The Siegfried Line

We're going to hang out the washing on the Siegfried Line.
Have you any dirty washing, mother dear?
We're gonna hang out the washing on the Siegfried Line
'cause the washing day is here.

Whether the weather may be wet or fine
We'll just rub along without a care.
We're going to hang out the washing on the Siegfried Line
If the Siegfried Line's still there.

The Siegfried Line 

Melody and text: Jimmy Kennedy & Michael Carr, 1939

Personajul, Siegfried Mureşan, este asistentul europarlamentarului PDL/PPE Monica Macovei la Parlamentul European.

Cunoscând majoritatea ideilor şi principiilor susţinute public (chiar şi pe cele susţinute mai discret) de Monica Macovei, nu sunt surprins să găsesc acelaşi gen de idei şi la asistentul său.

Omu' a fost adus în PDL (Hunedoara) în 2009 din poziţia de consilier al preşedintelui Comisiei pentru Afacerile Uniunii Europene a Parlamentului Germaniei, Gunther Krichbaum, iar mai înainte (2006) a avut o bursă din partea parlamentului german pentru un stagiu internaţional (deci e clar cam ce loialităţi are). Este semnificativă declaraţia sa, că "primul dintre obiectivele sale este consolidarea profilului european al partidului".

Ce susţine asistentul lui Macovei:

Revista 22: Tratatul de la Lisabona - mai multe drepturi pentru Parlamentul European şi parlamentele naţionale

Prin Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană devine mai democratică, mai apropiată de cetăţean şi îşi sporeşte capacitatea internă de a lua decizii. Începând cu anul 2014, în Consiliul Uniunii Europene majoritatea deciziilor vor fi luate pe baza dublei majorităţi: pentru ca o iniţiativă legislativă să obţină avizul Consiliului, va fi nevoie de votul a 55% dintre statele membre, reprezentând 65% din populaţia Uniunii. Paralel, va scădea numărul sectoarelor politice în care deciziile pot fi luate doar în unanimitate, ceea ce dă Uniunii Europene o capacitate sporită de a acţiona. [adică se va trece, "democratic", peste opiniile unor state]

Pentru a fi însă un membru responsabil al Uniunii Europene, cred că e nevoie să privim dincolo de proiectele cu beneficii directe pentru România şi să avem o opinie despre priorităţile şi provocările Uniunii în ansamblu. Există proiecte europene a căror evoluţie nu o putem influenţa. [dar le putem suporta - n'aşa ? da' dacă nu ne convine ?] În acest caz, cred că trebuie să fim un bun membru şi să ne rezumăm la a nu submina aceste proiecte (contraexemplul preşedintelui Cehiei, Vaclav Klaus, vis-à-vis de ratificarea Tratatului de la Lisabona). [aha! deci, "Klaus subminează"] Există proiecte ale Uniunii Europene unde putem aduce valoare adăugată (migraţie, securitate energetică) şi există priorităţi ale Uniunii Europene unde ne putem asuma un rol de lider (politica de vecinătate, sinergia Mării Negre, strategia dunăreană). Trebuie să învăţăm să realizăm, nu doar să evităm!

Ca să poţi reprezenta (în) Europa, e nevoie să cunoşti şi să înţelegi proiectul de integrare europeană. [adică, mai bine scriai ce gândeşti - "să promoveze versiunea oficială a UE/CE"] Mai mult decât atât, munca în Parlamentul European este foarte specializată. De aceea, sugerez că un bun europarlamentar trebuie să îndeplinească simultan următoarele condiţii: să fie un bun specialist într-un domeniu, să fie dispus să reprezinte România în Europa pe termen lung, să cunoască istoria integrării europene, istoria statului din care vine şi a vecinilor săi, să aibă o viziune europeană [nu una românească ? că doar ce ziseşi că trebuie să reprezinte România în Europa ?!], precum şi capacitatea sa de a se integra şi gândi internaţional [aha, internaţionalist, adică...], să fie credibil şi tolerant faţă de alte state.

La un moment dat însă s-a ajuns în punctul în care ceea ce îi separa pe conservatorii britanici de restul popularilor era mai puternic decât ceea ce i-a unit. Astfel, alături de partide din Cehia şi Polonia şi recrutând câte un parlamentar din alte state, conservatorii britanici au fondat în urma alegerilor din iunie 2009 [decide-te: "au recrutat", sau a fost în urma alegerilor ?] Grupul Parlamentar al Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni. Viziunea mea este că, prin această decizie, conservatorii britanici şi-au diminuat capacitatea de a influenţa mersul Europei în Legislativul european. Dacă cetăţenii vor continua să dorească mai multă integrare (moneda comună euro, spaţiul Schengen etc.), britanicii nu vor putea opri această evoluţie şi limita Uniunea Europeană la o uniune economică prin vocea unui grup de 54 europarlamentari. [de unde ştii tu ce vor de fapt "cetăţenii europeni" ?]

Revista 22: România, UE şi criza

Tratatul de la Lisabona specifică „economia socială de piaţă“ ca model de urmat pentru Uniunea Europeană. Economia socială de piaţă, un concept de dreapta [Vaclav Klaus, dimpotrivă, susţine că este un concept neosocialist], prevede pentru stat rolul de a crea cadrul instituţional necesar activităţii economice într-o economie de piaţă liberă. Ideea fundamentală este că economia de piaţă îşi poate îndeplini funcţia de maximizare a bunăstării doar dacă cadrul legal o constrânge spre concurenţă. Aceste principii au stat la baza miracolului economic al Germaniei de Vest după cel de-al doilea război mondial.

Europa, prudentă, şi-a asumat anul acesta un rol activ în acest domeniu. Este de necontestat faptul că, în vremuri economice tulburi, moneda comună, euro, s-a dovedit a fi o ancoră de stabilitate. [articolul este scris înainte de criza din Grecia ; este aceeaşi teză a lui Barroso, preluată papagaliceşte] La fel, anul 2009 a subliniat faptul că statele care îşi făcuseră temele în vremurile economice bune, prin consolidarea finanţelor publice, au avut în vremuri de criză mijloace financiare pentru a investi şi susţine creşterea economică.

Ceea ce numim generic „globalizare“ este un proces multidimensional complex care se află într-o dinamică continuă. Sensul cuvântului „globalizare“ s-a schimbat mult de la apariţia sa. Acum câteva decenii, statele naţionale au început să coopereze tot mai intens în organisme internaţionale, apoi au fost companiile ce au urmărit modele de afaceri ce includeau verigi dincolo de graniţele statelor lor de provenienţă. Convingerea mea este că această a treia etapă a globalizării în care ne aflăm are în centrul atenţiei individul, a cărui agendă ignoră tot mai mult barierele dintre state. [nu, individul este vizat de "agendă", precum şi eliminarea statului-naţiune] România nu este în acest moment integrată structural în lumea globală la fiecare nivel. Doar unele categorii sociale participă, prin preocupările şi comportamentul lor, la modelarea viitorului. Puţine participă activ, majoritatea doar pasiv.

Sigur că această deschidere spre lumea globală aduce cu sine, pe lângă oportunităţi, şi riscuri. ["ştii", dar nu ne spui şi nouă...] Cu toate acestea, cred că trebuie să sprijinim nu doar companii, ci şi indivizi să participe activ la oportunităţile lumii globalizate. Prin stimularea cât mai multor categorii, vom genera un efect multiplicativ şi folosirea resurselor creative. Aportul pentru poziţia României în lume va fi unul consistent. Nici cea mai performantă politică externă nu poate depăşi rolul pozitiv a milioane de ambasadori ai României în lume.

• Siegfried Line (Siegfriedstellung)