30 iunie 2017

"Democraţie iliberală"? Pâi n-a inventat-o Viktor Orbán, o predică şi un fost consilier prezidenţial


Evident, am cam forţat nota. Viktor Orbán vede o democraţie pusă în acord cu interesele naţionale, Lăzăroiu vede exercitarea per se a puterii, de către Ocultă (deep state, statul profund/paralel, "iniţiaţii"...):


[...] 

Îngrijorat?

N-aș zice. Rămân optimist.

Cu toatele evenimentele astea din ultimul an?

Teatru de păpuși.

În ce sens?

Spectacolul rămâne savuros, dacă îl privești cu detașare, și cred că am învățat asta, pentru că m-am deconectat de la tot ce înseamnă politică. În sensul că, mai mult decât înainte, pare că regizorul controlează mai iscusit tot jocul, toată punerea în scenă.

Cine-i regizorul și cine sunt actorii?

Actorii sunt politicienii, regizorul e „statul”, hai să-i zicem așa, ca să nu banalizăm cu formule consacrate, care de fapt atribuie acțiunile unor oameni, făcându-le să arate resorturi personale. Nu e binom, trinom, cabală, e statul român. Azi, mai puternic.

Bine, și cum mai stăm atunci cu democrația?

Un cuțit în mâna unui copil mic e un instrument periculos. Cam așa și cu democrația la îndemâna unor partide și politicieni începători, cum sunt la noi. Și cu un electorat, să fim sinceri, imatur. Care abia învață despre funcționarea instituțiilor.

Totuși, nu e periculos pe termen lung un asemenea model, cu un centru de comandă care ține în hățuri actorii politici?

Azi e mai periculos să ai politicieni care-și urmăresc exclusiv interesele personale. Mult mai periculos. Date fiind și provocările regionale, mondiale. Să dau un exemplu. Dacă Federația Rusă a reușit să influențeze alegerile în Statele Unite, fără prea mari eforturi, cam cât de greu le-ar fi să controleze lucrurile în România?

Deci nici democrațiile avansate nu sunt scutite de riscuri...

Evident. Democrația are imperfecțiunile ei și se confruntă azi cu provocări noi, cum sunt terorismul, cyber-terorismul. Trăim în epoca liberalizării informației, epoca „fake news” („știri false”, n. red.) „post-truth” („post-adevăr”, n.red)... De aici rezultă derapaje. Brexitul e un exemplu. O majoritate alege să meargă pe un drum fără să știe care-i capătul.

Și de ce mai facem alegeri, dacă știe altcineva mai bine decât poporul în ce direcție trebuie să mergem?

Dacă democrația însemna doar alegeri libere, democrația era moartă de mult. Democrația, imperfectă cum e, nu e pregătită încă pentru liberalizarea informației. Dar se va adapta. Azi oricine poate spune orice și dacă o spune destul de convingător pare a fi o realitate. Și când așa-zisa realitate influențează opiniile unor electori dispuși să creadă orice (ca să-și rezolve niște frustrări personale, de exemplu) sau să propage ei înșiși mai departe informația, pierzând chiar originea ei, atunci intrăm într-un joc mortal, virtual la început, dar care începe să producă consecințe fatale.

Deci, românii pot vota orice, că decide „statul” cum e mai bine...

Nu-i chiar așa. De pildă, la ultimele alegeri, au votat majoritar mai multe lucruri – mai puține reforme, salarii ca în Occident și, unii, poate, o justiție mai puțin zgomotoasă. Puține reforme vor fi, salarii ca în Occident nu prea avem cum în patru ani, decât dacă vom confunda Occidentul cu Grecia, iar în ce privește justiția, eu cred că azi sunt mai zgomotoși justițiabilii decât justițiarii...

[...]

2 comentarii :

Anonim spunea...

Luzaroiu mananca mult cacao.Nu exista stat puternic in spate,doar actiunea unor reprezentanti ai puterii mondiale care in general sunt fii si nepoti ai generatiei de bolsevici care a ocupat Romania in anii 40-50.

Riddick spunea...

Da, însă e important că aici recunoaște că sunt unii care "se ocupă".


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Sorin Roşca-Stănescu, 2010: "Din păcate, niciuna dintre administraţiile de la Bucureşti nu a dezvoltat şi nu şi-a consolidat relaţiile cu China. Chiar şi în cadrul Parteneriatului Euro-Atlantic, de multe ori noi i-am dezamăgit pe europeni, în favoarea Statelor Unite. Începând din 2011, şansa Bucureştiului este de a merge loial, împreună cu partenerii europeni, cât mai aproape de China."

Sorin Roșca-Stănescu, 2012: "Ca atare, printr-o viitoare uniune noi trebuie să câștigăm ceea ce am pierdut. Ceea ce am dat sau ceea ce ni s-a luat. Noi trebuie să primim asigurări că vom intra în randul statelor europene cu o economie și cu un nivel de trai performante. A doua realitate derivă din analiza intențiilor polilor de putere UE. Și, în primul rand, a intențiilor Germaniei. Dacă Germania vrea consolidare și integrare prin austeritate, atunci ea se va prăbuși în sine și va prăbuși UE. Dacă, dimpotrivă, Berlinul vrea dezvoltare și investiții, atunci da, avem ce căuta în federație."

Postări populare (nu P.P.E. !):