28 octombrie 2013

Bye bye red

Din păcate, nu totul a mers conform planurilor întocmite atent (se pare că tovarăşii au gafat din nou), deoarece lucrătorii cei mai de încredere ai trupei de circ a blocului socialist - conjuraţi altfel cunoscuţi sub numele de "jurnalişti" - au cerut confirmarea că bizarul spectacol de circ a fost cu adevărat un eveniment autentic cu semnificaţie istorică. Autentificarea poloneză a fost furnizată de tovarăşul veteran Mazowiecki (care serveşte fidel stăpânii săi socialişti, din anii '50). Se uita puţin speriat (ar avea vreun rost să aflăm pentru ce a fost Mazowiecki atât de speriat la sfârşitul anului 1989 ?) asigurând în mod solemn publicul de televiziune că "contrarevoluţia" românească a fost de cea mai înaltă calitate.

Nu mi-a căşunat deodată pe Mazowiecki, dar văzând avalanşa de omagii de la moartea acestui exponent al Falsei Solidarność, inaugurez eticheta bye bye red, pe care o voi folosi de fiecare dată când va dispare vreun tavarişci sau vreun tovarăş de drum. Vroiam s-o fac mai demult, de la "Celălalt Václav".

"Cameleonii roşii" (Kameleoni czerwoni - în limba poloneză) 


Un montaj în care apar colaboratorii comuniştilor polonezi din etapa Solidaritatea şi din cea a "tranziţiei". Cei mai cunoscuţi - Walesa, Mazowiecki şi Michnik, alături de "social-democraţi" proveniţi din cadrele de conducere ale partidului comunist. Adevăraţii luptători ai Solidarităţii nu sunt preferaţii mass-mediei.

3 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Diavolii roşii..

Riddick spunea...

Chiar aşa ! Cele două degete par coarne de drac.

Crystal Clear spunea...

Anticristul


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: