06 iulie 2013

Plăteşte Germania pentru Europa de Sud?


Un text interesant, care demontează propaganda austerităţii, a "modelului german" şi a "eurodiktatului fiscal", pe care unii l-ar vrea pus în Constituţie (Boc, Băsescu, Ponta). Ca să facă jocul statelor mari din UE, limitând dezvoltarea pe datorie, şi deci reducerea decalajelor faţă de acestea. Traducerea articolului Is Germany paying for southern Europe? de la openDemocray/openEconomy.

 

Germania nu plăteşte pentru sudul Europei. Dimpotrivă, beneficiază de pe urma ei.

Următoarea frază este auzită de mult prea multe ori, nu numai în Germania, dar și în nordul Europei: "Germanii se vor sătura în cele din urmă să scoată mereu bani din buzunar pentru oalele sparte de alţii".

În centrul disputei sunt cele 266 de miliarde de euro cu care Germania pretinde că susţine Grecia, Irlanda şi Portugalia, prin sistemul european TARGET2. Prin urmare, apare o întrebare importantă: sunt planurile de salvare și deficitele de cont curent din Grecia, Irlanda și Portugalia un pericol real pentru contribuabilii germani ? Interpretarea germană, a cărei principali apologeți sunt Hans-Werner Sinn și Thomas Mayer, este că transferurile prin TARGET2 reprezintă "un plan de salvare secret", periferic și cu un risc ridicat pentru contribuabilii germani. Motivul pentru aceasta este faptul că, în cazul în care aceste state decid să părăsească zona euro, contribuabilii germani ar suporta totalitatea pierderilor.


Cu toate acestea, așa cum au subliniat Karl Whelan și Paul De Grauwe, deoarece transferurile TARGET2 sunt efectuate prin intermediul BCE, contribuţiile germane sunt vărsate la BCE și nu la băncile naționale ale țărilor care ar putea ieși din zona euro. Cu alte cuvinte, este BCE, nu Bundesbank, cea care ar cere banii înapoi țărilor care părăsesc moneda euro. Mai mult, în același mod în care profiturile anuale ale Băncii Centrale Europene (BCE) sunt distribuite între statele membre după mărimea capitalului angajat la BCE prin băncile naţionale, pierderile de la BCE urmează aceleași reguli.

Prin urmare, dacă vreodată Germania ar înregistra pierderi rezultate din TARGET2, aceste pierderi vor fi calculate conform cotei capitalului german de la BCE, ceea ce înseamnă 27%, și nu ar fi, cum susțin Sinn și Mayer, totalitatea creditelor germane via TARGET2. Ca urmare, Germania ar suporta o pierdere de 71 de miliarde de euro (0,4% din PIB-ul german), și nu toate cele 266 miliarde de euro. Altfel spus, peste 70% din pierderile germane prin TARGET2 ar fi plătite de restul statelor membre din zona euro. Articolul 33 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) este clar cu privire la această problemă: "În cazul unei pierderi înregistrate de BCE, deficitul poate fi compensat din fondul general de rezervă al BCE și, dacă este necesar, din veniturile monetare [cota-parte de capital] din exercițiul financiar respectiv, proporțional cu și în limita sumelor alocate băncilor centrale naționale".

În plus, Germania nu are rate ale dobânzii scăzute din cauza "disciplinei sale financiare", sau pentru că nu s-a întins mai mult decât a ţinut-o plapuma, aşa cum au făcut cei din sud. Trebuie doar să ne uităm la EUROSTAT și să vedem că, de la introducerea monedei euro, nu a fost nici măcar un singur an în care Germania să fi îndeplinit criteriile de la Maastricht, datoria sub 60% din PIB. Chiar acum, datoria publică a Germaniei este de fapt de 80% din PIB. Numai piețele pot explica de ce clasifică Germania ca sigură și pe alții ca nesiguri atunci când, înainte de criză, Germania a avut datorii publice mai mari decât, de exemplu, Portugalia. În opinia mea, acest lucru are de a face cu politica de putere, nu cu cea economică.

Același lucru este valabil, de exemplu, şi cu ratele curente scăzute ale dobânzii din Marea Britanie, tocmai într-un moment în care are cea mai mare datorie publică din istoria sa. Este aceasta politică economică ? Nu, nu este. Este politică de putere. Totuși, în cazul Germaniei, "disciplina financiară" este adesea tradusă ca "modelul german". Cum se poate considera o datorie publică de 80% din PIB (cu 20% mai mare decât criteriile de convergență) drept "disciplină financiară"?

În cele din urmă, Fondul european de stabilitate financiară a dezvăluit recent că țările din cadrul programelor de salvare plătesc dobânzi de aproape 6,5% către Troikă (UE, BCE și FMI). Cum Germania se poate împrumuta la un minim istoric de 1% (care, conform Institutului Kiel, a însemnat pentru Germania un beneficiu de 10 miliarde de euro doar în 2012, și în total 100 de miliarde de euro, de la începutul crizei financiare), participarea la planurile de salvare din zona euro nu este o povară pentru Germania. Dimpotrivă, aceasta este o afacere profitabilă. La urma urmei, planurile de salvare sunt împrumuturi cu dobândă, nu acte de caritate.

În cazul TARGET2, planurile de salvare ale Greciei, Irlandei și Portugaliei implică un anumit grad de risc, dar este foarte puțin probabil că acestea ar reprezenta o amenințare reală pentru contribuabilii germani. De fapt, împrumutându-se cu 1% și încasând dobânzi de 6,5%, nu văd de unde vine ideea că "germanii se vor sătura în cele din urmă să scoată mereu bani din buzunar pentru oalele sparte de alţii". Germania nu plăteşte pentru sudul Europei. Dimpotrivă, beneficiază de pe urma ei.

5 comentarii :

Riddick spunea...

BNR: Sistemul TARGET2

Sistemul trans-european de transfer de fonduri cu decontare pe bază brută în timp real – TARGET2

http://www.bnro.ro/Sistemul-TARGET2-3359.aspx


http://www.ecb.europa.eu/paym/t2/html/index.en.html

http://en.wikipedia.org/wiki/TARGET2

Riddick spunea...

2011

Guvernul se lauda degeaba: Deficitul mic duce la saracirea populatiei

Romania a sprijinit noul tratat fiscal intocmit la nivel european, urmand sa-l adopte in luna martie a anului viitor, alaturi de celelalte state din zona euro, cu exceptia Marii Britanii. Insa masurile prevazute in acest document au devenit subiect de lauda pentru politicienii romani de la Putere, care considera ca Romania este un model, deoarece a adoptat de mult timp reforme asemanatoare.

Noul tratat UE impune o mai mare disciplina fiscala si un control mai atent asupra bugetelor, una dintre masuri fiind sanctionarea tarilor al caror deficit creste mai mult de 3%.

http://www.ziare.com/economie/deficit-bugetar/guvernul-se-lauda-degeaba-deficitul-mic-duce-la-saracirea-populatiei-1139372


Traian Ungureanu il ironizeaza pe "premierul" Ponta: E infantil

Europarlamentarul PD-L Traian Ungureanu il ironizeaza pe Victor Ponta, candidatul USL pentru functia de premier, pe tema faptului ca acesta nu stie ca Germania si Franta au inscris deja in Constitutie prevederea ca deficitul bugetar sa nu depaseasca 3%, lucru propus si de Traian Basescu.

Presedintele a declarat, vineri, la Bruxelles, ca se analizeaza posibilitatea ca in proiectul legislativ privind revizuirea Constitutiei sa se propuna si prevederea unui deficit maxim de 3% pentru bugetul de stat, o masura similara fiind anuntata si de premierul ungar Viktor Orban.*

http://www.ziare.com/traian-ungureanu/traian-basescu/traian-ungureanu-il-ironizeaza-pe-premierul-ponta-e-infantil-1081791

* Probabil Viktor Orban urmărea captarea sprijinului PPE (grupul care susţine cel mai mult această chestiune cu deficitul), având în vedere "meciurile" pe care prevedea că le va avea cu UE (şi care chiar au apărut - 2012, 2013...).

Riddick spunea...

19 decembrie 2011
USL ar călca în rahat, da' mai cu grijă, așa, să nu ia prea mult pe talpa pantofului...


Comunicat de Presă

Deciziile Consiliului European trebuie girate de un comitet de criză

PNL şi USL au prezentat la consultarile de la Cotroceni planul propus pentru implementarea deciziilor Consiliului European:

Pasul 1. Înfiintarea unui Comitet de criza Putere-Opozitie-BNR pentru gasirea celei mai rapide solutii de adoptare a Acordului Interguvernamental de Guvernanta Fiscala; acest Comitet trebuie însa sa elaboreze si masuri de crestere economica si creare de locuri de munca.

Pasul 2. Adoptarea unei legi, cu majoritate calificata, în cel mai scurt timp, în care sa se prevada obligativitatea respectarii regulilor privind deficitul structural si disciplina bugetara. USL va vota o astfel de lege si o va asuma politic.

Pasul 3. Instalarea unui guvern de tehnocrati, cu sustinerea larga a grupurilor parlamentare, fara obiective electorale, capabil sa asigure implementarea masurilor convenite.

Pasul 4. Guvernul de tehnocrati urmeaza sa aiba ca sarcini:

- Sa adopte legea privind sistemul electoral (care sa prevada un numar de 300 parlamentari alesi prin vot uninominal)

- Sa organizeze alegeri corecte si o tranzitie democratica spre noua majoritate legitimata prin votul popular.

Pasul 5. Revizuirea ampla de catre noul Parlament legitim, pâna la 31 iunie 2013, a Constitutiei României.

USL i-a atras atenţia presedintelui României, cu ocazia consultarilor de la Palatul Cotroceni, ca, în ultimii trei ani, statul social a fost desfiintat în România si înlocuit cu statul clientelar. Ce nu spune public presedintele băsescu, cu litere mici, este faptul ca România a devenit cel mai clientelar si cel mai corupt stat din Europa. O armata de oameni, care se afla sub ochii, sub comanda si sub protectia politica a lui traian basescu fura în România tot ce se poate fura, de la bani publici, pâna la parlamentari, voturi s.a.m.d. Statul clientelar, patronat de traian băsescu, n-are nimic în comun cu ideea de stat performant, despre care presedintele si subordonatii sai vorbesc.

În România s-au luat doar masuri de austeritate împotriva tuturor categoriilor de bugetari, împotriva întreprinzatorilor care nu cotizeaza, împotriva salariatilor din mediul privat, împotriva marilor sisteme publice, dar n-a început înca si nici nu da vreun semn sa înceapa austeriatea împotriva hotilor, împotriva clientilor, împotriva tuturor favoritilor, preferatilor si parazitilor acestui regim pe care domnia sa îl conduce.

Deputat PNL de Alba,

Călin Potor,

Candidat USL la Primăria Alba Iulia

AGERPRES

http://riddickro.blogspot.ro/2011/12/usl-ar-calca-in-rahat-da-mai-cu-grija.html

Crystal Clear spunea...

Felicitari penru traducere !
N-a existat niciodata preocuparea ca Esul sa-si revina dupa 50 nde ani de comunism.Din contra drumul pe care am fost condusi ( prin minciuna) a fost spre colonizare de tip globalist
Vaclav Klaus le spune in fata chestia asta :
'In any case, people in the countries of Central and Eastern Europe lost almost half a century of normal life and social and economic development in an irrational, oppressive, undemocratic, if not criminal, inefficient and unproductive regime, but in spite of that we are not different – mentally, culturally, definitely not ideologically (because communism taught us a lot) – from the people in the rest of Europe. Some of us feel guilty of living so many decades under communism. Some are, therefore, less self-assured and less self-confident, but we all are deeply hurt by being patronized by West Europeans who were lucky to avoid a similar tragic and destructive era.
We did not have a good feeling in this respect, especially in the first years after the fall of communism. In spite of all the rhetoric, in spite of getting plenty of – hopefully – well-meant but non-committed and rather empty advice, in spite of receiving minor and, hence, practically irrelevant financial donations, we were not helped in any meaningful sense.
On the contrary. We were – by means of a very efficient use of both old and new mercantilistic methods – blocked from West European markets in many, for us very sensitive commodities. Some politicians spoke about dumping but they did not want to see that we had lower wages and lower costs at that time. We were also forced to – very prematurely – introduce all kinds of European social, labour, environmental, health, security, etc. standards which are economically not neutral and should be introduced only after attaining certain level of economic development, not before. We did it and now see that we were “holier” than many West Europeans. At that moment, our firms were – after our radical, truly revolutionary, fundamental and deep going systemic change and particularly large-scale and mass privatization – new, inexperienced, undercapitalized and financially weak and were not able to successfully compete with the West European firms on third markets. As a result, we lost these markets very rapidly."
http://riddick2.blogspot.ro/2013/06/eastern-europe-between-stagnation-in.html

Si asta este un articol care trebuie neaparat tradus


Riddick spunea...

Mulţumesc !

N-am uitat de traducerea din Klaus :) dar am fost foarte prins cu alte chestii. Va urma (luni, cred).


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: