09 iulie 2014

Dacă PPE pactează cu eurosocialiştii, este vremea şi să concureze cu ei pentru aceeaşi "bază". Oricum, nu li se mai cuvin demult voturile de dreapta.


 
PPE se conformează fatwei emise de eurosocialişti împotriva "extremei drepte". Democraţie UEistă. O concentrare la stânga, în timp ce dreapta ajunge să fie reprezentată real de partide tip UKIP, mai degrabă decât de conservatori.

"Parlamentul european" are 22 de comisii, fiecare cu câte un preşedinte şi câte patru vicepreşedinţi. Aceste funcţii (22+88) se atribuie la începutul mandatului după mărimea grupurilor europarlamentare, conform regulamentului. Astfel, ar reveni doi preşedinţi pentru ECR (conservatori), şi câte unul pentru GUE/NGL (eurocomunişti), Greens-EFA (verzi+separatişti) şi EFDD (eurosceptici).

Cum însă trebuie şi votul plenului, coaliţia PPE-S&D-ALDE a respins nominalizarea din partea grupului EFDD, alegând un membru ALDE pe poziţia ce revenea EFDD. Tocmai la Comisia pentru petiţii, adică interfaţa oficială cu problemele cetăţenilor. Doi europarlamentari (de la ECR) nu au fost admişi în alte două comisii, şi alţii de la EFDD (sau ELDD, în traducere "latină").

Eurocartelul n-are probleme decât cu dreapta şi cu euroscepticii, stânga şi-a putut ocupa poziţiile.

Cristian Preda "justificând" alianţa eurosocialisto-pepeisto-liberală ("De ce am participat la blocarea lui Farage"):
Nigel Farage a reușit să formeze un grup politic în PE, cu ajutorul decisiv al Mișcării 5 stele a italianului Beppe Grillo.
Numele acetsui grup este “Europa Libertății și a Democrației Directe”.
Vocile eurosceptice vor fi mai puternice în mandatul care abia a început.
Grupurile politice pro-europene din Parlament au reacționat și au decis să construiască un soi de cordon sanitar, izolând ELDD.
Mai precis, înțelegerile făcute în mod obișnuit în PE sub semnul distribuției proporționale oferite de algoritmul d’Hondt au fost încălcate și toți candidații ELDD la poziții de responsabilitate în cadrul comisiilor parlamentare s-au trezit că au parte de contracandidați.
De obicei, dacă totul e negociat, nu se prezintă decât o candidatură, din partea grupului căruia i-a revenit poziția cu pricina.
Acum, toți candidații ELDD au fost învinși.
Am participat, în calitatea mea de coordonator al PPE în AFET, la această mașinațiune.
Cred că e o poziție coerentă, deoarece dacă discursul eurosceptic e îndreptățit în incinta PE, fiind expresia unei sensibilități politice ce respectă regulile democratice, nu e firesc ca euroscepticii să participe la gestionarea treburilor unei instituții a cărei legitimitate o contestă.
Reprezentare – da, decizie – nu.
Singurii care au refuzat în chip explicit “cordonul sanitar” au fost… adversarii UKIP din Marea Britanie, și anume deputații conservatori.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):