Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

10 iulie 2014

Hypo-Alpe-Adria sau diferenţa dintre Europa şi Atlantida


     Nu-i decât o etapă în procesul natural, cu final previzibil: desfiinţarea sistemului bancar şi pustiirea Europei.
     Măcar, Continentul nu se va scufunda, ca Atlantida, ci va rămâne ca formă de relief, netocmit şi gol, numită "Uniunea Europeană", bântuită doar de Sfântul Duh. 
Bursa:

      Poruncile lui Dumnezeu sunt pentru oameni, iar, întrucât statele nu sunt oameni, ci, marxist, instrumente de coerciţie asupra oamenilor, rezultă că statele nu trebuie să se supună poruncii "Să nu furi!", ba chiar, exersându-se coercitiv, trebuie să-i fure pe oameni, aşa că n-ar trebui să fim stupefiaţi că Austria s-a decis să-i fure pe austrieci, anulându-le dreptul să-şi primească înapoi banii cu care împrumutaseră banca de stat Hypo-Alpe-Adria (un împrumut garantat de stat); pentru că Austria este un stat, iar austriecii sunt nişte oameni, care, chiar dacă sunt consideraţi drept ţiganii nemţilor, totuşi au un Parlament ca oricare altă naţiune democratică, dispus să aprobe legea furtului de stat, surprind democraţia a cărei expresie zice că este - nimic deosebit şi dacă insistăm să fim şocaţi, atunci ne dăm lebede şi cunoaştem cu toţii ce soartă au lebedele din Prater.
     Marţi.
     Aceasta este ziua - marţi, 8 iulie 2014 - în care Parlamentul Austriei a aprobat legea, promovată, în iunie, de ministrul de Finanţe Michael Spindelegger, care a exclus intrarea în insolvenţă a băncii, (ar fi afectat deţinători ai unor obligaţiuni în valoare de 11 miliarde de euro, cu prioritate la plată), preferând să impună pierderi deţinătorilor de obligaţiuni fără prioritate la plată şi foştilor proprietari ai Hypo Alpe, între care Bayerische Landesbank (banca bavareză de stat, din München, amestecată în mod inexplicabil în proprietatea băncii austriecilor, pe care, de fapt, îi dispreţuiesc).
     Măsura a fost legiferată în pofida oricăror avertismente formulate fie de membri ai autorităţilor europene, îngrijoraţi că gestul de confiscare bănească nu mai are loc la periferia Uniunii Europene, cum s-a petrecut în Cipru şi la Bankia spaniolă, ci în centrul Continentului; fie de sistemul bancar austriac, îngrijorat de explozia neîncrederii clienţilor lor; fie de societăţile internaţionale de rating, care au prevăzut downgradarea Austriei.
     Dar, membrii autorităţilor europene nu au suflat nici un cuvânt despre faptul că o astfel de lege situează Austria în afara Uniunii Europene, al cărei al treilea obiectiv, din lista de la Maastricht, consta în "apărarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor europeni", ca să nu mai vorbim de Carta Drepturilor Fundamentale.
     Tot aşa, bancherii austrieci nu au suflat nici un cuvânt despre faptul că sunt dispuşi să procedeze la fel cu Hypo-Ape-Adria, într-o situaţie similară, aşa cum oricare bancă europeană ar face-o, de când Uniunea Europeană a adoptat, la 12 decembrie 2013, Directiva care să permită confiscarea banilor clienţilor, când s-ar afla în pericolul falimentului.
     Iar societăţile de rating au omis să explice că ştergerea datoriilor statului austriac către cetăţenii săi reprezintă un "default suveran", adică intrarea în încetare de plăţi a statului, mai pe româneşte, falimentul Austriei, ca stat.
     Dar, nici pe Grecia nu a declarat-o nimeni în faliment, dar nu pentru că nu a dat faliment, ci pentru că expresia ar fi fost prea explicită.
     Ei bine, ceea ce toată lumea este hotărâtă să evite, nu este falimentul, ci caracterul său explicit.
     În realitate, cu toţii preferă ca statul să încalce Poruncile, dar nu explicit: să fure, dar să fure prin taxe, impozite şi inflaţie, iar nu să se apuce să fure la drumul mare, conform Directivei europene, înainte cu doar cinci luni ca ea să fi devenit lege (întâi ianuarie 2015).
     Fondul Monetar Internaţional (FMI) este extrem de îngrijorat de caracterul explicit al unor astfel de măsuri; pe baza experienţei nemţeşti, rezultate imediat după căderea celui de-al Treilea Reich, FMI recomandă Uniunii Europene să purceadă cu bruschete la confiscarea economiilor populaţiei (taxând averea) şi nu care cumva să dea vreun avertisment că o va face, pentru că, atunci, averile cetăţenilor vor fugi de pe Continent şi statele vor rămâne cu ochii-n soare.
     Marţi.
     Hypo-Alpe-Adria.
     Austria.
     Nu-i decât o etapă în procesul natural, cu final previzibil: desfiinţarea sistemului bancar şi pustiirea Europei.
     Măcar, Continentul nu se va scufunda, ca Atlantida, ci va rămâne ca formă de relief, netocmit şi gol, numită "Uniunea Europeană", bântuită doar de Sfântul Duh. 

     NOTĂ

 
     În ciuda celor care mă vor întreba dacă mi-am luat pastiluţele, ori dacă m-am dezbrăcat de cămaşa de forţă, apreciez că singurul defect al acestui articol constă în caracterul său explicit.

Un comentariu :

Riddick spunea...

Tot de Make, de la Bursa:

"Desigur, UE nu fură, ci urgiseşte"

http://riddickro.blogspot.ro/2013/04/desigur-ue-nu-fura-ci-urgiseste.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):