22 iunie 2017

Cred că am ghicit tactica Sistemului: anticipate şi încercarea de a ţine ALDE sub pragul de 5%


(Evident, am scris în ipoteza că PSD-ALDE ar fi de data asta în conflict cu Sistemul)
UPDATE 26.06.2017: Ipoteză greşită. PSD-ALDE sunt (cu) Sistemul, din moment ce vin cu propunerea de premier Mihai Tudose, trecut prin filieră SUA-NATO-SRI-MApN. Apartenenţa lui Tudose la PSD este mai degrabă un detaliu birocratic, iar faptul că partidul (şi aliatul ALDE) acceptă aşa ceva arată precaritatea mediului politic şi chiar a existenţei statale a României.
Indiciul cel mai puternic este refuzul "guvernului Grindeanu-2" de a accepta retragerea demisiilor miniştrilor, pe motivul că aşa ceva ar fi ilegal. Nu m-aş pronunţa privind adevărul juridic, dar observ adevărul politic: Dragnea a folosit o tactică prin care aparent PSD-ALDE puneau o presiune, dar iată că acum se profilează un interval de minim trei luni în care tot grupul Grindeanu-Ponta ar fi la butoane (va organiza alegerile anticipate, va schimba prefecţii, va lansa diversiuni...). Chiar aşa: de ce să te cramponezi de o epavă care oricum se scufundă, ce vrei să demonstrezi ţinând pe-afară pe unii "doar pentru câteva zile" (până la instalarea noului guvern)? Sau sunt mai multe zile? Vreo două săptămâni de la moţiune până la votul pentru prima propunere, apoi încă 60 de zile dacă votul este de respingere şi urmează altul/altele la fel, apoi campania electorală şi... a venit toamna.

Apoi, vedem cum deodată se manifestă spiritul combativ la unii: întâi USR, apoi PnL se pronunţă pentru alegeri anticipate (ce-i drept, PnL nu le consideră drept primă opţiune). Ciudat, recentele alegeri locale parţiale au arătat o majoritate PSD-ALDE direct din vot, fără redistribuiri. Şi cu ALDE peste pragul minim de 5%. Aşa că cel puţin aparent alegerile anticipate ar avantaja PSD-ALDE, inclusiv prin oportunitatea de a veni cu liste noi (din care se elimină "cârtiţele" deconspirate la moţiunea de cenzură). Pe actuala structură parlamentară majoritatea (în ambele variante) este greu de asigurat, la numai 10-15 voturi diferenţă. Ce ar urma să se întâmple acum, "ca să fie altfel"? Cel mai simplu ar fi să se umble la procentele ALDE, şi astfel aliatul PSD n-ar mai intra în parlament. Un "bonus" pentru Sistem ar fi şi amânarea sine die a referendumului pro-familie, imposibil de ţinut în condiţiile date (Tăriceanu zicea recent c-ar fi bine să fie ţinut "la toamnă").

Încă-majoritatea PSD-ALDE ar trebui să contraatace chiar de la prima desemnare de premier. Dacă Iohannis refuză propunerea "majoritară" PSD-ALDE, să se treacă la suspendare-demitere. Ignorând prima desemnare, nesupunând-o la vot în parlament; dacă totuşi apare o majoritate care o va vota, este game over şi Sistemul a câştigat. Este singura reacţie eficientă: forţarea unei majorităţi pro-demitere. Dacă ar aştepta a doua desemnare s-ar putea trezi tot cu un premier "neconvenabil" şi de aici urmează trei variante: ori se inserează într-o majoritate croită după profilul ăluia, ori nu mai apucă "locuri libere" şi trec în opoziţie, ori merg la anticipate respingând şi a doua desemnare (aici însă s-ar intra în scenariul Sistemului). Cu Tăriceanu preşedinte interimar îşi pot asigura o a doua desemnare "convenabilă", şi chiar pot ţine anticipate dar "cu guvernul lor".

Problema principală a Sistemului pentru intervalul de până la anticipate ar fi aceea de a linişti bizonu', de a-l convinge că programul economic (PSD-ALDE) merge înainte, că nu se pune problema afectării creşterilor salariale. Dacă PSD-ALDE nu contaatacă după prima desemnare s-ar putea să ne pomenim cu vreun cioloş, din nou. Şi de data asta complicitatea PSD-ALDE n-ar mai putea fi negată.

2 comentarii :

Anonim spunea...

Problema este ca Joianis are susținere externa.Cred ca vor sa repete scenariul francez,vor crea un En marche pe corpul PSD.Mai lipsește doar macronul.

Riddick spunea...

Nu ține cioaca, la alegerile locale s-a putut testa "barometrul politic". După redistribuire PSD-ALDE ar avea peste 52%, cifra de acum din par!ament.

Vor incerca să saboteze ALDE.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):