Aici cred că-i destulă marfă pentru DIICOT, SRI, SIE, Parchet, DNA, CSAŢ, Parlament...

Treaba e mai complexă, în rahat este şi ALDE. Fie şi numai prin tăcerea asupra secretarului de stat de la SGG, Andreea Lambru (membru ALDE), care a intervenit pentru blocarea Ordinului 525 emis de ANRE, care actualiza preţul de referinţă la care se taxau distribuitorii de gaze (OMV, etc.). La fel şi lobby-istul OMV Iohannis, dar el... nu semnează actele.

Nu trebuie multă imaginaţie pentru a-l ataca întemeiat pe Tudose. Aşa că zmecherilor n-o mai daţi cu hungurii, cu Statu' Paralel, cu alte dude, când aveţi un caz clar de trădare.


PSnews:

Bine ați venit în colonia OMV! Cum a muncit Tudose la prosperitatea “multinaționalei” care suge sângele poporului

Zilele trecute prețul la gaze a crescut din nou cu 10 la sută. Bani mai mulți pentru OMV- Petrom, sute de milioane de euro… din pix.

Redevențele la petrol și gaze, prețul de referință al gazelor naturale extrase în România ar trebui să fie știrea acestor zile. Cum sunt furate zi de zi resursele țării prin complicitatea Guvernului. O țară prostită care privește îngrozită la televizor criză guvernamentală ce durează, în mod suspect, de un an de zile. Circulă o vorba în mediile cu epoleți: Rusia nu destabilizează România că nu este nevoie, pune doar jar pe focul pe care l-am dat noi țării. Noi, care noi? Adică ei, cei de la putere, Tudose, Dragnea, coaliția viețîi…

În apele tulburi, ale scandalurilor politice, se dau cele mai mari tunuri financiare, se fac cele mai odioase afaceri pe seama Statului, se vinde adevăratul “interes național”. PSD știe cel mai bine lucrul acesta, îl face de vreo douăzeci și ceva de ani, o știe și Tudose, doar el este, nu-i așa, premierul școlit la SRI în “securitate economică”. Or fii oare gazele și petrolul chestiuni de “securitate economică”?

Tudose nu este deloc naiv, este doar bolovănos și șmecher.

30 august 2017. În acea zi Tudose ia prima decizie majoră a mandatului și îl numește pe un anume Iulian Offenberg în funcția de președinte al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM). Offenberg i-a fost om loial la ministerul Economiei.

Şi pe Tudose cine l-a (pro)pus? Dragnea, "atacatul" de Sistem.

Tudose este pe mână cu multinaționalele și joacă împreună o carte spre a-i prosti și mai abitir pe proști! Adică pe noi!
Capitalul românesc, care, prin mișcarea adiacentă de impozitare a cifrei de afaceri pentru firmele cu venituri sub 1 milion euro, va finanța cadoul făcut capitalului străin, care, având firme peste acest prag, va rămâne să plătească impozit pe profit și deci să fie liber să-l evazioneze pe mai departe.

Ilie Şerbănescu (la Cotidianul):

Măi să fie, avioanele F-16 au atacat găinile din Vaslui!

Când l-am auzit pe premierul Tudose, proaspăt pe atunci venit în funcție, spunând că atâtea și atâtea bănci nu plătesc impozit pe profit, mi-am zis: iată omul, unul pe bune, care nu se dă după plop! Când, la scurt timp după aceea, l-am mai auzit și că a avut un depozit la bancă, dar l-a lichidat din cauza condițiilor oferite și comisioanelor nefirești, mi-am zis că, și dacă nu va face mare lucru pe la Executiv, măcar nu-l poate păcăli nimeni pe acolo. Când l-am văzut însă cu câtă ușurință a anunțat că va parafa mutarea contribuțiilor sociale integral în cârca angajatului, cu toate că își inaugurase mandatul cu asigurarea că atât timp cât va fi dânsul prim-ministru nu se va face această mutare, am început să intru la idei! Mai ales că mi-am amintit că renunțase cam tot atunci, fără vreo străbatere și fără măcar vreo explicație, la proiectata înlocuire a impozitului (de mascaradă) pe profit cu un impozit derizoriu, dar imposibil de evazionat, pe cifra de afaceri! Hopa! M-am întrebat imediat: cine ar fi fost afectat de o asemenea înlocuire? Păi, multinaționalele, care evazionează la greu respectivul impozit, externalizând grosul profiturilor înainte de fiscalizare! Și atunci mi-am șoptit în barbă: vai, săracul, la ce presiuni externe o fi fost supus! Deși o urmă de îndoială aveam: n-o fi înțeles oare cu multinaționalele sau, ceea ce era același lucru, n-o fi fost cumva o hohă povestea aia cu înlocuirea impozitelor pe profit cu un impozit pe cifra de afaceri pentru ­multinaționale?!

Bilanţul dur al situaţiei

"Dacă de pildă cineva vrea să facă acum un bilanţ dur al situaţiei, şi sunt oameni capabili să-l facă, şi sunt oameni care chiar îl fac, încât în zece minute îţi dai seama că suntem în oală şi fierbem ca nişte raci fără ieşire, peste alte cinci minute vine emolientul, vine show-biz-ul şi dă cu zeamă dulce-acrişoară de uitare, nivelează, drege, acoperă, reduce la proporţii de mic amănunt trecător grozăviile tragice care s-au spus, hotărâtoare pentru viaţa noastră, le tăvălugeşte cu zâmbete, cântece şi fese goale, cu reclame de pampărşi, cu bonomii tâmpe sau deşucheate; şi le anulează, le scoate din actualitate, înfigând peste ele alte actualităţi, cât mai divertizante. Nimeni nu mai ţine azi un discurs al naţiei neastupat de fleacuri, nedisputat de saloane de automobile şi de praf pentru curăţat bideuri. Nimeni nu mai e capabil să vorbească serios o oră în România, din cauza show-biz-ului şi reclamei, a facerii şi afacerii diversiunii. În timpul ăsta translaţia capitalurilor străine continuă, în tăcere, cu toate ţâţânile unse."
(Paul Everac, Carcaletele)

De ce ar da investitorul străin bani unui stat în care a venit ca să se îmbogăţească?

• Ilie Şerbănescu : Dezvoltarea pe baza investiţiilor străine este o iluzie

Priorităţile naţionale: vaccinuri, rachete şi card de identitate biometric

Cunosc destule despre Capsali (personajul real este departe de a fi ceea ce pare, to say the least), dar aici a zis-o bine:


Cel mai mare blestem al României este parazitarea Statului de către o castă din servicii, ce răspunde exclusiv la comenzile globaliste, reprezentate aici de Klemm (ambasadori), bănci şi corporaţii.

Interesul naţional este prins în acest cleşte zdrobitor.

Securitatea a bătut palma cu Soros încă din 1990, la deschiderea Fundaţiei în sediul GDS, când şi-au pus oameni în conducere. Era vorba de putere, bani şi alte beneficii, pentru care unii sunt capabili de orice. Dar desăvârşirea procesului de subjugare totală a Statului de către corporaţii s-a făcut sub regimul Băsescu.

Problemele au început când Sistemul, după ce aproape a distrus economia cu capital autohton şi a atacat direct politicienii din partide, altele decât PDL, a început să decimeze politicienii din camarila băsistă şi cercurile lor de interese din servicii care-i deserveau, cei care au întreţinut corupţia la un nivel fără precedent.

Imbecilii utili nu şi-au dat seama că sunt doar unelte locale, de care se vor descotorosi la un moment dat, şi au intrat în panică. De asta războiul dus împotriva lui Coldea şi Codruţei Kövesi, care nu aveau habar că ofiţerul acoperit Ghiţă este o nucă prea tare, dificil de spart. Băsescu, de asemenea, e un maidanez care le ştie dedesubturile turpide. Faptul că s-a ajuns la Elena Udrea şi la rudele apropiate (frate, fiice), asta l-a determinat că să îşi scuture râia peste inamicii care au fost iniţial oamenii lui de casă, promovaţi chiar de el.

Mascarada impozitării profitului trebuie să înceteze!

Microîntreprinderile, care nu reprezintă decât câteva procente din cifra de afaceri pe ansamblu, plătesc ca impozite în contul profiturilor realizate mai mult decât întregul capital străin care deţine circa jumătate din cifra de afaceri şi obţine pe plan real spre 70% din totalul profiturilor.

Ilie Şerbănescu, la Cotidianul:

În contrast cu minciuna din raportările sale financiare (vezi Cotidianul, 3 iulie 2017, Guvernul Tudose – gata să lupte împotriva celei mai gogonate diversiuni colonialiste?!), profitabilitatea capitalului străin în România este nu de 3 ori mai mică, ci de cel puţin 2 ori mai mare (pe unitate de capital) decât cea a capitalului românesc, graţie atuurilor recunoscute și ridicate în slăvi în plan tehnologic, organizaţional şi financiar. Pentru a nu forţa evaluările, să admitem însă o profitabilitate doar de 1,7 ori mai mare (respectiv cea rezultând din faptul că, potrivit statisticilor, capitalul străin realizează jumătate din cifra totală de afaceri utilizând vreo 30% din forţa de muncă angajată în economie în România). Înseamnă că, la o asemenea rată de profitabilitate, capitalul străin obţine de fapt peste 70% din profiturile realizate pe ansamblu în economia din România, respectiv de cel puţin 3 ori mai mult decât raportează.

Cât ajung să plătească, în realitate, capitalul străin şi cel românesc din ceea ce s-ar cuveni să plătească în contul impozitului pe profit? Din date oficiale ale Ministerului de Finanţe privind evaziunea fiscală, aflăm că rata efectivă de colectare din impozitul pe profit este de 20-21%, restul de 80% constituind evaziune. Mai precis, profituri făcute „pierdute“.

"Votaţi-ne, să vă luăm banii!"

Directivele externe sunt atât de categorice, spaima că românii ar ajunge să fie plătiţi corect, atât de mare, încât PnL promite tăieri tip Băsescu-Boc renunţând practic la votul salariaţilor (probabil îşi imaginează că scot majoritate pe vot corporatist?!).

”O vom modifica. Cu siguranţă. Sunt foarte multe critici pe care le am. Legea nu a rezolvat nici măcar problemele pe care s-au angajat să le rezolve cei care sunt azi la putere. Este o lege care creează mai mult haos şi, mai devreme sau mai târziu, se va întâmpla exact ca la vechea lege a salarizării adoptată în 2010 - s-a prorogat intrarea în vigoare."

Staţi aşa, că nici PSD-ALDE nu au dat exact măririle pe care le promiseseră, unele sunt mai mici iar altele sunt amânate, dar măcar intră în rolul de guvernare "socialistă". Şi încă ceva: guvernarea PSD-ALDE nenoroceşte salariaţii (din mediul privat) care urmează să iasă la pensie în anii următori, nu-şi mai pot "scoate punctul de pensie" fiindcă nu prind din timp măriri salariale ca bugetarii. Categoria asta rămâne în urmă, mecanismul de calcul al pensiilor ar trebui revizuit.

Momentul adevărului. Existenţa şi dimensiunea jafului cu acte a ajuns subiectul zilei.

Profiturile nete raportate de firmele cu capital străin din România în 2015, an de consolidare pe piață și de creștere a cifrei lor de afaceri cu 8%, reprezintă doar 2 miliarde euro (6 miliarde euro profituri brute și 4 miliarde euro pierderi!) Hai că-i tare! Deci toată floarea cea vestită a întregului Apus, nu numai chemată, dar și primită aici cu surle și trâmbițe, își pierde timpul pe la noi pentru un mizilic de două miliarde euro! Cred că au costat mai mult sulurile de hârtie higienică folosite spre pregătirea fundurilor pentru pupăturile românești de bun venit. Aiureala acestei cifre – nu cumva inventată, ci prezentată de statisticile financiare – nu doar că sfidează bunul-simț, dar contrazice cântările la adresa minunatului capital occidental. 

Ilie Şerbănescu, la Cotidianul:

Guvernul Tudose, gata să lupte împotriva celei mai gogonate diversiuni colonialiste?!

Guvernul Tudose uimește pur și simplu, sugerând – deocamdată doar sugerând, pentru că nu se știe ce va face concret până la urmă – că ar fi gata să se lupte cu probabil cea mai gogonată dintre anomaliile, minciunile și diversiunile colonialiste din România devenită anexă de tip bananier a capitalului vestic: anume idioțenia aruncată în spațiul public, cu concursul statisticilor, şi care sfidează bunul-simț, cum că subalternul capital autohton, ăla care pune pingele în economia din România, ar fi mai performant decât capitalul vestic de pe aici, nu numai dominant, dar și deținător al tuturor punctelor și pârghiilor strategice și deci al deciziei economice și, prin implicație, politice! De nu se mai înțelege nu doar de ce ne mai închinăm la el, spunând chiar că nu se poate fără el, dar și de ce își mai pierde acesta timpul prin România!

Miză mare

Incendiul de la Dărăşti, unde a ars o arhivă "modernă" cu clienţi importanţi, îşi găseşte explicaţia: acolo era toată arhiva Astra Asigurări. Care dispare oportun tocmai când urmaşul escrocului Adamescu (care fusese lucrat de alţi escroci) depunea probele într-un un proces de arbitraj.

Afacerile cu asigurări nu pot falimenta decât dacă eşti prost, nebun, lacom ori trebuie să decartezi substanţial către cei care te-au introdus în joc şi te ţin. Ceea ce au şi făcut Adameştii. Au sponsorizat băsismul şi ţin falimentara Românie liberă şi pe "ziariştii" care servesc Sistemul pe care tot ei (Adameştii) îl acuză că s-a pus pe capul lor (asta cu presa e generalizată: demult ziarele nu mai trăiesc din încasările din vânzări, sunt goarne politice stipendiate).

Ca şi Astra, firma care deţine depozitul "modern" este cu capital olandez.

Aştept "veşti" de la arhivele OMV/Petrom, Electrica/ENEL, Romgaz, SIPA, CNSAS...

UPDATE

Adameştii dezmint atât existenţa la Dărăşti a arhivei Astra, cât şi dispariţia acesteia, şi califică subiectul drept "fake news". Şi totuşi, dezinformarea a plecat de la România liberă, ziarul/siteul lor, sub semnătura unui ziarist obscur dar controversat. Dezminţirea este adăugată şi la acel articol, deasupra textului iniţial.

Să vedem CEVA FINALIZAT

Vreau să văd că se aplică: creşterile salariale (legea salarizării unitare; deocamdată "se lucrează la ea"), creşterea redevenţelor, referendumul pro-familie (nu şi revizuirea, dacă include regionalizarea), legea naţionalizării activelor fraudulos privatizate, impozitarea multinaţionalelor. Şi alte chestiuni de interes. Deocamdată, pentru mine sunt doar promisiuni.

"Nu se mai poate fura din cauza DNA-ului" - o eroare (în clip), e vorba despre "ai noştri"; străinii nu sunt deranjaţi, ba chiar au protecţie (închiderea dosarului EADS, etc.). Altă eroare - aprecierea dată lui Dragnea în PSD: nu e o schimbare de strategie/de priorităţi, ci aplicarea agendei reale (dovadă imediată - promovarea lui Cazanciuc, omul Sistemului şi lobbystul "drepturilor LGBT"). Apreciat, deşi Primo remarcă şi el că "Dragnea a dat-o la pace cu Iohannis".

Nu ştiu ce să zic de Primo ("analistul" din clip), care îl atacă pe Şerban Nicolae. Pe cel care îl "excludea" pe Dragnea în legea graţierii, şi care este iniţiatorul legii naţionalizării activelor fraudulos privatizate. Logica lui Primo nu este coerentă, se contrazice implicit...

Statul, vinovatul de serviciu

Dacă statul este atât de prost, cel mai prost administrator după propria lor expresie, de ce colonialiştii diversionişti se mai plâng de evaziunea fiscală, pentru că aceasta nu înseamnă altceva decât că banul rămâne la privat, care este cel mai bun gestionar, în loc să se ducă la stat, cel mai prost gestionar! Ar trebui dimpotrivă să ridice în slăvi evaziunea fiscală! Pregătindu-se totuşi să dea un răspuns la întrebarea de ce nu există dezvoltare de la sine prin evaziunea fiscală.

Ilie Şerbănescu (la Cotidianul):

Eforturile, de altfel firave, ale actualei guvernări de recuperare a rolului statului sunt inutile, pentru că, potrivit preceptelor propovăduite pe la Washington şi Bruxelles, neaplicate câtuşi de puţin pe la faţa locului, dar pentru implementarea cărora pe la periferii se fac presiuni uriaşe, statul este de vină de tot ceea ce se întâmplă rău în economie. Statul, adică singurul care ar putea opune vreo rezistenţă pe la periferii în faţa expansiunii transnaţionalelor din centru, căci capitalul privat autohton, aflat la început şi fără resurse, este lipsit de orice putinţă. De aceea, statul de la periferii trebuie să fie împins într-o permanentă defensivă, iar culpabilizarea lui este instrumentul cel mai eficace. Deşi îşi conştientizează statutul, capitalul privat autohton de la periferii joacă invers decât ar trebui şi îşi agravează situaţia. Ocolit de autorităţile locale pentru vreun sprijin în clar şi consistent, capitalul privat autohton cântă şi el pe aceeaşi strună a vinovăţiei statului, deşi acesta din urmă ar fi singurul său potenţial aliat, mulţumindu-se mereu mai pregnant cu postura de culegător de fărâmituri căzute de la gura capitalului străin.

Primul posibil efect al CETA pentru România

Efect negativ, desigur. Ar putea fi plata "despăgubirilor" de 4 miliarde de dolari către Gabriel Resources, sau anularea interdicţiei de a exploata aurul de la Roşia Montană. Subliniez că miza reală nu este "cu sau fără folosirea cianurii", ci tocmai aurul extras, din care României i-ar rămâne foarte puţin. "Noutatea" în CETA ţine mai mult de jurisdicţie decât de dereglementare, binele big business-ului fiind o prioritate evidentă.

În faza iniţială a negocierilor CETA, Comisia Europeană susţinea: "Nicio companie canadiană nu este în acest moment în măsură să invoce Acordul economic și comercial cu Canada (CETA) pentru a contesta o decizie referitoare la o investiție canadiană, nici pentru a formula cereri de despăgubire, deoarece acest acord nu este în vigoare. Acorduri de liber schimb, precum CETA, nu schimbă dreptul statelor membre ale UE de a-și urmări obiectivele de politici publice legitime, inclusiv stabilirea unor standarde pentru protejarea mediului. CETA menține faptul că UE și Canada își vor păstra dreptul de a reglementa în domenii precum sănătatea publică, siguranța alimentară, protecția mediului, morala publică, promovarea și protejarea diversității culturale. Aceast lucru înseamnă că un investitor nu poate primi despăgubiri doar pentru că a suferit pierderi economice."

Dar iată ivite, odată acordul CETA votat şi aprobat, controverse privind noile căi de atac la dispoziţia lui Gabriel Resources (firmă înregistrată în Canada):

"Lucrările" la nivel mare (multinaţională vs firmă RO) nu vor fi prinse-n înregistrări. Sunt prinse-n "ADN-ul politic" al partidelor.

Iulian Capsali:

Cazul Negulescu, rezumat: cooperativă între DNA și infractori. DNA îi elimină infractorului, operator economic, concurența, în schimb infractorul este fabrică de denunțuri împotriva unora pe care trebuie să-i ”facă” țulușii, la ordin. Și gata! Nimic genial, nimic diabolic. Gândire de interlop, execuție de interlop. 

Constantin Gheorghe

Să mai desfiinţăm un mit: "multinaţionalele susţin din greu bugetul"

Multinaţionalele par să producă 80% din cifra de afaceri a țării. Taxele plătite în perioada 2009-2014 s-au cifrat la 2,5 miliarde de euro. În aceeași perioadă, întreprinderile cu capital românesc, între care și companiile de stat din domeniul energetic, au achitat statului 55 de miliarde de euro, la o cifră de afaceri de 4 ori mai mică decât a multinaționalelor. Sunt convins că economiștii vor găsi multe alte comparații și mai interesante.

(DC News: "Multinaționala, cel mai nou partid politic din România")

Am postat pasajul esenţial, pe care Chirieac l-a îngropat printre elogii greţoase aduse "producătorilor de plusvaloare". Dar tot s-a mai strecurat o goangă: cifra de afaceri nu-i "a ţării" decât dacă beneficiază de pe urma ei.

Hei, unde-s fraudele, evaziunile, cazurile de corupţie, de trafic de influenţă, unde-s flagrantele în care-s implicate multinaţionalele (= capitalul străin)? Dar e voie oare să fie anchetate? "Să nu întreb aiurea, să-i jignesc pe oamenii ăia"... Dacă logica spune că la un trafic rutier mai mare creşte numărul accidentelor şi contravenţiilor, de ce am crede că ar fi altfel în cazul circuitului de bani?

De undeva trebuie să înceapă

Informaţia ajunge în locurile unde trebuie să se ia decizia, dar chiar acolo este cauza neacţionării sau a trecerii sub tăcere. Cei din supravegherea serviciilor, parţial, în jur de 70-80 la sută, cunosc treaba asta, dar sunt legaţi de mâini şi de picioare, pentru că legea nu le permite nici să facă demascare publică, nu le permite nici să intervină pentru a-i anihila, legea nu le permite să intervină la decident şi aşa mai departe. Iar pachetul de legi pentru securitatea României a fost amânat, din 2006, sine die, tocmai pentru ca naţiunea română să fie amputată, văduvită de acest instrument de protecţie.

Nu poate fi zădărnicită o acţiune în forţă, bine coordonată, parlament-guvern, care "ar elimina incertitudinile" în privinţa direcţiei şi componenţei forţelor care conduc real România. Doar prin invazie sau prin "defectarea" unor structuri-cheie. Dacă acţiunea nu are loc sau este doar mimată, e clar că aceste structuri sunt deturnate!

"Analiză" Mircea Chelaru (la Ring):

(Alt acoperit, din moment ce-l consideră pe Iohannis "parte a soluţiei", când el este partea principală a Problemei. Nu-i de acord cu contramanifestaţiile, cea mai simplă formă de P.R. disponibilă majorităţii; spre finalul "analizei". Pe care o începe evidenţiind en passant jaful extern, ca apoi să gliseze către baubaul ruso-ungar, pe care insistă. Pericole posibile sunt folosite pentru a acoperi pericole prezente. Ring aparţine fraţilor "Negoiţă-PSD", a căror colaborare cu Sistemul este de notorietate.)

ANALIZĂ INCENDIARĂ! Generalul Chelaru, despre proteste: „În jurul nostru BATE CRIVĂŢUL, se fac poduri peste România, iar noi NE BATEM ÎNTRE NOI CA IDIOŢII”

Chiar dacă protestele din Piaţa Victoriei s-au mai redus în intensitate, în aer pluteşte încă o atmosferă tulbure, ceţoasă, ca o prevestire de furtună ce poate veni oricând şi de oriunde. Se vehiculează tot felul de teorii ale conspirtaţiei privind ameninţări geopolitice, geostrategice şi de altă natură. Ba, colac peste pupăză, azi, vine şi o declaraţie a unui înalt diplomat rus care spune că România reprezintă o ameninţare pentru Moscova. Să fie toate acestea semne că românii, de la cei din stradă până la cei din înaltele fotolii ale puterii, trebuie să se trezească până nu e prea târziu?

Ultimul populist: Dragnea

Într-o țară colonială – precum România –, unde nimic important nu se mai află în posesia autohtonilor, tot ce este strategic aparținând capitalului străin, populismul trebuie strivit cu cizma, pentru că, fără să vrea, atentează, prin însăși creșterea salariilor derizorii, la miza de fond pentru capitalul străin: salariul mic, de tip colonial, pe care se bazează de fapt jefuirea țării, aservirea românilor, distrugerea națiunii.

Ilie Şerbănescu (Cotidianul):

Este lesne observabil, la o privire oricât de sumară, că imediat cum o forță politică reușește să pună în pericol sau chiar numai în discuție establishment-ul politic în oricare din țările-nucleu ale Occidentului de azi, ajunge să fie taxată, automat aproape, drept „populistă“.

Indiferent dacă forța politică născândă ori în ascensiune vine din zona de stânga sau din zona de dreapta! Ca în Caragiale: am, n-am treabă, pe la 12 trecute fix… dă-i cu „populiștii“! Adică răii sau, mai precis, cei care aparent promit binele, dar aduc răul! Așa sunt făcuți populiști cei de la Alternativa pentru Germania, cei de la Frontul Național al dnei Le Pen în Franța, cei de la Mișcarea 5 Stele în Italia, suitele de ecologiști de colo și colo, extremiștii de stânga, dar și extremiștii de dreapta, mă rog, tot ceea ce se consideră că atentează practic sau doar mental la regulile globalizării, aservirii transnaționale și lichidării identității națiunilor. Până și marele bogătaș Donald Trump a fost vituperat ca populist pentru că a îndrăznit nu numai să ajungă președinte al SUA, dar și să proslăvească locurile de muncă din America și, ce să vezi?!, clasa mijlocie. S-a atins performanța ca, dacă ai pe cineva de țintuit ca într-un insectar, îl faci „populist“, pentru că așa își înțeapă de moarte adversarii cancelarul Merkel, miliardarul Soros, bancherul euro Draghi sau CEO-ul Google. Doamne ferește dacă vreo forță politică vrea să dea prioritate creării de locuri de muncă sau, și mai rău, să ma ia ceva prin Europa din atributele conferite anterior, la presiuni sau neglijențe, unor structuri transnaționale ori suprastatale, precum nefericirea numită Komisariatul de la Bruxelles!

Visul globaliştilor: s(t)ate fără "câini"

Îmi vine-n minte interdicţia legiferată impusă poliţiei cu ani în urmă, la presiuni externe: aceea de a nu întocmi şi a nu uza de statistici privind etnia delincvenţilor şi infractorilor (desigur, era vorba despre mascarea proporţiei ţiganilor intraţi în conflict cu legea, "suprareprezentaţi" în raport cu procentul din populaţie al etniei). Parcă PD-ul (în coaliţie cu CDR şi UDMR) a fost promotorul măsurii.

Ong-urile sorosiste tac mâlc când zeci de angajaţi ai televiziunii România TV sunt audiaţi la DNA într-o acţiune clară de intimidare după ce televiziunea difuzase înregistrările video ale lui Sebastian Ghiţă. Dar sar de cur în sus când e vorba despre investigarea instigatorilor străini.

Institutul pentru Politici Publice/IPP (ce denumire pompoasă!), un ong cu finanţare nedeclarată care activează de peste 15 ani, cere demisia preşedintelui comisiei parlamentare de control a SRI fiindcă a îndrăznit să atragă atenţia asupra faptului că există instigatori la dezordini care acţionează organizat şi care reprezintă interese străine în România. "Argumentaţia" oengistă constă în clişee şi marote caracteristice propagandei globaliste: "faci jocul ruşilor", "te iei de străini - eşti naţional-comunist", "afectezi imaginea României în ochii partenerilor externi" (= adică, ai patronilor instigatorilor!). 

"Nu vedem nicio problemă ca o firmă privată, de la conducere până la simpli angajați, să se organizeze cum consideră pentru a participa la un protest civic și considerăm îngrijorătoare preocuparea lui Adrian Țuțuianu pentru acest subiect", declară IPP. Dar civic se referă la români şi România, nu la străini, fie ei chiar aflaţi prin România. Civic = "cetate". Nu "bazar", nici "hotel", nici "staţiune turistică". Şi persoane (oameni vii), nu întreprinderi, firme ori alte structuri. Măcar nu neagă de-a dreptul că aceste fapte ar exista.

"Cerem directorului SRI să nu dea curs solicitării de a culege date despre protestatarii ce demonstrează în baza unui drept constituțional, și mai grav, să nu le furnizeze unui actor politic ce dorește stoparea acestora. Acesta reprezintă un act de poliție politică." SRI trebuie să culeagă oricâte date dacă sunt în joc interese de stat, şi dacă o face prin simpla observaţie şi nu prin ingerinţe în activitatea sau viaţa cetăţeanului. M-aş gândi că "actorul politic" ar putea fi guvernul sau PSD, dar cum aceştia nu dau semne c-ar vrea să oprească instalarea haosului, o iau doar drept o construcţie semantică de-a semnatarului, şi-atât.

Comunicatul integral:

Cenzura în acţiune: ştirea privind instigatorii interesaţi ai protestelor, retrasă de la capital.ro

La Capital s-a dat o erată, în care se spune că ştirea cu titlul Mari companii îşi pun angajaţii să protesteze împotriva lui Dragnea şi Trump a fost retrasă de pe site "întrucât nu corespunde principiilor noastre: o informare corectă a publicului, verificarea informaţiilor transmise, publicarea poziţiei tuturor părţilor". Dada, blabla... oţi fi crezând voi c-aveţi de-a face cu proşti.

Iată ştirea, arhivată (salvată) la Wayback Machine:

Mari companii îşi pun angajaţii să protesteze împotriva lui Dragnea şi Trump

Surse din presa română şi internaţională informează că unele mari companii fac presiuni asupra angajaţilor să participe la marşuri de protest, atât în România cât şi în SUA.

"Multinaţionalele dau liber angajaţilor pentru a ajunge la proteste, deranjate de majorarea salariului minim", a afirmat la Antena 3 Dumitru Coarnă, şeful sindicaliştilor din Poliţie, potrivit site-ului dcnews.ro.

Coarnă a precizat că are informaţii clare în acest sens.

O bună descriere a dispozitivului inamic

(Totuşi, o scăpare: nu evidenţiază "filiera bruxeleză/UEistă" şi "filiera germană")

Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei

În noul său volum, "România, o colonie la periferia Europei", Ilie Şerbănescu face o analiză dură a "procesului" de destatalizare - dezintegrare - dezindustrializare - devalizare - devastare - deznaţionalizare prin care a trecut şi trece România. Ce mi se pare trist (şi autorul nu menţionează): toate astea au fost posibile numai prin angrenarea unor mase mari de oameni: fie prin "cointeresare directă" (la trădare sau furt), fie prin descurajare de a schiţa vreun gest de ripostă, fie prin "adormire" în urma propagandei...

Volumul este prezentat pe larg (în serial) la Flux.md:


Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (1)

1. Românii, chiriași în propria țară

Cartea economistului și publicistului român Ilie Șerbănescu ”România, o colonie la periferia Europei”, apărută recent la editura ”Roza vânturilor” (2016), este o mărturie zguduitoare a tragediei României ultimului sfert de veac. Bilanțul tranziției de la comunism la statutul de membru al UE, pe care îl face domnia sa, este un adevărat strigăt de durere, expresia unei conștiințe lucide, care înfruntă discursul dominant, supunând unei analize riguroase procesul de colonizare a țării sub acoperirea retoricilor triumfaliste de occidentalizare.

Pe parcursul întregii sale istorii zbuciumate, niciodată până în prezent neamul românesc n-a avut parte de o soartă mai vitregă, mai umilitoare și mai lipsită de șanse de emancipare de sub jugul străinilor decât în ultimele decenii. Situația este cu atât mai dramatică cu cât starea de înrobire, de devastare economică, socială și culturală nu este resimțită de către majoritatea covârșitoare a societății ca fiind una de-a dreptul disperată. Asta pentru că, spre deosebire de perioadele istorice anterioare, când ocupantul își impunea voința prin forța armelor și, prin urmare, starea de ocupație era una evidentă, la ora actuală colonizatorii fac uz de inginerii sociale soft, care anesteziază orice bănuială a celor împilați, lipsindu-i de capacitatea de a-și cunoaște asupritorii.

Am considerat extrem de necesară expunerea pe larg a acestei lucrări pentru publicul din Republica Moldova, deoarece și dincoace de Prut ne confruntăm cu aceleași fenomene. Și aici clasa politică este orbită de mitologia neoliberală, iar spațiul public este confiscat de trubadurii integrării europene și ai globalismului. Această liotă de servanți ai unor interese străine, care impune o viziune deformată asurpa realității, viciind percepția societății asupra cauzelor eșecurilor noastre, ca și asupra soluțiilor ce ar conduce spre redresarea strării de lucruri, n-ar mai avea trecere dacă lumea ar reuși să însușească modul de abordare a problemelor, pe care îl practică Ilie Șerbănescu.

Autorul creionează încă din prefața cărții condiția în care s-a pomenit țara:

”Românii au ajuns deja chiriași în țara lor. Următorul pas – dezmembrarea – este inevitabil. România nu mai este țara românilor. Era, bună sau rea, atâta timp cât proprietarii, buni sau răi, erau românii. Acum, România are noi proprietari. Și acest lucru va fi consemnat și în scripte, politic. Când și cum, nu depinde nimic de noi. Depinde de proprietar, și nu de chiriaș!”.

"Să nu ne amăgim cu proiecte de ţară pentru o ţară care nu se mai află sub control naţional, ci sub controlul străin"

Nu sunt de acord cu cu Ilie Şerbănescu când face afirmaţia (în Cotidianul): "Să fim serioşi! Acum 15 ani poate mai era ceva de făcut. Acum este târziu, nenică!". Îmi aduce aminte de afirmaţia lui Ceauşescu din noiembrie 1989 (ce-i drept, "în oglindă"), "România se va întoarce la capitalism când va face plopul pere şi răchita micşunele !" - ei bine, e construită de către foştii comunişti, în beneficiul Factorului Extern, exact acea formă de capitalism pe care o criticau mai tare: capitalismul de tip colonial, "de extracţie" (în care capitalul naţional/autohton este aproape absent). Nu sunt de acord: există metode, care chiar dacă par "costisitoare", sunt "mai ieftine" decât un dezastru perpetuu.

(background)  Partidele îi fac jocul lui Iohannis, desemnându-şi membri în comisia prezidenţială pentru un aşa-zis "proiect de ţară". Chiar şi PSD şi ALDE, care astfel îl validează ca lider cu viziune naţională. Deşi majoritare electoral pe un mesaj "patriotic şi antiausteritate", cele două partide consimt să fie minoritare într-o structură unde domină predicatorii austerităţii şi ai "statului minimal dus până spre desfiinţare". Alături de PnL, PSD, PMP, "independenţi" şi "minorităţi".
Lista care are 23 de nume este formată din 12 membri desemnaţi de către partide, unul de către guvern, şi zece "independenţi", printre care:
- Lucian Croitoru şi Valentin Lazea, ambii de la BnR şi vehemenţi pro-austeritate, Lazea în plus şi adeptul "omorârii prin taxare" a micilor fermieri ("eficientizarea agriculturii prin scoaterea din circuit a micilor gospodării").
- Dan Dungaciu şi Iulian Chifu, doi penibili propagandişti anti-Rusia ("războiul inevitabil", "euroscepticii fac jocul Rusiei"...).
- Cristian Pârvulescu, din Reţeaua Soros (nelipsit, fiind "abonatul permanent" la asemenea chestiuni).
- doi apropiaţi de PSD, Vasile Puşcaş ("negociatorul" catastrofal al capitolelor de negociere pentru aderarea la UE) şi Ioan-Aurel Pop (rectorul UBB), care pozează fraudulos în "naţionalist moderat".
Iar "din partea guvernului", Vasile Iuga (senior advisor la PricewaterhouseCooper), deci un lobbyst al intereselor multinaţionalelor (ca şi cei care l-au propus).
Unul dintre cei doi coordonatori numiţi de Iohannis este Leonard Orban, fost comisar european şi adept al "SUE". În listă, niciun nume provenit din rândul patronatului român.

Dacă obiect nu e, nimic nu e!

Preşedintele Iohannis a anunţat elaborarea unui proiect de ţară, acela arhireclamat de ani şi ani şi privit ca un fel de premântuire a României. Urmează a lucra la acesta o comisie prezidenţială, din care fac parte experţi de notorietate din diferite domenii şi reprezentanţi ai partidelor parlamentare, căci proiectul nu va fi (doar) o strategie minunată, dar fără responsabilităţi, ci va fi asumat politic.

Au abundat reproşurile în perioada postcomunistă că România a hălăduit prin ape tulburi tocmai în lipsa unui proiect de ţară, deşi există susţineri că programele de aderare la NATO şi UE au jucat în mod indirect, dacă nu şi direct, prin toate exigenţele interne şi externe pe care le implicau, rolul unui proiect de ţară. De la atingerea respectivelor obiective, doar aderarea la euro ar mai fi putut juca acest rol, dar cum adoptarea euro devine mereu mai improbabilă, un proiect (propriu-zis) de ţară s-ar arăta indispensabil. Elaborarea proiectului anunţat ar umple golul, urmând a stabili unde ar vrea România să ajungă şi bineînţeles cum!