22 iunie 2017

Cred că am ghicit tactica Sistemului: anticipate şi încercarea de a ţine ALDE sub pragul de 5%


(Evident, am scris în ipoteza că PSD-ALDE ar fi de data asta în conflict cu Sistemul)
UPDATE 26.06.2017: Ipoteză greşită. PSD-ALDE sunt (cu) Sistemul, din moment ce vin cu propunerea de premier Mihai Tudose, trecut prin filieră SUA-NATO-SRI-MApN. Apartenenţa lui Tudose la PSD este mai degrabă un detaliu birocratic, iar faptul că partidul (şi aliatul ALDE) acceptă aşa ceva arată precaritatea mediului politic şi chiar a existenţei statale a României.
Indiciul cel mai puternic este refuzul "guvernului Grindeanu-2" de a accepta retragerea demisiilor miniştrilor, pe motivul că aşa ceva ar fi ilegal. Nu m-aş pronunţa privind adevărul juridic, dar observ adevărul politic: Dragnea a folosit o tactică prin care aparent PSD-ALDE puneau o presiune, dar iată că acum se profilează un interval de minim trei luni în care tot grupul Grindeanu-Ponta ar fi la butoane (va organiza alegerile anticipate, va schimba prefecţii, va lansa diversiuni...). Chiar aşa: de ce să te cramponezi de o epavă care oricum se scufundă, ce vrei să demonstrezi ţinând pe-afară pe unii "doar pentru câteva zile" (până la instalarea noului guvern)? Sau sunt mai multe zile? Vreo două săptămâni de la moţiune până la votul pentru prima propunere, apoi încă 60 de zile dacă votul este de respingere şi urmează altul/altele la fel, apoi campania electorală şi... a venit toamna.

Apoi, vedem cum deodată se manifestă spiritul combativ la unii: întâi USR, apoi PnL se pronunţă pentru alegeri anticipate (ce-i drept, PnL nu le consideră drept primă opţiune). Ciudat, recentele alegeri locale parţiale au arătat o majoritate PSD-ALDE direct din vot, fără redistribuiri. Şi cu ALDE peste pragul minim de 5%. Aşa că cel puţin aparent alegerile anticipate ar avantaja PSD-ALDE, inclusiv prin oportunitatea de a veni cu liste noi (din care se elimină "cârtiţele" deconspirate la moţiunea de cenzură). Pe actuala structură parlamentară majoritatea (în ambele variante) este greu de asigurat, la numai 10-15 voturi diferenţă. Ce ar urma să se întâmple acum, "ca să fie altfel"? Cel mai simplu ar fi să se umble la procentele ALDE, şi astfel aliatul PSD n-ar mai intra în parlament. Un "bonus" pentru Sistem ar fi şi amânarea sine die a referendumului pro-familie, imposibil de ţinut în condiţiile date (Tăriceanu zicea recent c-ar fi bine să fie ţinut "la toamnă").

Încă-majoritatea PSD-ALDE ar trebui să contraatace chiar de la prima desemnare de premier. Dacă Iohannis refuză propunerea "majoritară" PSD-ALDE, să se treacă la suspendare-demitere. Ignorând prima desemnare, nesupunând-o la vot în parlament; dacă totuşi apare o majoritate care o va vota, este game over şi Sistemul a câştigat. Este singura reacţie eficientă: forţarea unei majorităţi pro-demitere. Dacă ar aştepta a doua desemnare s-ar putea trezi tot cu un premier "neconvenabil" şi de aici urmează trei variante: ori se inserează într-o majoritate croită după profilul ăluia, ori nu mai apucă "locuri libere" şi trec în opoziţie, ori merg la anticipate respingând şi a doua desemnare (aici însă s-ar intra în scenariul Sistemului). Cu Tăriceanu preşedinte interimar îşi pot asigura o a doua desemnare "convenabilă", şi chiar pot ţine anticipate dar "cu guvernul lor".

Problema principală a Sistemului pentru intervalul de până la anticipate ar fi aceea de a linişti bizonu', de a-l convinge că programul economic (PSD-ALDE) merge înainte, că nu se pune problema afectării creşterilor salariale. Dacă PSD-ALDE nu contaatacă după prima desemnare s-ar putea să ne pomenim cu vreun cioloş, din nou. Şi de data asta complicitatea PSD-ALDE n-ar mai putea fi negată.

2 comentarii :

Anonim spunea...

Problema este ca Joianis are susținere externa.Cred ca vor sa repete scenariul francez,vor crea un En marche pe corpul PSD.Mai lipsește doar macronul.

Riddick spunea...

Nu ține cioaca, la alegerile locale s-a putut testa "barometrul politic". După redistribuire PSD-ALDE ar avea peste 52%, cifra de acum din par!ament.

Vor incerca să saboteze ALDE.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):