Prioritate de dreapta: Esenţa eurobăsismului : trădarea

06 iulie 2013

Esenţa eurobăsismului : trădarea

Blogary deconspiră esenţa eurobăsismului:

"Dacă aș fi Băsescu, aș opta pentru ultima variantă, nu înainte de a negocia, separat, cu Ponta/PSD, Antonescu/PNL și cancelariile occidentale. Le-aș da legitimitate (prin acceptarea suspendării și bătăliei la referendum), acceptare internațională, iar lui Antonescu i-aș da președinția acum, că peste un an nu se mai știe dacă va avea ocazia. Le-aș cere un armistițiu de 3 ani pentru mine și oamenii mei și le-aș da liber la execuția tuturor acelora care m-ar putea deranja pe partea dreaptă și pe care useliștii îi așteaptă de ani de zile cu ștreangul pregătit. Toate acestea, mediate internațional. Noul președinte și USL se obligă să rămînă aliați ai Germaniei (care are nevoie disperată de aliați pentru a duce UE în direcția dorită de ea), iar Germania le dă în schimb legitimitate europeană."

‎#EuroBăse #trădători ‎ #PontaBass #krauts

6 comentarii :

Crystal Clear spunea...: Dupa parerea mea, toti eurobasistii de pe net si FB pregatesc acest pas. Uite-te numai la ce postari sunt in ultimul timp....sublimocratie..marius mistretu,; iulie 06, 2013
Riddick spunea...: Da, şi în plus se pregăteşte şi "opoziţia care trebuie":

Dedublarea - un trepăduş de-al lor "dă din casă"

http://riddickro.blogspot.ro/2013/06/dedublarea-un-trepadus-de-al-lor-da-din.html; iulie 06, 2013
Crystal Clear spunea...: Câtă siguranţă le-a dat trădătorul de Basescu :
"Nepăsare generală față de regrupările de pe frontul dreptei: „Cine nu se varsă în PNL va face parlament la el acasă, cu bunicii și mătușile“.

"O astfel de „perlă“ mi-a fost oferită de un fost ministru liberal: „…mîine dimineață mi-aș retrage miniștrii, să le crape buza după noi, să-l pună pe Dan Diaconescu să privatizeze Oltchim-ul…“.; iulie 06, 2013
Riddick spunea...: Băsescu a fost pionul otrăvit al dreptei, i s-a făcut loc după ce alţi pioni au demolat gradual PnL ca partid de dreapta, prin infiltrările tolerate de Stoica şi Stolojan (1999 - APR-Meleşcanu, 2001 - UFD-Vosganian, 2003 - PnL-Câmpeanu).; iulie 06, 2013
Riddick spunea...: În 2003 treaba era coaptă la PnL, au prins locuri pe lista DA toţi care se pronunţaseră public pentru o conciliere cu PSD.; iulie 06, 2013
Crystal Clear spunea...: Scopul lor este partidul unic, monolit, aparteneta la SUE, contra SUA.
Si, de fapt scopul final al Germaniei si Rusie-distrugerea Americii( cu ajutorul complicilor tradatori de acolo) ...
Iar nemernicii de aici ne sacrifica pe noi acestui scop; iulie 06, 2013

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".