Lupte de facţiuni

• Rumor Mill News: WHAT DO I MEAN WHE I TALK ABOUT THE TWO FACTIONS?
• Троцкий
• Night Of The Long Knives: When Hitler Had Hundreds Of Allies Killed To Solidify His Grip On Germany

Kerenski: "De aceea sovieticii cei din Soviete ne boicotează iniţiativele. E sabotaj."
Troţki: "Mă iertaţi că vă întrerup, Aleksandr (Fiodorovici). Ce doriţi (de la mine)?"
Kerenski: "V-am citit unele opere. Vă consider mai înţelegător. Între timp, muncitorii vă respectă în aceeaşi măsură... Ne-am dori ajutorul dv. Să restrângem grevele."
Troţki: "Ideea e că nu sunt aici să le restrâng, ci să le conduc."
Kerenski: "Ascultă, Lev (Davidovici). Cu toţii am vrut această revoluţie. După decesul (răsturnarea) ţarului, Rusia are o şansă nouă. O şansă să aleagă calea europeană şi democratică. Democraţie şi republică."
Troţki: "Am trăit în Europa mult mai mult decât tine. Le-am văzut democraţiile şi republicile. O mizerie. Nu e mai multă libertate decât cu regi."
Kerenski: "Îţi place mai mult haosul necontrolat?"
Troţki: "Ştii ce îmi place? Aş vrea să-ţi fac toată lumea bucăţele. Voi prelua Petrogradul. Şi voi termina revoluţia pe tot globul. Chiar dacă ajung să fiu sfâşiat. Şi nu voi face înţelegeri cu tine sau cu oricine altcineva."
(4:35)

Troţki: "Lenin a fost mereu invidios pe mine. Voia să mă scoată din arena politică. Şi într-un fel în care să nu fie discreditat în faţa partidului." (8:00)

Troţki: "Al naibii Lenin. Mă laudă... În timp ce acoliţii lui mă discreditează." (10:42)

Alteritate

(articol de Paul Everac)

   Nu sunt prea deştept, dar nici atât de simplist ca să-mi închipui că o revoluţie sau alt fenomen de ruptură socială angajează două părţi distincte şi unitare. Dimpotrivă, cred că s-au pus pentru o clipă (sau etapă) de acord oameni cu păreri altminteri divergente, având un numitor pentru o clipă comun.
   N-a fost, în decembrie, o singură tabără de complotişti, ci mai multe, reunite. N-au acţionat împotriva unui partid unitar, ci împotriva unuia unde erau şi divergenţe, linii tăinuite, chiar subversiuni. N-au avut de-a face cu o singură Securitate, ci cu mai multe. Una a vrut atunci Bush, alta Papa, şi alta Gorbaciov, dar, mi se pare, Bush l-a păcălit pe Gorbaciov. Alte socoteli, conjugate, şi-au facut marile bănci capitaliste, marea finanţă internaţională, exportatorii din diferite ţări. Ion Iliescu a părut lider, dar el a fost "călăuzit", alteori îndrumat, ori chiar împins, în direcţii nevrute de el, ci de alte găşti într-un fel hotărâtoare. În ianuarie ’90 s-a văzut că sunt fricţiuni la vârf. În martie s-a văzut ca e o cursă perfidă în care unii îşi puteau rupe capul.
   În mai s-a văzut că se unelteşte şi dintr-o direcţie şi dintr-alta, fiind, tot aşa, mai multe partizi, polarizate. Banca Naţională şi-a avut linia ei, destrămătoare, nu totdeauna convergentă cu conducerea politică. Primul Ministru Roman părea altfel situat decât Preşedintele. Toti erau însă marionete ale unor forţe externe, oficioase sau oculte, oricum presante. Din acest motiv nu poţi să acuzi conducerile, dar nici să le disculpi. Coacta voluntos, tamen voluntos, zice latinul, adică voinţa constrânsă se cheamă tot voinţă. Nu-ţi place, îţi prezinţi demisia. Dacă îţi dă mâna!...

Dinozaurul tare în dinţi (Paul Everac): Borşul de peşte

"Actually, there are no grassroots revolutions, period ! Any revolution is the by-product of a highly organised group of conscientious and professional organizers."  (Yuri Bezmenov)

Articol apărut în Cronica Română acum câţiva ani (unde Everac avea rubrica lui, Dinozaurul tare în dinţi). L-am republicat punându-i semnele diacritice.

   Secretul borşului de peşte nu mai e de mult un secret: se bagă întâi chilca, peştele mic, obleţii şi albitura, se dă un clocot, apoi ei, întrucât şi-au făcut datoria, se svârlă şi se bagă în zeamă peştele mare.
   Mă bate gândul că şi unele fapte politice, chiar revoluţii, se săvârşesc după aceleaşi reţete. 
   Se aruncă întâi în foc chilca, omuleţii mai neînsemnaţi, tineretul năzdrăvan, masele de manevre, guralivii, veşnic nemulţumiţii, puşii pe zurbă şi pe schimbare. O bună parte din ei se lichidează, manu militari. O altă parte se trece mai apoi pe linie moartă, se inactivează de la sine.
   Apoi intră în arenă, mai exact în ciorbă, peştii mari, cărnoşi, de durată, care dau borşului oarecare consistenţă. Dar şi din aceştia pot fi unii aruncaţi peste bord când vin rechinii şi speciile foarte adaptate la acaparare, dinţoşii, necruţătorii. Însă cum în lume totul trece, alţi necruţători îi devoră pe cei dintâi în cadrul borşului politic.

Darea peste cap

A statului, a profitorilor deveniţi disidenţi, a unor propagandişti deveniţi povestitori (în clip).

(partea semnificativă începe după momentul 34:00)

Pssst-pssst, cichi-cichi

Da' chiar aşa...

Ce-o fi  căutat un membru supleant al CC al UTC, Mihai Răzvan Ungureanu, la Cluj-Napoca pe 21 decembrie 1989?

UPDATE (25 martie 2012) -  linkul s-a schimbat, și articolul a apărut pe 26 decembrie, nu pe 24, cum eronat afirmă Napoca News.

Este vorba despre o polemică legată de articolul pe care l-a publicat în Opinia Studenţească pe 24 decembrie 1989, în care susţine că ar fi participat la manifestaţia din Cluj din 21 decembrie. Cam prea promptă reacţia (materialul trebuie să fi fost dat la tipar pe 23 decembrie), pare o mutare pregătitoare, o legendare, în limbaj specific. Autorul îl suspectează pe MRU de obedienţă până în ultimul moment faţă de regim, datorită funcţiei politice din UTC. Eu aş zice că nu-l putem suspecta şi de lipsă de inteligenţă, iar dacă anumite gesturi de dinainte de 21-22 decembrie ar putea fi explicate (şi) prin necesitatea de a se integra în peisaj, de a fi cât mai neobservat până va avea loc un anumit tip de eveniment, eventual retransmiţând ori îndeplinind anumite dispoziţii primite pe cale ierarhică, ceea ce a urmat după pare a fi un parcurs pregătit, şi nu de către nişte amatori.

Napoca News:

De câteva ore am rămas mut de uimire citind noua diversiune de presă privind participarea premierului MRU în zilele revoluţiei la Cluj-Napoca. Au informatorii şi turnătorii din presă imaginaţie bogată să ne facă pe noi cititorii de rând să credem că ditamai membru supleant al CC al UTC, tânărul MRU, a participat în blugi şi adidaşi la luptele de stradă din Piaţa Unirii, pe 21 decembrie 1989, fiind martor la împuşcarea poetului Călin Nemeş şi al pictorului Lucian Matiş. Toată această telenovelă jurnalistică a apărut într-un articol semnat de MRU pe 24 decembrie 1989 în publicaţia Opinia Studenţească de la Iaşi, oficiosul Asociaţiei Studenţilor Comunişti. E ilogic ce a scris MRU în ziarul de la Iaşi. În primul rând se pune întrebarea firească: Ce căuta un membru supleant al CC al UTC, Mihai Răzvan Ungureanu, la Cluj-Napoca pe 21 decembrie 1989?

Adrian Pătruşcă: Şmecheria Securităţii a învins!

Nasul fin a mirosit schimbarea. Vântul bătea brusc din altă direcţie. Stăpână-su, vânătorul, era bătrân. Îi tremura mâna în care, de ani buni, ţinea puşcociul. Copoiul a simţit pericolul. Undeva, încă departe, a adulmecat sângele. Alţi vânători se apropiau. Risca să fie prins între două focuri. Ca să nu se aleagă cu spinarea ciuruită, a tulit-o.

În 1987, semnele deveniseră evidente. Dacă aveai nas să le amuşini. Securitatea a avut. De doi ani la putere, Gorbaciov părea să fi câştigat definitiv partida cu conservatorii. Perestroika devenise politică de stat în ţara comunismului victorios. Tot lagărul se clătina. Noul lider de la Kremlin a venit la Bucureşti şi i-a cerut lui Ceauşescu să dea drumul la reforme. Ceauşescu nici n-a vrut să audă, chiar dacă s-a înfiorat la ameninţările rusului. Mâna lungă a KGB lucra de ani buni pe Dâmboviţa. Nici la vest nu era linişte. Thatcher fusese aleasă a treia oară prim-ministru. "Doamna de fier" se înţelegea minunat cu Reagan, dar şi cu Gorbaciov. În buricul Europei trona marele Kohl. Letală combinaţie! Când, în noiembrie, muncitorii de la Braşov şi-au învins frica, lucrurile erau clare. Precedentul fusese creat. Schimbarea era o chestiune de luni. Securitatea a început pregătirea pentru marea schimbare.

Bursa : PRĂBUŞIREA UNIUNII EUROPENE NU ESTE O CATASTROFĂ, ESTE O OPORTUNITATE ISTORICĂ O nouă primăvară în Europa?

 

      Liderii europeni nu au învăţat nimic din istorie. Nici măcar din înţelepciunea populară, care spune că, pentru a ieşi dintr-o groapă, trebuie mai întâi să te opreşti din săpat.
     În opinia lui Jonathan Weil, jurnalist la Bloomberg, "comedia fără sfârşit reprezentată de criza datoriilor suverane din Europa a ajuns în momentul său Otter". Eric "Otter" Stratton, un personaj principal al filmului "Animal House", declara "eroic", într-un moment de cumpănă al "frăţiei" sale din facultate, că "această situaţie cere în mod absolut ca cineva să facă un gest cu adevărat zadarnic şi prostesc".
     Zadarnic şi prostesc este şi noul acord european, în condiţiile în care nu rezolvă cu nimic problema gravă a datoriilor, publice şi private, cu care se confruntă Europa. Oare chiar mai crede cineva că Europa va deveni "o fortăreaţă a sustenabilităţii fis-cale", după cum declara recent noul premier al Spaniei?
     Până când vor ajunge la iluzoria fortăreaţă, liderii europeni se confruntă cu "ameninţarea referendumurilor multiple", conform unui articol de pe site-ul EUobserver.
     Tristă şi penibilă a ajuns "democraţia" europeană, dacă referendumul este privit ca o ameninţare. Printr-o ironie amară, Ministerul de Interne din Germania a lansat recent o investigaţie pentru a determina dacă un partid de extremă dreaptă (n.a. Partidul Naţional Democratic) "trebuie să fie interzis pentru convingerile sale antidemocratice", după cum ne informează Associated Press. Unde sunt marii autori ai teatrului absurdului, când ai nevoie de ei? Dar poate că, în condiţiile actuale, chiar şi un Eugen Ionescu s-ar declara învins de realitate şi s-ar face mecanic auto.

"Ceauşescu - în spatele mitului"

O serie de şase clipuri, comentate de Edward Behr, autor care a scris o carte despre regimul Ceauşescu.



Soros, Piven and SEIU working to destroy America's financial system to create revolution

Nigel Farage: "O nouă revoluţie democratică mătură nordul Europei"

Dar voi, membrilor de onoare, aţi ales bine de partea cui sunteţi ?

Am o cunoştinţă, om în putere (la vreo 56-57 de ani), pensionat anticipat (pensie de vreo 8-9 "milioane"), dar şi revoluţionar cu drepturi (19 "milioane"). Nu ştiam că are şi drepturi, mi-a spus asta când ne-am întâlnit întâmplător, acum vreo lună. Prin toamnă îmi spusese că tocmai pierduse o slujbă de agent de pază (fusese disponibilizat după închiderea întreprinderii) din cauza băuturii ("doar o bere, da' m-a mirosit directorul"). Îmi mai spusese atunci că "şi-a băgat dosarul" de pensionare anticipată (probabil conta pe renta de revoluţionar).

Emil Boc a pus în discuţie chestiunea drepturilor revoluţionarilor, în sensul că drepturi băneşti s-ar cuveni doar răniţilor, urmaşilor acestora şi urmaşilor celor decedaţi:

Revoluţionarii cu drepturi au apărut ca o creaţie a PDSR-ului şi a lui Iliescu, fiind o masă de manevră la dispoziţia acestora. Celelalte guvernări au tolerat frauda şi impostura. 

Organizaţii de revoluţionari precum Asociaţia 21 Decembrie 1989 au mimat o vreme distanţarea de "impostura şi corupţia" revoluţionarilor lui Ilici şi o apropiere de "societatea civilă democratică", dar iată că acum fac front comun împotriva eventualelor măsuri care ar afecta drepturile: 

Tactica comună a stângii şi a islamiştilor, explicată de unii de-ai lor

"Spontaneous Arab revolutions"... Yeah, right.

The E.U. Cracks Up

Political upheaval has hit Finland, and it’s merely a foreshadowing of bigger changes ahead. The core issue is whether Finland ought to be paying for bailouts for other EU states. In reaction to establishment support for the bailout, voters ousted the pro-bailout ruling party and gave an upset victory to the bailout-critical conservative party. Against every expectation, the eternal rule of the social democrats is at an end.

But most striking of all are the gains made by a previously invisible party called True Finns. This is the only party to take a hardcore position: no bailouts at all. It also so happens that this party is predictably nationalist on issues of trade and immigration. But that’s not the source of the appeal. The bailout is what is on everyone’s mind. And you know that the anger must be palpable if it fired up the usually sleepy world of Finnish politics. 

In the sweep of history, few issues are as politically volatile as tax-funded bailouts of foreign countries, especially during difficult economic times. It’s a policy that provokes dramatic political change. The 20th century’s most famous case was in interwar Germany, when nationwide resentment against payments to conquering allied nations ushered in National Socialist rule.

Soluţia "legală"

Senatorul PNL Raymond Luca, preşedintele Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din Decembrie 1989 a dat azi publicităţii un comunicat în care înşiră etapele în urma cărora li s-au retras titlurile de erou-martir al Revoluţiei Române din decembrie 1989 acelor membri ai USLA ucişi la ordinul lui Militaru în faţa MapN:

1. Avizul de retragere a titlurilor a fost acordat in unanimitate de membrii Comisiei Parlamentare pentru Revolutionarii din Decembrie 1989, in conformitate cu prevederile art. 8 din legea 341/2004 ( coroborate cu art. 49 alin. 1 din H.G.1214/2004), care stipuleaza ca 'de prevederile prezentei legi nu beneficiaza persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate in activitatile fostei securitati ca politie politica ...'.

2. Deciziile emise de CNSAS pentru Trosca Gheorghe, Coman Dumitru si Cotuna Eugen Trandafir au ramas definitive si irevocabile, fiind publicate in Monitorul Oficial in cursul anului 2007 (Coman, Cotuna), respectiv 2008 (Trosca).

3. Comisia parlamentara a fost sesizata de catre Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor (SSPR) cu aceste decizii CNSAS in data de 30.09.2010 si a avizat propunerea de retragere a titlurilor in data de 19.10.2010.

4. Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor a inaintat Adminstratiei Prezidentiale propunerea de retragere a titlurilor, impreuna cu avizul comisiei parlamentare, in data de 14.01.2011 si din nou in data de 14.02.2011.

5. Presedintele Traian Basescu a semnat decretele de retragere a titlurilor pe data de 28.02.2011.

După cum se poate observa, există baza legală pentru retragerea titlurilor, asigurată de deciziile CNSAS din 2007 şi 2008 (în componenţa respectivă). 

Încă o dată, tovarăşii sunt cu un pas înainte, şi se blindează juridic şi legal.

O soluţie o văd doar prin modificarea unor legi.

Glenn Beck: Lessons from failed revolutions

Dacă asta nu-i "revoluţie teleghidată", numiţi-o cum vreţi... "Pluguşor", etc...

Firma de internet americană Google a anunţat luni că a cooperat cu Twitter pentru a crea un sistem care să le permită egiptenilor să trimită mesaje Twitter pe telefon, pentru a evita blocarea liniei de internet, informează AFP.

"Acest lucru funcţionează deja şi toată lumea [aţi vrea voi...] poate beneficia de posibiltiatea de a transmite mesaje 'twitter' doar printr-un mesaj telefonic" la numerele de telefon internaţionale +1 650 419 4196, +39 06 62 20 72 94, + 97 316 199 855, iar serviciul va funcţiona instantaneu, utilizând parola "Egipt", fără vreo altă conexiune, a anunţat Google.

"Sperăm că acest lucru îi va ajuta pe oamenii din Egipt să ţină legătura [no shit... nu le ajunge telefonia mobilă "normală"], în această perioadă extrem de dificilă", au sintetizat într-un comunicat postat pe internet Ujjwal Singh, cofondator al companiei SayNow, care a cumpărat recent Google, şi AbdelKarim Mardini, director de vânzări pentru Orientul Mijlociu şi Africa.

Site-ul american Renesys, specializat în monitorizare web, ultimul furnizor de acces la internet care încă funcţiona în Egipt, cel al grupului Noor, a fost blocat luni, izolând ţara de restul lumii în plină criză politică.

AGERPRES
 
Pe la noi, Varanul a ieşit din termenul proiectului (1 februarie, hehe...).

Glenn Beck despre propaganda revoluţionară

Cei cinci paşi ai revoluţiei tip Soros:

1. Formarea unui "guvern din umbră" sub acoperirea "ajutorului umanitar"; de fapt, este un grup care desfăşoară activităţi subversive.

2. Preluarea controlului radiourilor şi a televiziunilor, fie cumpărându-le pe cele existente, fie înfiinţând unele proprii, care să devină predominante.

3. Destabilizarea statului. Crearea unei atmosfere ostile faţă de guvernul acelui stat.

4. Provocarea unei crize electorale. Lansarea de zvonuri privind falsificarea alegerilor (de către guvern, evident).

5. Preluarea puterii în urma unor demonstraţii de masă, greve, proteste, alimentate prin radiourile şi televiziunile "revoluţiei".

>> Iuri Bezmenov (ex-KGB) despre strategia sovietică pe termen lung

Câteva ciudăţenii privind mitingul din 21 decembrie 1989 din faţa sediului CC al PCR

În primul rând, faptul că s-a decis ca el să se ţină. Să aduni atâta lume la un loc nu-i acelaşi lucru cu mitingurile regizate de prin întreprinderi, de "adeziune la politica partidului".

Apoi, contramandarea lui (cel puţin o dată). Că s-a hotărât totuşi ţinerea mitingului, o pun pe seama "ei". Au fost şi alţii, dar cred că Elena Ceauşescu a înclinat decisiv balanţa. Demult nu mai era în lumea reală.

Revenirea Ceauşeştilor din Iran (când vizita lor părea mai degrabă o "extragere" dintr-o zonă periculoasă).

Convocarea la miting şi a nemembrilor de partid (lucru rar, de obicei ei participau doar la defilările de 23 august, la alte acţiuni erau convocaţi numai membrii PCR).

Transmisia în direct a mitingului, inclusiv a momentelor când Ceauşescu intră în derută.

Primele grupuri de manifestanţi (câteva sute, apoi câteva mii) din primele ore de după spargerea mitingului nu sunt dispersate de miliţie şi de USLA (când încă nu ar fi fost prea dificil). În schimb, apar cordoane în jurul zonei clădirii CC.

Se pot face filmări din hotelul Intercontinental, nimeni nu intră în camere peste cameramanii de ocazie (erau securişti şi în hotel, şi în Teatrul Naţional). Unii chiar filmează lejer, din balcoane.

Dan Iosif (sau Dumitru Dincă ?) găseşte o scară lungă, cu care se urcă pe reclama de la intrarea în parcarea subterană din faţa hotelului Intercontinental spre a vorbi mulţimii.

Pasivitatea uslaşilor care creaseră un semi-cordon lângă rondul de la Universitate (practic inutil, lumea trecea pe lângă el). Nu reacţionau, nu au fost altercaţii cu manifestanţii, se ignorau reciproc (în primele ore, după aceea s-au retras).


Şi prin alte părţi (aici, R.S. Cehoslovacă) au fost momente mai ciudate:

"The Economist a raportat în noiembrie 1989, cu o notă de neîncredere, lipsa ciudată de spontaneitate din partea demonstranţilor oarecum letargici. Bătrânul episcop de Praga a încercat să salveze situaţia făcând un apel pentru continuarea protestelor, iar următorul val de demonstraţii a arătat un pic mai bine, iar la rândul lor au dat poliţiei un pretext pentru o afişare a brutalităţii. În acelaşi timp (probabil din anxietate că revoluţia ar putea muri, eventual, de frică) comuniştii au promis să trateze demonstranţii mai blajin de aici înainte. Momentul cheie s-a întâmplat pe 27 noiembrie, când mulţimea mult mai îndrăzneaţă a ajuns la clădirea Comitetului Central scandând: "Jos cu partidul unic !", astfel repetând noţiunea invocată câteva zile mai devreme de către prim-ministrul comunist, Adamec. Ca răspuns la această cerere îndrăzneaţă, demonstranţii au văzut feţe zâmbitoare la ferestrele clădirii partidului şi gesturi de solidaritate fericite din partea aparatcikilor de partid".

Încă mai există această porcărie patronată de Ilici şi plătită de contribuabili

Ce mai titulatură...

Institutul Revolutiei Romane din Decembrie 1989

Atenţie mare la nume (multe din poziţiile lor politice se explică), unii fac chiar pe monarhiştii, alţii sunt de pe la PNL, ba chiar şi de pe la PDL (Romeo Raicu - ieşi, bă, de acolo...):

http://www.irrd.ro/

DIRECTOR GENERAL - CLAUDIU IORDACHE - email: dir.general@irrd.ro

DIRECTOR GENERAL ADJUNCT - ION CALAFETEANU - email: calafeteanu.ion@irrd.ro

CONSILIER (SECRETAR STIINTIFIC) - ALEXANDRU OSCA- email: alexandru.osca@irrd.ro

COLEGIUL NAŢIONAL: 

Preşedinte:

ION ILIESCU


Membri:

01. BALINT Petrica - Lugoj
02. CHIRIACESCU Sergiu - Brasov
03. CUTEAN Vasile Emilian - Bucuresti
04. DAN Iosif - Bucuresti
05. DUMITRESCU Emil - Bucuresti
06. FORTUNA Lorin - Timisoara
07. IONESCU Cazimir - Bucuresti
08. IORDACHE Claudiu - Bucuresti
09. IORGA Eugenia - Bucuresti
10. ISPAS Mihail - Bucuresti
11. MAZILU Dumitru - Bucuresti
12. MIRONOV Alexandru - Bucuresti
13. NICOLAESCU Sergiu - Bucuresti
14. PASTOR Gheorghe - Cluj
15. RAICU Romeo - Bucuresti
16. ROMAN Petre - Bucuresti
17. SANDA Adrian - Timisoara
18. SAVU Ioan - Timisoara
19. THEODORESCU Razvan - Bucuresti
20. TOADER Dan - Sibiu
21. TIGAU Doru - Iasi
22. VISAN Dorel - Cluj
23. VLADESAN Emil - Timisoara
24. VOICULESCU Gelu Voican - Bucuresti
25. VOICILA Valentin - Arad

CONSILIU ŞTIINŢIFIC:

Preşedinte: 

Acad. Dan Berindei

Membri:

Prof. univ. dr. Ioan  Chiper

Prof. univ. dr. Adrian Cioroianu

Prof. univ. dr. Radu Ciuceanu

Prof. univ. dr. Constantin Hlihor

Prof. univ. dr. Adrian Pop

Prof. univ. dr. Gheorghe Sbarna

Lect. univ. dr. Ion Bucur

Lect univ dr Adrian Niculescu

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu

Conf. univ. dr. Constantin Buchet

Conf univ. dr. Silviu Minoiu

Conf. univ. dr. Teodora Stanciu Stanescu

Prof. dr. Dumitru Tomoni

Dinu Zamfirescu