Se afișează postările cu eticheta UEFMI. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta UEFMI. Afișați toate postările

25 decembrie 2020

Mă face să cred că acest pasaj "vroia să spună mai mult" chiar atunci, adică se adresa celor din 1988 (anul filmului), nu doar pretindea că redă o scenă din 1940

Şi nu numai celor "din 1988": mesajul este valabil şi azi, raportat la UENATOFMI (în film aluzia este la "Germania 1933-1945"). Cum regizor a fost Constantin Vaeni, consider ipoteza ca fiind plauzibilă (nu mai stau să caut confirmări prin interviuri cu Vaeni...). "A rezultat ceva mai mult decât vroia statul socialist, şi nu s-a prins nici cenzura". Fiindcă cenzura "(de partid şi) de stat" apăra internaţionalismul (atunci funcţionând, întâmplător, sub forma "socialismului"). Sau, poate apare dinadins aşa. Plausible deniability. Unii sesizaseră pericolul numit Perestroika. Precursorul globalismului, în Est.

Dar... ce să vezi? Cum-necum, filmul este difuzat abia în 1990, astfel încât mesajul îşi pierde potenţialul "efect iniţial". Cenzura a acţionat altfel, fiindcă încă de pe atunci alţii conduceau România, nu cine credeam noi. Nu "supraestimez" impactul potenţial al mesajului - pe atunci cinematografele aveau audienţă, chiar şi cu avalanşa videorecorderelor şi antenelor "pentru străini" şi de satelit, nu era încă internetul, ca "debuşeu". Cenzura filmului (ca şi alte cazuri de cenzură) este atribuită intervenţiei directe a "Cabinetului 2", dar mai degrabă aici găsiseră punctul slab, şi acţionau sub acoperirea înaltei autorităţi a Tovarăşei. Nu lipsit de importanţă: unul dintre scenarişti este Nicolae Dragoş, atunci redactor-şef la "Scînteia" - deci ăsta ştia ce să facă (sau... ce să NU facă), referitor la contracararea propagandei perestroikiste. El "i-a pus vorbele-n discurs" lui Iorga-Teodosiu.

Pasajul dintre momentele 9:26 şi 11:49.

Fondul pe care a avut loc "întârzierea" filmului şi deci, a pasajului relevant (explicaţii la ultimul link, ceva mai sus):

„Din vremea cavernelor, cand daca aveau ceva de impartit se luau la tranta dreapta, oamenii s-au civilizat si au ajuns sa nu se mai bata decat foarte rar de la egal la egal, practica timpului nostru fiind ca un ins sa stea smirna, iar altul sa-i care palme peste obraji si pumni perpendiculari pe maxilare. Aceasta operatie care, cu un termen militar, se cheama „mutarea falcilor“ e introdusa pe scara larga in cele mai felurite medii unde s-a stabilit o ierarhie. Viata nu ne-a iertat si am vazut in repetate randuri cum un om, de multe ori nici mai puternic, nici mai inteligent si nici mai frumos, bate pe un altul, iar victima nu poate riposta in nici un fel, ci sta cu mainile in jos si inghite. [...]

Pana acum, popoarele, daca aveau ceva intre ele, se luau la o tranta mai mult sau mai putin dreapta. Au fost state puternice care au cotropit tari mici, dar acestea s-au aparat si ele cum au putut, lovind unde au nimerit. Niciodata pana azi natiunea agresoare n-a pretins natiunii atacate sa stea in fata ei in pozitie de drepti.

Cursul evenimentelor din ultimii ani tinde sa stabileasca in Europa un fel de ierarhie de pe urma careia vom avea state-comisari, care isi vor lua sarcina sa aplice corectii popoarelor inferioare, fara ca acestea sa poata macar cracni. Cu alte cuvinte, istoria a ajuns in faza mutarii falcilor la natiuni.”

din “Mutarea falcilor la natiuni” (de Geo Bogza, 1933)

17 iulie 2019

Şi totuşi...

- De ce nu spun ce-i cu siteul PAN, i-au pus linkul dar care nu mai merge... exact din ziua defecţiunii lui Dragomir (care a fost exact... 4 iulie).

- Ce mai aşteaptă "pleşoienii", al doilea congres PSD? La care cred ei că prind candidatura prezidenţială? Să fi sărit din mers în PAN (nu prea mai e timp de altceva). Ce tare ar fi fost să iasă din congres toţi, "sfertul ăla de sală", când era clar că PSD devine pacientul în fază terminală. Dar asta ar fi însemnat coordonare şi perseverenţă, care... le cam lipsesc.
 
Partidul Alianţa Naţională
 
După ce Comisia Europeană a obligat România, alături de F.M.I. și BERD, să își liberalizeze piața de energie și să aducă prețul gazelor și al energiei electrice la nivelul mediei UE, acum Executivul Uniunii obligă țara noastră să își mărească de 40 de ori capacitatea de a livra gaze naturale spre piețele externe, FĂRĂ A MAJORA TARIFELE PENTRU EXPORT.

Cît de falși și pe lîngă subiect sînt deci cei care spun că, în numele economiei de piață, salariile nu pot fi crescute în România decît în corelare cu creșterea productivității!
Dar prețurile administrate de Stat nu au fost umflate, ani la rînd, în mod artificial, doar pentru a ajunge la media UE?
Prețurile la gaze, benzină și energie electrică nu au fost stabilite, întîi de către Stat, iar acum de așa-zisa piață liberă, conform nivelului dat de media UE, așa cum imperios a solicitat Comisia Europeană?
La astea nu mai e piață liberă, care să funcționeze pe principiul cerere – ofertă? Nu mai e economie de piață?
La multinaționale și la corporații nu mai e pe bază de cerere și ofertă, de regulile pieței, de piața liberă, economia de piață e doar pentru fraieri!

02 iunie 2019

Delirul entuziast (12)


Nici un cuvânt. Nu-mi spune că-i o formă,
Cunosc însemnătatea ei deplin.
Ştiu, voi aveţi în viaţă altă normă,
Eu însă-n faţa normei nu mă-nchin.
(Mihai Beniuc - Ultima scrisoare)

Florin-Vasile Cîţu de la filiala PPE România ("PnL") dă din casă cam ce ne-ar aştepta de la o majoritate d-asta, "dă centru-dreapta", pepeistă ori... pepe-socialistă. PnL-Cioloş-USR(-Ponta; plus UDMR?). Las' c-ar putea fi şi una tehnocrată ori duencillică, "post-PSDragnea", care ar face la fel sau pe-aproape - mai degrabă aşa, şi-atunci aceea va urma sugestia externă, rostită apăsat. Fiindcă (ehe, aţi ghicit) este o sugestie externă, Câţu nefiind decât păpuşa din mâna ventrilogului.

Ideile ciu-ce apar - la PSnews - ca fiind "33" (număr... d-ăla... ştiţi), însă adunate 23+10, iar între primele 23 unele se repetă fiind de fapt 19+10, poate că luase ceva când a scris ori cei care au preluat au greşit prin repetare parţială (probabil între timp se va corecta asta). Conţinutul scelerat ne poate oripila, dar să conştientizăm că avem de-a face cu un document programatic, PnL având recent demersuri similare (a se vedea aici şi aici).

Să vedem cine ar fi beneficiarii, periclitaţii, şi ce-i în spate. Le comentez pe cele mai grave:

24 octombrie 2016

Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei


În noul său volum, "România, o colonie la periferia Europei", Ilie Şerbănescu face o analiză dură a "procesului" de destatalizare - dezintegrare - dezindustrializare - devalizare - devastare - deznaţionalizare prin care a trecut şi trece România. Ce mi se pare trist (şi autorul nu menţionează): toate astea au fost posibile numai prin angrenarea unor mase mari de oameni: fie prin "cointeresare directă" (la trădare sau furt), fie prin descurajare de a schiţa vreun gest de ripostă, fie prin "adormire" în urma propagandei...

Volumul este prezentat pe larg (în serial) la Flux.md:


Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (1)

1. Românii, chiriași în propria țară

Cartea economistului și publicistului român Ilie Șerbănescu ”România, o colonie la periferia Europei”, apărută recent la editura ”Roza vânturilor” (2016), este o mărturie zguduitoare a tragediei României ultimului sfert de veac. Bilanțul tranziției de la comunism la statutul de membru al UE, pe care îl face domnia sa, este un adevărat strigăt de durere, expresia unei conștiințe lucide, care înfruntă discursul dominant, supunând unei analize riguroase procesul de colonizare a țării sub acoperirea retoricilor triumfaliste de occidentalizare.

Pe parcursul întregii sale istorii zbuciumate, niciodată până în prezent neamul românesc n-a avut parte de o soartă mai vitregă, mai umilitoare și mai lipsită de șanse de emancipare de sub jugul străinilor decât în ultimele decenii. Situația este cu atât mai dramatică cu cât starea de înrobire, de devastare economică, socială și culturală nu este resimțită de către majoritatea covârșitoare a societății ca fiind una de-a dreptul disperată. Asta pentru că, spre deosebire de perioadele istorice anterioare, când ocupantul își impunea voința prin forța armelor și, prin urmare, starea de ocupație era una evidentă, la ora actuală colonizatorii fac uz de inginerii sociale soft, care anesteziază orice bănuială a celor împilați, lipsindu-i de capacitatea de a-și cunoaște asupritorii.

Am considerat extrem de necesară expunerea pe larg a acestei lucrări pentru publicul din Republica Moldova, deoarece și dincoace de Prut ne confruntăm cu aceleași fenomene. Și aici clasa politică este orbită de mitologia neoliberală, iar spațiul public este confiscat de trubadurii integrării europene și ai globalismului. Această liotă de servanți ai unor interese străine, care impune o viziune deformată asurpa realității, viciind percepția societății asupra cauzelor eșecurilor noastre, ca și asupra soluțiilor ce ar conduce spre redresarea strării de lucruri, n-ar mai avea trecere dacă lumea ar reuși să însușească modul de abordare a problemelor, pe care îl practică Ilie Șerbănescu.

Autorul creionează încă din prefața cărții condiția în care s-a pomenit țara:
”Românii au ajuns deja chiriași în țara lor. Următorul pas – dezmembrarea – este inevitabil. România nu mai este țara românilor. Era, bună sau rea, atâta timp cât proprietarii, buni sau răi, erau românii. Acum, România are noi proprietari. Și acest lucru va fi consemnat și în scripte, politic. Când și cum, nu depinde nimic de noi. Depinde de proprietar, și nu de chiriaș!”.

03 mai 2016

Cine răspunde pentru catastrofa Cioloş ?


A fost instalat - printre altele - şi cu scopul de a se crea condiţiile pentru a se ajunge la un nou Acord cu FMI (împrumut). Guvernul Ponta atinsese o creştere economică ne-neglijabilă (discutabilă fiind doar natura ei, adică "creştere pe consum" - dar totuşi creştere). De mai multe ori, Ponta, miniştrii săi (ba chiar şi miniştri de-ai lui Cioloş !) au declarat că (pe datele actuale) "nu mai este necesar un nou Acord cu FMI". Dar delegaţia FMI tot vine pe aici şi dă directive, în condiţiile în care România nu are în derulare - oficial - niciun program cu Troika (FMI-BM-UE). Prin acest scenariu, "necesitatea" s-ar ivi din cauza tehnocraţilor, şi nu în urma eşecului guvernării unui partid. "Detaliul" că tehnocraţii sunt puşi tot de partide ar trece în plan secundar (la învestire: 389 de voturi pentru, 115 împotrivă; majoritate guvernamentală de 77% !)

Şi mai cred ceva. USL ajunsese "prea mare", şi nu se vroia ca românii să se obişnuiască să-şi desemneze ei înşişi majoritatea guvernamentală (bună-rea...) prin vot, ci să li se prezinte - postelectoral - una moşmondită în culise.

Inpolitics:
 
Oare cine? Pentru a da răspuns la întrebarea din titlu va trebui ca, în prealabil, să vedem, nu numai care sunt părţile implicate în instalarea acestui Guvern, ci şi ce a urmărit fiecare dintre acestea. Este de vină Klaus Iohannis pentru că a vrut un Guvern al său? Sunt de vină de demonstranţii, adică “tinerii frumoşi liberi”, care s-au săturat de clasa politică? Sunt vinovate ONG-urile manipulatoare? Este de vină PSD, care nu a mai vrut să îşi fructifice majoritatea? Este de vină PNL, care a colaborat cu socialiştii? Este de vină Bruxelles-ul sau FMI, care şi-au plasat cozile de topor în Executivul României?

Că acest Guvern Cioloş reprezintă o catastrofă mult mai mare decât era preconizată chiar şi de către cei mai sceptici analişti politici, ţine de domeniul evidenţei. Nu s-a dovedit a fi un Guvern de tehnocraţi. Nici măcar de birocraţi, cum îmi imaginam eu. Ci, de diletanţi. În cel mai bun caz. Şi asta dacă, în unele situaţii, nu este vorba chiar de rea-voinţă. Eu unul îmi imaginam că acest Guvern Cioloş va fi unul de tranziţie şi că, în cel mai bun caz, va fi capabil să administreze, în condiţii rezonabile, ţara şi să pregătească, tot în condiţii rezonabile, alegeri libere. Nu am suspectat niciodată acest Guvern ar putea să aibă o viziune pe termen lung şi asta din simplul motiv că fiind un Guvern de tranziţie, din afara partidelor politice, dar navigând, totuşi, pe motoare politice ar fi fost cu neputinţă să facă gaură în cer. De aceea, chiar din prima zi, l-am denumit Guvernul sac de box.
Nu bănuiam însă că vom ajunge la rezultate de tip catastrofal. În materie de colectare de impozite şi taxe. În domeniul salarizării. În privinţa asistenţei medicale. În învăţământ. În accesarea fondurilor europene. În domeniul investiţional. Dar aşa a fost să fie. Cine este vinovat?

16 noiembrie 2015

Cristoiu face harcea-parcea "guvernul" UEFMI al lui Julien Ciocloş :)


cristoiublog :

O chestiune de interes național: Căderea Guvernului Dacian Cioloș în Parlament!

Premierul desemnat Dacian Cioloș a anunțat o Conferință de presă cu începere de la ora 14 fix.
Duminică, 15 noiembrie 2915, mă întorceam de la Găgești Deal la București.
Cu cinci minute înainte de ora 14 am tras mașina într-o ocol de la marginea drumului considerat cu bunăvoință Parcare.
Am dat radioul de bord mai tare, pentru a afla numele noilor miniștri.
S-a făcut 14 și cinci. S-a făcut 14 și 10. Mult anunțata Conferință de presă nu începuse. Fan al lui Carol I și, prin asta, al convingerii că România va deveni europeană doar cînd ceva va începe exact cînd a fost anunțat, mi-am zis că Dacian Cioloș a fost reținut de ceva absolut neprevăzut. Ca, de exemplu, dejucarea unui atentat cu bombă.

Conferința de presă a început la ora 14 și 15.
Cu un sfert de oră întîrziere.
Nu numai la Bruxelles, dar și la Cocîrlații din Deal, cînd întîrzii la o întîlnire, îți ceri scuze.
Spre stupoarea mea, Dacian Cioloș n-a catadicsit nici măcar să arate că și-a dat seama de nepolitețea numită întîrzierea de un sfert de ceas.
A urmat un soi de Declarație de presă.

Ca și în alte împrejurări publice nu pot să nu remarc dificultățile lui Dacian Cioloș de a se exprima în limba română. Las deoparte folosirea formulei ca și chiar și atunci cînd nu e riscul de a se auzi ca care. Eroarea e făcută de prea mulți demnitari ca să-i mai pretind și desemnatului să n-o facă. Dacian Cioloș n-are proprietatea termenilor. În loc de formula de formație medic chirurg a zis de formare medic chirurg.

Explicația felului greoi de a se exprima în limba română e simplu. Ca și Klaus Iohannis, Dacian Cioloș gîndește mai întîi într-o limbă străină (în cazul său franceza) și după aceea traduce în română.
A urmat lista cu miniștri.
Nici n-a terminat bine vorbitorul de citit lista că Divizia Presă a SRI, prin Unitățile sale de intervenție rapidă – Digi 24 și Hotnews – au și trecut la lingușirea noului Guvern.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: