Not a good point !

Fostul ministru de Externe al României, Adrian Cioroianu, a acordat un interviu pentru Radio Europa Liberă, "Moldova moștenește probleme identitare dinainte de 1989". Adică "Republica Moldova".
 
Interviul nu ar fi spectaculos - descrie fenomenul politic de acolo, teza moldovenismului şi consecinţele sale, problema popularităţii relativ ridicate a partidului comunist.
 
Problemele apar spre final, când se trag concluziile. Astfel, după Cioroianu, prioritară nu ar fi, pentru Moldova, unirea cu România, ci integrarea în Uniunea Europeană. Dar rămâne problema Transnistriei, pentru ambele variante.

"[...] Eu cred, ca istoric, acel entuziasm din anii 90 s-ar putea să fi fost artificial şi o unire nu se poate face pe baze de entuziasm. O unire, dincolo de entuziasm, are nevoie de baze foarte solide care să-i asigure trăinicia. Eu cred că situaţia de acum este mult mai încurajatoare decît de atunci. Românii din dreapta şi din stînga Prutului au început să se cunoască. Nu avem curajul să spunem numărul clişeelor care existau şi în R. Moldova şi în România referitor şi la unii şi la alţii pentru că e o întreagă istorie care ne-a despărţit, interese care ne-au despărţit.

Şi chiar dacă în acest moment sincer vorbind n-aş spune că este o prioritate acest program mie mi se pare mult mai important să ne unim în susţinerea unei cauze comune. Această cauză fiind aceea a apropierii R. Moldova de Uniunea Europeană. Asta presupune printre altele şi soluţionarea unor probleme reale cu care în acest moment Chişinăul se confruntă. Şi vrea să numesc doar una dintre ele.

Aceasta este problema Transnistriei, pentru că nu văd o soluţionare favorabilă a dosarului European al Chişinăului în condiţiile de acum ale acestei Transnistrii asupra căreia Chişinăul nu are niciun control. Şi apropierea de UE va însemna şi apropierea de România. Deci cele două lucruri merg mînă în mînă şi e bines să ne gîndim cu mare responsabilitate, cu sinceritate cu noi înşine şi dincolo de entuziasme şi dincolo de fraternitatea noastră evidentă noi trebuie să muncim împreună pentru ca R. Moldova să se îndrepte pe un drum proeuropean.

În opinia mea, am scris despre acest lucru şi spre bucuria mea am primit foarte multe mesaje în special de la tineri studenţi din R. Moldova, am scris acest lucru într-un număr din revista Foreign Policy Romania. În acest moment Transnistria este ca o ghiulea de glezna R. Moldova. Ne place, nu ne place, indiferent de declaraţiile oamenilor politici de la Chişinău, Transnistria tot acolo rămîne, ea nu este controlată de Chişinău, ea are un efectiv al armatei rus care nu va pleca de acolo în viitorul apropiat, drept care eu o spun cu toată seriozitatea şi sigur o spun ca profesor de istorie, nu sînt eu cel care decide, îmi dau seama că decizia e grea din punct de vedere politic, dar poate unul din scenariile care ar trebui luate în calcul ar putea fi o decuplare voluntară a R. Moldova de Transnistria. Eu cred, din păcate, că acest lucru i-ar favoriza apropierea de UE"

Decuplare voluntară... păi, să vedem, rămân variantele următoare: 

1. Transnistria rămâne stat independent, de fapt un satelit al Rusiei, şi fiind stat independent, poate adera la orice alianţă, deci şi la una cu Rusia, iar trupele ruseşti din Transnistria ar obţine un statut legal; 
2. Transnistria ar trece la Ucraina. Nu ar fi o mutare greşită, dacă Ucraina ar da la schimb alte teritorii locuite de români, din Bucovina. Dar cum să dea, dacă Moldova se decuplează voluntar ? Bonus - cu conduceri tip Ianukovici, trupele ruseşti nu ar fi deranjate deloc; 
3. Regimul Smirnov proclamă unirea cu Rusia. Kaliningrad II. Varianta cea mai probabilă, să nu ne facem iluzii.

Dar, ar mai fi un aspect: ce garanţii ar avea Moldova că ar putea adera la Uniunea Europeană după ce s-ar decupla voluntar? De ce nu ar putea UE să accepte un "Protocol Nr. 10", precum în cazul aderării Ciprului la UE ?  

Aderarea Ciprului a fost o decizie pripită a UE, care desconsideră minoritatea turcă din nordul insulei, ce a fost nevoită să ceară ajutorul Turciei pentru propria siguranţă şi pentru a dejuca planul grecesc de anexare a Ciprului (Enosis). De fapt, chiar aceasta cuprinde Protocolul Nr. 10 - legislaţia UE nu se aplică şi zonei necontrolate de guvernul (100% grecesc) de la Nicosia.

Iar este vorba despre dublele standarde - li se impun unora condiţii inacceptabile altora : de ce nu li s-a sugerat şi ciprioţilor greci o decuplare voluntară, ca să poată adera la UE ?!

Clipurile prezintă adevărul despre Cipru, de la independenţa de Marea Britanie (1960) şi până în prezent:

 

Etapele crizei din 1974 din Cipru, aici.

Istoricul divizării insulei, aici.