09 iulie 2014

Dacă PPE pactează cu eurosocialiştii, este vremea şi să concureze cu ei pentru aceeaşi "bază". Oricum, nu li se mai cuvin demult voturile de dreapta.


 
PPE se conformează fatwei emise de eurosocialişti împotriva "extremei drepte". Democraţie UEistă. O concentrare la stânga, în timp ce dreapta ajunge să fie reprezentată real de partide tip UKIP, mai degrabă decât de conservatori.

"Parlamentul european" are 22 de comisii, fiecare cu câte un preşedinte şi câte patru vicepreşedinţi. Aceste funcţii (22+88) se atribuie la începutul mandatului după mărimea grupurilor europarlamentare, conform regulamentului. Astfel, ar reveni doi preşedinţi pentru ECR (conservatori), şi câte unul pentru GUE/NGL (eurocomunişti), Greens-EFA (verzi+separatişti) şi EFDD (eurosceptici).

Cum însă trebuie şi votul plenului, coaliţia PPE-S&D-ALDE a respins nominalizarea din partea grupului EFDD, alegând un membru ALDE pe poziţia ce revenea EFDD. Tocmai la Comisia pentru petiţii, adică interfaţa oficială cu problemele cetăţenilor. Doi europarlamentari (de la ECR) nu au fost admişi în alte două comisii, şi alţii de la EFDD (sau ELDD, în traducere "latină").

Eurocartelul n-are probleme decât cu dreapta şi cu euroscepticii, stânga şi-a putut ocupa poziţiile.

Cristian Preda "justificând" alianţa eurosocialisto-pepeisto-liberală ("De ce am participat la blocarea lui Farage"):
Nigel Farage a reușit să formeze un grup politic în PE, cu ajutorul decisiv al Mișcării 5 stele a italianului Beppe Grillo.
Numele acetsui grup este “Europa Libertății și a Democrației Directe”.
Vocile eurosceptice vor fi mai puternice în mandatul care abia a început.
Grupurile politice pro-europene din Parlament au reacționat și au decis să construiască un soi de cordon sanitar, izolând ELDD.
Mai precis, înțelegerile făcute în mod obișnuit în PE sub semnul distribuției proporționale oferite de algoritmul d’Hondt au fost încălcate și toți candidații ELDD la poziții de responsabilitate în cadrul comisiilor parlamentare s-au trezit că au parte de contracandidați.
De obicei, dacă totul e negociat, nu se prezintă decât o candidatură, din partea grupului căruia i-a revenit poziția cu pricina.
Acum, toți candidații ELDD au fost învinși.
Am participat, în calitatea mea de coordonator al PPE în AFET, la această mașinațiune.
Cred că e o poziție coerentă, deoarece dacă discursul eurosceptic e îndreptățit în incinta PE, fiind expresia unei sensibilități politice ce respectă regulile democratice, nu e firesc ca euroscepticii să participe la gestionarea treburilor unei instituții a cărei legitimitate o contestă.
Reprezentare – da, decizie – nu.
Singurii care au refuzat în chip explicit “cordonul sanitar” au fost… adversarii UKIP din Marea Britanie, și anume deputații conservatori.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):