Se afișează postările cu eticheta Portugalia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Portugalia. Afișați toate postările

06 iulie 2013

Plăteşte Germania pentru Europa de Sud?


Un text interesant, care demontează propaganda austerităţii, a "modelului german" şi a "eurodiktatului fiscal", pe care unii l-ar vrea pus în Constituţie (Boc, Băsescu, Ponta). Ca să facă jocul statelor mari din UE, limitând dezvoltarea pe datorie, şi deci reducerea decalajelor faţă de acestea. Traducerea articolului Is Germany paying for southern Europe? de la openDemocray/openEconomy.

 

Germania nu plăteşte pentru sudul Europei. Dimpotrivă, beneficiază de pe urma ei.

Următoarea frază este auzită de mult prea multe ori, nu numai în Germania, dar și în nordul Europei: "Germanii se vor sătura în cele din urmă să scoată mereu bani din buzunar pentru oalele sparte de alţii".

În centrul disputei sunt cele 266 de miliarde de euro cu care Germania pretinde că susţine Grecia, Irlanda şi Portugalia, prin sistemul european TARGET2. Prin urmare, apare o întrebare importantă: sunt planurile de salvare și deficitele de cont curent din Grecia, Irlanda și Portugalia un pericol real pentru contribuabilii germani ? Interpretarea germană, a cărei principali apologeți sunt Hans-Werner Sinn și Thomas Mayer, este că transferurile prin TARGET2 reprezintă "un plan de salvare secret", periferic și cu un risc ridicat pentru contribuabilii germani. Motivul pentru aceasta este faptul că, în cazul în care aceste state decid să părăsească zona euro, contribuabilii germani ar suporta totalitatea pierderilor.


24 martie 2012

Irelevanța regionalizării asupra efectelor crizei



În Spania s-a făcut regionalizarea (cu problema Catalonia, care forțează separarea de statul spaniol), în Portugalia nu, sau nu prea, mai exact. Ambele țări au probleme similare la nivel local/regional. Apsorția de fonduri UE nu suplinește succesul economic.


În Portugalia, crearea regiunilor administrative, constituite ca noi colectivități teritoriale,
a fost respinsă prin referendumul din 8 noiembrie 1998. În schimb, există cinci comisii regionale de coordonare, organe descentralizate însărcinate cu punerea în aplicare a planului de dezvoltare regională sub autoritatea ministrului echipamentelor, amenajării și administrării teritoriului.

http://www.scribd.com/ramona_ramonyk_1/d/78225863-Regionalizarea-in-Europa



Primăriile portugheze intră în incapacitate de plată: datoriile se ridică la 9 miliarde de euro

Cele 308 primării și
două regiuni semi-autonome ale Portugaliei se confruntă cu probleme similare celor din Spania, unde regiunile și municipalitățile au fost forțate să părăsească piețele financiare din cauza crizei de credite, situaţie care le-a lăsat în imposibilitatea de a-și plăti facturile.

http://cronicaeuropeana.ro/primariile-portugheze-intra-in-incapacitate-de-plata-datoriile-se-ridica-la-9-miliarde-de-euro.html


>> Falsul argument al "eliminării corupţiei" prin regionalizare - cazul Greciei

>> Regionalizarea şi fondurile europene - cazul Sloveniei

14 mai 2011

Împrumuturile care creează un stat federal (Presseurop)



Confruntată cu criza, Europa îşi arată unitatea "Ne scufundăm împreună..."

Confruntată cu criza, Europa îşi arată unitatea "Ne scufundăm împreună..."

Infuziile financiare nu funcţionează, dar ele permit Uniunii Europene să-și întărească centralizarea puterii pe cheltuiala guvernelor naţiunilor membre, comentează editorialistul Anatole Kaletsky, de la The Times.

Un an nou a adus și un nou conflict între puterile politice și cele economice din Europa. Anul trecut, la ora 1 a dimineții de luni, 10 mai 2010, conducătorii Uniunii Europene au făcut un pas, care părea unul dintre cei mai importanţi, în maratonul creării unei federaţii politice complete, pas mult mai important decât însăşi lansarea monedei unice în 1999. Obiectivul vizat a fost crearea unui fond de 750 miliarde euro garantat colectiv de contribuabilii europeni, fond care să protejeze naţiunile membre de situaţia în care se afla Grecia în acea noapte: de a alege între abandonarea monedei euro sau declararea falimentului prin neplata datoriilor guvernului.

Creditarea Greciei, un eşec

Acum, la un an după acel eveniment, este evidentă eşuarea creditării Greciei. Prin urmare, Europa a hotărât să repete istoria. Grecia a ratat ţinta la toţi indicatorii economici. A epuizat 75 de miliarde din cele 110 miliarde disponibile din împrumutul de urgenţă, iar guvernul grec şi-a dat seama săptămâna trecută că un alt credit uriaş va fi necesar pentru a putea executa plăţile datoriei de anul trecut.

Oficialii germani disidenţi insinuează în mod deliberat în ziarele financiare cum că Grecia ar putea fi aruncată afară din zona euro sau că Atena va fi în curând falită. Și, într-adevăr, câţiva dintre creditorii particulari ai Greciei, care nu s-au mai implicat în achiziţionarea de acţiuni la Banca Naţională Europeană sau în fondurile de credit ale Uniunii europene, au 60 – 75 % şanse de a nu-şi primi banii. Între timp, BCE și Comisia Europeană continuă să subestimeze ideea de neîndeplinire a obligaţiilor financiare sau de restructurare a datoriilor, considerându-le ca de ”neimaginat”, aşa cum a făcut și cu un an în urmă.

Patru posibile elemente pentru recreearea crizei

21 aprilie 2011

The E.U. Cracks Up



Political upheaval has hit Finland, and it’s merely a foreshadowing of bigger changes ahead. The core issue is whether Finland ought to be paying for bailouts for other EU states. In reaction to establishment support for the bailout, voters ousted the pro-bailout ruling party and gave an upset victory to the bailout-critical conservative party. Against every expectation, the eternal rule of the social democrats is at an end.

But most striking of all are the gains made by a previously invisible party called True Finns. This is the only party to take a hardcore position: no bailouts at all. It also so happens that this party is predictably nationalist on issues of trade and immigration. But that’s not the source of the appeal. The bailout is what is on everyone’s mind. And you know that the anger must be palpable if it fired up the usually sleepy world of Finnish politics. 

In the sweep of history, few issues are as politically volatile as tax-funded bailouts of foreign countries, especially during difficult economic times. It’s a policy that provokes dramatic political change. The 20th century’s most famous case was in interwar Germany, when nationwide resentment against payments to conquering allied nations ushered in National Socialist rule.

08 aprilie 2011

Now Ireland and Greece have to bail out Portugal. Britain must refuse to join this madness.




Imagine you were a Greek taxpayer. No, alright, bad example: lots of Greeks avoid tax, which is one of the reasons they are in their present mess. Imagine, then, that you were an Irish taxpayer. You would, I put it to you, be feeling pretty miffed this morning.

First your economy was ruined by the euro: a monetary policy designed for Mitteleuropa meant real interest rates of minus one per cent during the boom between 1998 and 2007. Then you had to watch your main trading partner, the United Kingdom, enjoy a 20 per cent competitive devaluation, while you suffered the devaluation in output and jobs (Irish GDP is down by an almost unbelievable 20 per cent from peak). Then Brussels assumed control of your economy, and started demanding that you to raise your corporation tax. Now you learn that your government is obliged to send hundreds of millions of euros to Portugal, so that the Portuguese can suffer what you are suffering.

Can we please stop referring to what is happening as “assisting Portugal”? I’m enormously and sentimentally Lusophile, and if I thought that a loan would help, I’d be all for it. No alliance on the planet has endured as has the 700-year league between England and Portugal. The Portuguese defied Bonaparte in the name of our friendship, and even entered the First World War for our sake. They joined EFTA when we did, and followed us (ruinously, it now turns out) into the EU.

Yet it cannot be stressed too strongly that the Portuguese did not want this bailout. They resisted the pressure from Frankfurt and Brussels for as long as they could. They know perfectly well what ceding control of their economy means: the loans will end up in the pockets of European bankers and bondholders, the repayment will come from Portuguese taxpayers. The EU isn’t rescuing Portugal; Portugal is being sacrificed to rescue the euro.

Ponder the absurdity of the situation in which the EU’s currency union finds itself. The Irish and Portuguese governments have had to loan money to each other as well as to Greece. The EU, meanwhile, demands that its already mortgaged member states find yet more money in direct revenue for Brussels. Debt is piled upon debt. Oh, and having wrecked the peripheral economies with low interest rates, the ECB yesterday raised rates, just in time to catch their repayment.

Britain, which stayed out of the whole mess, is being asked to do something costly, detrimental to a friend and – most important – utterly illegal. We should refuse.

If the euro zone member states want to use the fund they have set up among themselves, so be it. It strikes me as idiocy – better by far to let Portugal leave the euro and price its way back to growth – but idiocy is the prerogative of any democratic state. What is utterly unacceptable is to expect Britain to make any contribution beyond the small liability we carry as a member of the IMF. We kept the pound. This isn’t our problem.

24 noiembrie 2010

A venit rândul portughezilor (Presseurop)



A venit rândul portughezilor
23 noiembrie 2010 Público Lisabona
Bugetarii portughezi protestează 
împotriva proiectului de buget. Noiembrie 2010
Bugetarii portughezi protestează împotriva proiectului de buget. Noiembrie 2010

Irlanda are acum un plan de asistenţă financiară, Portugalia aşteaptă să afle dacă pieţele îşi vor slăbi presiunea. Dar oricum, avertizează ziarul Público, va trebui să treacă prin rigoare. 

După anunţul care confirmă faptul că Irlanda va obţine ajutor din partea Uniunii Europene şi Fondului Monetar Internaţional, ţara se uită la pieţe ca într-o sferă de cristal, ca să-şi afle viitorul pe termen scurt. Contrar aşteptărilor, semnalele, adică ratele dobânzilor asupra datoriei publice sau indicii contractelor de asigurare exprimând riscul suveran (faimoasele credit default swaps, sau CDS) au fost contradictorii.

Portugalia, după indicatorii de ieri, nu este condamnată imediat la o salvare din afară, dar totuşi nu se poate încă spune sigur, după asistenţa Irlandei, că presiunea a scăzut şi că ţara nu are nevoie de ajutorul nimănui.

Într-un context atât de nesigur şi de precar, fiecare cuvânt pronunţat şi fiecare semnal trimis de către factorii de decizie politică şi economică influenţează evenimentele viitoare. Mai important, trebuie să evităm cu orice preţ să ajungem la rapoarte asupra executarea bugetului ca cele date ieri [în ciuda a două planuri de austeritate, bugetul portughez a fost executat în conformitate cu legea iniţială a finanţelor].

Cu alte cuvinte, Portugalia nu poate spera să se elibereze de presiunile pieţelor cât nu va arăta o politică financiară credibilă. Dacă starea actuală a deficitului sau a datoriei publice ar putea conduce fostul ministru socialist António Vitorino să declare că "după o lectură raţională, menţinerea presiunilor asupra Portugaliei nu are sens", capacitatea statului de a conduce o politică riguroasă necesită în viitor mai multă prudenţă şi circumspecţie.

Chiar dacă ţara ar ieşi neatinsă din actuala furtună de pe pieţe, îndoielile asupra capacităţii sale de plată tot nu se vor risipi. Şi dacă pe termen scurt se confirmă faptul că Guvernul se află încă în imposibilitatea de a controla cheltuielile de stat, presiunile vor reieşi la iveală, şi odată cu ele perspectiva unei pedepse din partea UE şi FMI.


PE PRIMA PAGINĂ

Portughezii contribuie pentru Irlanda
 
Portughezii 
contribuie pentru IrlandaFiecare portughez va trebui să plătească "140 euro pentru a salva băncile irlandeze", titrează Jornal de Notícias. Ziarul din Lisabona a calculat că, dacă împrumutul UE şi FMI pentru Irlanda se urcă la 90 de miliarde de euro, Portugalia ar putea să trebuiască să contribuie cu 1,5 miliarde de euro. Acest efort nu va afecta deficitul Portugaliei, asigură jurnalul, deoarece se va face prin emisiuni de obligaţiuni garantate de UE prin intermediul mecanismului european de stabilizare financiară (MESF) şi Fondul european de stabilitate financiară (FESF). Deci, este vorba de datoria creată de Portugalia şi de celelalte ţări care participă la planul de ajutor pentru Irlanda. În cazul Greciei, aminteşte Jornal de Notícias, Portugalia a contribuit cu 194 de euro pe cap de locuitor, pentru 2 miliarde de euro.




http://www.presseurop.eu/ro/content/article/401911-venit-randul-portughezilor

16 noiembrie 2010

"We're in a survival crisis"


 http://www.zerohedge.com/themes/newsflash/logo.png

EU President Admits That Europe Is Fighting For Survival, Invokes M.A.D. Card

When the president of the EU says that the fate of the second worst experiment of the last century (the worst being monetarist-Keynesian-central banking fundamentalism) is on the ropes, people listen. Perhaps people will also finally listen to those who are warning that no matter the words of encouragement, said experiment is doomed: the latest confirmation coming from Greece which has been now caught lying not once, not twice, but five times in a row just to preserve its EU backstops, and allow it insolvent banking system to exist for a few more days. In the meantime, the fate of Europe's bankers lies in the hands of a few good Irishmen, who can precipitate the mark to market (aka zero) catch 22 should the country finally force senior creditors to be impaired. Then not even the Fed will be able to backstop the continent's $50 or so trillion in interlinked assets, which also happen to be the continent's liabilities. In the meantime, here is Herman Van Rompuy doing what bureaucrats and bankers in power are so good at doing when they have no other choice: threatening with global assured destruction if they don't get their way.

From Dow Jones
The European Union won't survive if it fails to overcome a debt crisis plaguing the single currency area, the bloc's president Herman Van Rompuy said Tuesday.


"We're in a survival crisis," Van Rompuy said in a speech in Brussels hours from an assembly of euro finance ministers with Ireland and Portugal each teetering on the brink.


"We all have to work together in order to survive with the euro zone, because if we don't survive with the euro zone we will not survive with the European Union. But I'm very confident we will overcome this."


Ireland admitted Monday that it was holding talks about a rescue package of emergency aid, six months after EU nations had to rush to the rescue of Greece with a EUR110 billion bailout.


Portugal has also warned it is at "high" risk of needing financial support, unable to borrow money on open markets other than at prohibitive rates.

http://www.zerohedge.com/article/eu-president-admits-europe-fighting-survival-invokes-mad-card

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: