului meu

Am primit la redacţie textul alăturat din partea unui cititor de-al nostru, care şi-a exprimat dorinţa de a-i fi păstrat anonimatul.

*

Manifest pentru revizuirea legilor comuniste antiromânești și anticreștine, și pentru anularea efectelor acestor legi, prin rejudecarea proceselor martirilor cei mulți și a supraviețuitorilor cei puțini

era o vreme spun cronicarii încă

politic nedisciplinați în care apa

curgea limpede aerul plutea străveziu

și char primăvara incredibil de verde

iarba însăși încolțea

În țara poporului meu stăpânii poporului meu îi apără pe străini de poporul meu, guvernele fac nenumărate prostii, pierd la greu procese internaționale pe care le plătește biet poporul meu.

Alegeri sub ocupaţie

Este "ediţia electronică" (habar n-am dacă mai apare-n print, dar cred că nu) a "Azi-ului de azi". Azi era un ziar fesenist care apăruse în 1990 (faimoasa tripletă Azi-Dimineaţa-Adevărul).

Se pare că unei părţi a stângii i-a venit mintea la cap. Eu, unul, mi-am dat seama târziu ce hram poartă Ilici: nu-i comunist, ci globalist *. Pâi un comunist iniţia el aderarea la UE şi la NATO ?! Şi dezindustrializarea, deci subminarea bazei electorale a stângii (asta başca, pe lângă "curăţarea locului" pentru produsele şi capitalurile străine).

[...] Ţara pare sub ocupaţie. Ea chiar este sub ocupaţie. Totul pare gândit pentru a se demonstra că România n-are nevoie de alegeri. În Katuşistan clasa politică autohtonă trebuie să dispară, iar funcţiile să fie ocupate, ca pe vremea fanarioţilor, de trimişi ai sultanilor bruxelezi. Sloganul demagogic al „schimbării clasei“ politice este pretextul folosit deopotrivă şi pentru intimidarea candidaţilor, şi pentru decuplarea electoratului de la interesul faţă de vot. În acest scop, motoarele Binomului duduie din plin.

P.S. Dispariţia patronului de la Hexi Pharma seamănă cu o lecţie care se regăseşte în anumite manuale. Acolo unde se predă „soluţia finală“, în care martorul periculos trebuie să dispară pentru a nu compromite Reţeaua. Omul moare, dar Sistemul se salvează. Nu putea fi compromis un întreg mecanism de finanţare numai pentru că nodul reţelei „a picat“ şi dădea semne că va turna.

* Comunicatul către țară al CFSN din 22 decembrie 1989 vorbește despre România integrându-se în "Europa unită", văzută sub forma Casei Comune Europene, concept lansat de Gorbaciov: "9. Întreaga politică externă a țării să servească promovării bunei vecinătăți, prieteniei și păcii în lume, integrîndu-se în procesul de construire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului". Cum ar veni, fusesem anunţaţi de la-nceput ce ne aşteaptă...

"Dereglementare" = să fie bine doar pentru cei cu sacii-n căruţă

Trebuie ieşit din ipocrizia că "dacă critici capitalismul, atunci eşti socialist (stângist, comunist, fascist, anarhist...)". Da, destul cu tabuurile sau această zonă va fi atacată (şi este) de pescuitorii în ape tulburi. Nu c-ar fi vreun moment "ameninţat capitalismul" (nu, ei nu vor asta: vor doar poziţia de putere, obţinută prin propagandă): nu oare FSN (ca atare, apoi prin FDSN/PDSR/PSD şi PD/PDL) a distrus cel mai mult (să nu uităm de PnL...) industria şi economia românească, şi odată cu ele peste PATRU milioane de locuri de muncă ? Partide... "social-democrate" (se fereau ca dracul de tămâie să rostească "la intern" numele doctrinei de partid - cea socialistă -, însă la extern participau la evenimente ale Internaţionalei Socialiste sau ale socialiştilor europeni).

The Unz Review (Capitalismul şi salariul minim: "Eu am ce-mi trebuie, ia mai dă-te-n...")

Capitalism and the Minimum Wage: “I Got Mine, Screw You."

To understand the arguments of capitalists against the minimum wage, follow the money. In all the thickets of pious reasoning about the merits of capitalism and the market, and of freedom of contract, and of allowing this marvelous mechanism to work its magic, and of what Adam Smith said, the key is the dollar. The rest is fraud. Carefully ignored is the question that will be crucial in coming decades: What to do about an ever-increasing number of people for whom there is no work.

There is of course much hypocrisy in the theoretical edifice. For example, businessmen arguer that the minimum wage constitutes intolerable interference by the government in the conduct of business - meanwhile sending armies of lobbyists to Washington to make the government interfere in the conduct of business. In fact capitalists have no objection to federal meddling. They just want it to be such meddling as puts more money in their pockets. Nothing more. Ever.

In like fashion they say that they want to protect the worker’s freedom—yes, his freedom, such is the capitalist’s benevolence, the worker’s freedom–to sell his labor at a mutually agreed price. Curiously, in practice this means the employer’s freedom to push wages as close to starvation as he can get away with. This miraculous congruence of high principle with low profit is among the wonders of the universe.

Marian Munteanu, marioneta reactivată

Bă ! Voi ne luaţi de proşti ?

A apărut prima dată la TVR în seara zilei de 28 ianuarie 1990, când  gealaţii aduşi cu camioanele şi autobuzele la ordinul lui Ilici spărgeau mitingul anti-FSN din Piaţa Victoriei (era în cealaltă tabără; aparent). Cum naiba de l-a găsit reporterul taman pe el, să-i pună câteva întrebări şi să-l facă astfel cunoscut ? Era într-un grup de studenţi, evident mai matur (27), înalt, bărbos, şi într-un palton ponosit ("modest", deh). Mai încolo aveam să aflăm că se alesese preşedintele Ligii Studenţilor. Recent au reapărut suspiciuni credibile că de fapt ar fi doar o marionetă a Sistemului. Am remarcat şi eu. Dar chiar şi fără nicio suspiciune - cum naiba să-l votezi pe unu'... care arată aşa ?! (Naţionaliştilor... eu m-aş mai gândi...).

O enumerare mai amănunţită a "scheleţilor" pe care-i are în dulap. NapocaNews, Despre ”legionarul” Marian Munteanu – fără părtinire și ranchiună:

Acum câteva luni am fost mirat că a reapărut intempestiv Marian Munteanu, fostul lider al Pieței Universității din 1990, la emisiunea Jocuri de Putere de la Realitatea TV (clujenii hâtri o mai numesc Jocul de glezne de la Hellvig TV). Când se scoate de la naftalină un personaj, după mulți ani, și se promovează la TV e clar că se pune ceva la cale. Inițial Marian Munteanu ne ținea la povești cu înființarea unei societăți civile, care să adune personalitățile țării pentru a apăra valorile naționale. Sincer nu l-am crezut. Chiar pariam cu prietenii că nu mai e mult și Marian Munteanu își va anunța intrarea în politică. Așa și a fost. Atunci când s-a reîntors din SUA, tot la aceași emisiune, Munteanu a vorbit de înființarea Grupului pentru România, cu care vrea să facă o platformă politică până la toamnă. Atunci am aflat un lucru inedit, că Marian Munteanu, marele român ortodox era un pelerin fervent până la excitație, încă din 1990, și care lua anual ”lumină”, la Washington, cum politrucii comuniști din epoca sovietică de la Moscova. Aici m-a surprins Marian Munteanu pe picior greșit. Nu am crezut niciodată că va face partid, ci va negocia cu o mare formațiune tradițională să candideze în toamnă, Gruparea pentru România fiind doar o acoperire de moment, dar totuși a fost mai agil. Păpușarii din spatele lui l-au împins să candideze la Primăria Capitalei la alegerile din iunie, din partea PNL, ca urmașul lui Ionel IC Brătianu.

Se pare că păpușarii nu mai au răbdare. Discursul lui Marian Munteanu aflat pe linia ortodoxismului naționalist poate fi fermecător ca un cântec de sirenă. Problema lui Marian Munteanu nu este discursul până la urmă, ci parcursul său moral sinusoidal. Naționaliștii români îi reproșează lui Marian Munteanu că a trădat cauza mișcării naționale din anii 90 pentru bani și interese. E adevărat, nimeni nu poate fi perfect în România ieșită din comunism. Trecutul de dinainte de 1989 al lui Marian Munteanu lasă loc de mari interogații. La sfârșitul anilor '80, studentul Marian Munteanu de la Filologie îl vizita des în garsoniera sa insalubră pe marele filosof naționalist Petre Țuțea. Unii spun că făcea asta ca să-l tragă de limbă. Dosarele CNSAS vorbesc doar de un profesor al lui Marian Munteanu de la Universitatea București că-l turna pe marele filosof. Alții spun că atunci și studenții care-l vizitau pe Țuțea ar fi fost racolați de Securitate, dar dosarele CNSAS încă nu au fost destul de cercetate în acest caz. Cert este că vizitele la legionarul Petre Țuțea nu au împiedicat organizația PCR din Universitate să-l susțină și promoveze pe tânărul Marian Munteanu ca președinte al Asociației Studenților Comuniști din anul II. La urma urmei cam toți politicenii de azi, de la Năstase, Isărescu, Maior, Dâncu la Rus au fost mari șefi la ASC, și asta nu i-a împiedicat să facă cariere politice de succes după 90. Așa că și pentru Marian Munteanu la prima vedere asta nu ar fi o piedică. Totuși Rus sau Dâncu nu s-au proclamat mari anticomuniși, în schimb Marian Munteanu da. Deci e o problemă morală aici.

Candidatul dreptei nu există – pentru că nu există dreapta

NapocaNews:

Intelectualii „dreptei” chirăie mai dihai decât chivuţele de mahala. Îşi ridică fustele, scuipă şi stropesc trecătorii cu lapte din ţâţe, se tăvălesc în praf şi se zgârie pe ochi. Nu au reuşit „unificarea dreptei”, dreapta nu are un catindat unic. Unele chivuţe de dreapta s-au reorientat mai demultişor şi deja le cam adie dinspre buget la ONG-uri. Se duce dracului rapiţa şi anul ăsta!

Să vă spun secretul lui Polichinelle: în România nu există dreapta, cel puţin nu printre oamenii politici din primul eşalon. Haideţi să ne imaginăm că planul lui Gorbaciov ar fi funcţionat în România. Ceauşescu renunţa paşnic la putere, nu contează cum, iar Partidul Comunist Român continua să existe. Pe cine am fi văzut la televizor din 1989 încoace? Vă spun eu – pe aceiaşi oameni, poate că în alte funcţii, dar de principiu am fi avut aceeaşi galerie de mutre. Ion Iliescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Petre Roman, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Năstase, Traian Băsescu, Alexandru Bârlădeanu, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Dan Voiculescu, Vladimir Tismăneanu etc. Ar fi fost exact aceiaşi oameni care ar fi preluat conducerea României. Poate că unii din lista de mai sus n-ar fi găsit un taxi pe 22 decembrie 1989, alţii rămaşi necunoscuţi acum nu ar fi ratat întâlnirea cu istoria – dar în mare, 75% am fi avut aceeaşi clasă politică.

Bye bye red

Patriciu, out.

În poză cu Omar Hayssam ("coincidenţă", cică) şi cu Dorin Marian, 
undeva prin Orientul Mijlociu (Siria ?), într-un bazar.

Patriciu a fost un îmbogăţit fraudulos al tranziţiei, care a fraudat şi ideologic. Un tovarăş de drum al FSN-ului. FSN controla din interior opoziţia din 1990, dar mai ales PnL-ul. Ca măsură preventivă împotriva unui eventual nou partid autentic de dreapta care ar fi trebuit să se ridice din zona de tineret şi din cea incipientă a întreprinzătorilor, FSN a scornit PnL - Aripa Tânără (PnL-AT), condus la vedere de Patriciu, Chiliman şi Tăriceanu, iar mai apoi PL-93 al lui Cataramă.

PnL-AT a guvernat la nivel de secretari de stat în guvernul Petre Roman remaniat, iar Patriciu a fost ministru la Lucrări Publice şi Amenajarea Teritoriului.

Iată cum era caracterizat Patriciu într-un text din 1990 al lui Aurelian Pavelescu (care era pe atunci omul lui Radu Câmpeanu):

P.N.L. - Mirajul puterii

Cinci personaje în căutarea unui autor

CDR - eşecul, ca rezultat planificat

Este istoria unui eşec. Eşecul unei maturizări politice, eşecul construirii unei societăţi civile autentice, eşecul construirii unei alternative viabile şi vandabile. Ce a rămas de pe urma acestui eşec?

Agenda de dreapta practic inexistentă, inventarea şi perpetuarea unei false drepte, care repetă la infinit refrenurile Pieţei Universităţii, ediţia 1990, PNŢCD în moarte clinică, PNL compromis, o aripă fesenistă transformată în "partid de dreapta", elita intelectuală a anilor 90, îngropată într-o inadecvare şi un penibil care dă frisoane, triumful lui Soros în societatea civilă, tema anti-comunistă compromisă....

Istoria CDR este istoria unui avort - conceperea şi uciderea încă de dinainte de naştere, a ceea ce ar fi putut să fie o şansă pentru România.

(Bogdan Duca, pe Facebook)

Un FALS despre care nimeni nu prea vorbeşte

Membrii CAP erau - formal, juridic - proprietari pe terenul cu care au intrat "voluntar" în cooperativă, şi pe o cotă-parte din patrimoniul CAP-ului (conform Statutului Cooperativelor Agricole de Producţie şi Codului Civil al RPR/RSR). Chiar dacă cele trei elemente ale dreptului la proprietate (dreptul de folosinţă, de uzufruct şi cel de a dispune) erau denaturate sau nepracticabile, iar despre succesiune la proprietatea intrată "la comun" nu putea fi vorba. Legea Fondului Funciar din 1991 modifică regimul proprietăţii funciare, fără despăgubiri în cazul membrilor CAP cărora li se restituie un teren mai mic decât cel cu care veniseră în cooperativă. Un alt abuz al aceleiaşi legi: celor care au vândut imobile pe vremea comunismului, ori celor demolaţi, nu li se dăduseră despăgubiri şi pe teren (care trecea gratuit în patrimoniul statului), terenul imobilului cumpărat fiind cedat prin lege cu titlu gratuit proprietarului actual (de la 1991), iar demolaţii fiind ignoraţi.

Naţiunea :

Abuzurile deliberate şi coordonate ale clasei politice

Sub pretextul “înlăturării nedreptăţilor făcute de regimul comunist prin colectivizarea agriculturii” (încheiată în 1962), actualul regim politic a emis legislaţia pentru reconstituirea dreptului de asupra terenurilor agricole cu care ţăranii români s-au înscris în Cooperativele Agricole de Producţie (CAP) şi a terenurilor forestiere.

Emiterea acestei legislaţii nu avea aparent nici o logică, pentru următoarele motive:

Severin: FSN/FDSN/PDSR/PSD "a vrut, dar n-a putut" ;-)

Strig: "Bubico! Bubico! unde e băiatul?!" Alerg... Mi-l aducea dobitoaca pe brațe...

(I.L. Caragiale - Bubico)

Grupul Prospectiv :

Dialoguri prospective (VI)

În dialog cu Adrian Severin

(fragmente)

----------
Trebuie să menționez că în 1997, chiar dacă și atunci conducerea Guvernului român mai făcea demonstrații de servilism, miniștrii nu erau încă chemați pentru instructaj la Ambasada americană și nu luau lecții de dictare la Bruxelles. Dimpotrivă.
----------

III. fCh: Întrebările încep cu situaţia băncilor deoarece în cadrul unui proiect de câteva luni despre avantajele și dezavantajele de / cuplărilor, la care lucrez cu Smaranda Dobrescu, am ajuns analitic la punctul în care totul se face și desface dela in / existenţa unui sector financiar suveran în România. A stabili traseul desuveranizării acestui sector, inclusiv prin înţelegerea mecanicii destructurării / falimentării fără repercusiuni, poate informa pe cei ca noi în ce și cum se poate face mai departe.

Cum se face ca niciunul din fărâmatorii sistemului bancar românesc n-a plătit pentru jaful făcut? Mai mult, parte din aceştia s-au re/constituit sub Băsescu în ceea ce presa numeşte Clubul Monaco--asta însemnând că şi-au început jaful pe timpul CDRului, l-au continuat sub PSD și apoi sub Băsescu.

[...] Cu privire la bănci, linia politică stabilită în acele zile a fost că nu putem privatiza toate băncile întrucât statul va avea nevoie și de bănci cu capital național. Pe de altă parte, am stabilit că ori de câte ori va acționa ca agent economic statul nu va folosi activele sale (inclusiv băncile) ca instrument al politicilor sale macro-economice (protecție socială, locuri de muncă, dezvoltare teritorială). De aceea, am și decis ca Banca Națională a României ca bancă centrală responsabilă pentru politicile de emisiune și de credit să nu fie subordonată Guvernului - acesta din urmă responsabil pentru politicile comercială, economică, fiscală și bugetară (alături de cea socială, evident).