Vorbe de acid sulfuric de la germani: v-am sufocat cu preţurile la energie, dar sunteţi săraci. Nu ne-am dat seama că nu o să rezistaţi

Cu ce este vinovată România că deţine resurse de energie pe care Germania nu le are şi că şi-a construit o industrie axată pe consum de energie? Suntem daţi ca exemplu de consum mare de energie relativ la cantitatea de PIB produsă, dar dacă industria românească a fost croită ca să utilizeze resursele naturale de care dispune România, trebuie dată la fier vechi în numele unor idei pe care nici cei mari nu le aplică? 

  Ziarul Financiar :

„Cu toţii am subestimat reacţia pieţei la implementarea calendarului de liberalizare. Lunar, avem 200 de clienţi care ne dispar, majoritatea din cauza insolvenţelor. În alte pieţe, cum este Franţa, de exemplu, liberalizarea completă va avea loc abia în 2016. Într-una din cele mai sărace ţări din Europa, acest calendar a fost prea rapid.“ Vorbele lui Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON România din Germania, care distribuie gazul românesc în toată jumătatea de nord a ţării şi electricitate în Moldova, picură precum acidul sulfuric pe o rană.

Pe rana deschisă a unei Românii nepregătite complet să adopte aceleaşi preţuri la energie precum ţări aflate cu o sută de ani în faţă ca dezvoltare, din vestul Europei. Cuvintele lui Hajdinjak rezumă, în fapt, tot ce s-a întâmplat cu România în ultimii 15 ani. Noi am spart companiile din energie şi pe orizontală şi pe verticală aşa cum nicio ţară din Europa de Vest nu a făcut, am distrus calea ferată cu experimente instituţionale la sfatul Băncii Mondiale, pe care nici Franţa, nici Germania sau Austria nu le-au acceptat, am acceptat cu ochii închişi în educaţia universitară experimentul Bologna, reducerea studiilor la trei ani, obţinând astăzi generaţii de absolvenţi dezorientaţi şi cursuri de un an îngrămădite într-un semestru.

Pisaţi până la limita suportabilităţii din toate părţile, pur şi simplu, am acceptat toate experimentele posibile în domeniile care pentru România puteau constitui piloni de dezvoltare: energie, infrastructură, educaţie.

Când companiile locale au arătat că vor fi sufocate de liberalizarea prea rapidă a preţului la gaz, guvernul le-a ignorat. Nici premierul Boc, care oricum nu înţelegea mai nimic din economie, şi nici premierul Ponta, de la care se aştepta o poziţie diferită în faţa organismelor internaţionale, dar a dezamăgit, nu le-au crezut. Vine acum tot un străin să constate că lunar 200 de clienţi mici dispar pentru că nu pot să facă faţă majorărilor de tarif la gaz.

Cu ce este vinovată România că deţine resurse de energie pe care Germania nu le are şi că şi-a construit o industrie axată pe consum de energie? Suntem daţi ca exemplu de consum mare de energie relativ la cantitatea de PIB produsă, dar dacă industria românească a fost croită ca să utilizeze resursele naturale de care dispune România, trebuie dată la fier vechi în numele unor idei pe care nici cei mari nu le aplică? De ce să nu ne putem utiliza atuurile utilizând energie ca resursă pentru industrie şi nu ca simplu furnizor pentru industriile altora?

Suntem astăzi într-o situaţie în care aplicăm orbeşte ceea ce ni se cere şi în care după ani de neîncredere construită în liderii ţării, hrănită, de fapt, de incompetenţa şi trădarea acestora, dezbaterile din jurul proiectelor importante pentru România lipsesc.

A analizat cineva, spre exemplu, ce impact va avea căderea barierelor vamale cu Ucraina asupra producţiei agroalimentare din România, în condiţiile în care acolo salariile şi PIB per capita sunt la jumătate faţă de România? Sau asupra producţiei de laminate şi tablă? Nu puteau fi negociate anumite clauze derogatorii? Care este strategia României la Bruxelles pe această temă, pentru că suntem primii vizaţi?

Apoi proiectul adoptării euro pentru 2019. A fost scos ca „din căciulă“ de ministrul Liviu Voinea fără ca populaţia, antreprenorii, băncile, investitorii să-şi spună poziţia. Este pregătită România să treacă la euro în 2019?

Preţurile la energie, la benzină, adoptarea euro sunt proiecte care au impact asupra vieţii de zi cu zi a tuturor românilor. Dar îi întreabă cineva? Ţine cineva cont de vocea lor? În mod nemaiîntâlnit în orice altă ţară, din UE cel puţin, tot străinii sunt primii chemaţi la consultări de guvern, prin camerele de comerţ americane, germane, franceze, prin asociaţii ale investitorilor străini care se erijează în vocea businessului din această ţară, când sunt, de fapt, simpli purtători ai intereselor companiilor străine din România.

Este hilar de acum să vină străinii să constate că trebuie să mai dea puţin drumul la strânsoare, că nu mai putem să le ducem în spate scumpirile pentru care presează zi de zi. De ieri, salariul minim pe economie creşte şi este dramatic ca această măsură de majorare cu zece euro a celor nici 200 de euro pe lună, salariul brut, să se aplice pentru un milion de salariaţi din economie.

Chiar nu îşi dau seama aceşti oameni că România este astăzi, cu 30% din populaţie lucrând în agricultură şi jumătate din populaţie în mediul rural, într-o fază în care avem nevoie de dezvoltare şi în care să-şi folosească toate atuurile de care dispune, inclusiv resursele naturale, pentru a putea cât de cât rămâne în viaţă din punct de vedere economic în cadrul Uniunii Europene.

Cu ce rămâi dacă vii şi pui într-o matrice ideologică o economie pe care nu o poţi schimba peste noapte să producă BMW-uri, medicamente originale sau avioane de ultimă generaţie?

Este mai mult decât hilar, de fapt este un cinism să vii să constaţi astăzi, după ce ai alungat românii din România, acaparând afaceri de 150 mld. euro pe an şi presând pe tarife şi preţuri sub motivul liberalizării, că nu puteam face faţă, de fapt, şi că ritmul impus este mai draconic şi decât în pieţele mai dezvoltate, precum Franţa.