10 septembrie 2012

Vânzarea Oltchim: ghici ghicitoarea mea!


Adevărul:

Tu ai cumpăra o fabrică dacă ştii că în acţionariatul ei sunt nişte investitori nemţi, agresivi (au 32% împreună cu un fond de investiţii!), cu puternice legături politice în România şi care acţionează concertat pe bursă?

Te-ai băga la business cu ei, riscând să-ţi blocheze toate iniţiativele în AGA? Nu? Bun, asta înseamnă că niciun investitor serios şi de bună-credinţă nu se va înscrie la licitaţia privind vânzarea Oltchim de săptămâna viitoare, ci poate doar unul agreat. Sau poate Dan Diaconescu cu bani de la popor, aşa cum a spus ieri la televizor că intenţionează.

În acest moment, statul deţine, prin AVAS, 54,8% din Oltchim, în timp ce nemţii de la PCC au 18,3%, iar fondul de investiţii Nachbar Services, cu sediul în Cipru (este posibil ca tot cei de la PCC să fie în spatele fondului), deţine 14,02%. Mai sunt acţionari persoane fizice şi juridice care deţin cumulat 13% din acţiuni. Oricine este interesat poate vedea de la o poştă că statul român vrea să mărite Oltchim unui promis. Oltchim are datorii de 700 de milioane de euro şi o capitalizare pe bursă de 60 de milioane de euro.

Oltchim nu poate funcţiona fără Arpechim din Piteşti, sunt legate ombilical la propriu, prin ţevi, şi cu toate astea statul român a vândut Arpechimul către OMV. Când nemţii de la PCC au început să cumpere agresiv, statul român a decis, prin Hotărâre de Guvern, să convertească banii pe care îi avea de primit de la Oltchim (1,12 miliarde de lei) în acţiuni, ca să-şi majoreze capitalul până la 95%.

Dacă statul majorează capitalul social incluzând datoriile, ponderea PCC în acţionariat scade, iar bătălia pentru pachetul majoritar permite o competiţie reală, cu tot ce implică asta din perspectiva preţului de adjudecare. Pfu, ne-am şters frunţile cu toţii, am scăpat de presiunea nemţilor, însă surpriză! Statul s-a sucit pe ultima sută de metri, iar motivul oficial este evitarea posibilelor tergiversări în justiţie ale minoritarilor (sanchi!, aceştia nu ar fi avut nicio şansă). Şi uite-aşa, nemţii au rămas favoriţi în cursa pentru privatizarea Oltchim. Calitate, la un preţ cumsecade!

2 comentarii :

Riddick spunea...

Piteşti: Dispariţia ARPECHIM a fost negociată chiar de la privatizarea

105479 - 13112011 – Dezvăluiri conţinute într-un raport SRI, citate de Jurnal de Argeş, arată că statul nu mai poate salva acum platforma petrochimică piteşteană. Rafinăria Arpechim Piteşti se află la ora actuală în situaţia unui pacient aflat în comă profundă, ba chiar în moarte cerebrală, adică e ţinut în viaţă de aparate, singurul scop (nu tocmai nobil) al acestui demers fiind donarea de organe în sensul valorificării lor. Aceasta este realitatea certificată de un document al SRI, emis sub nr.12.255 din 8 decembrie 2007, şi înregistrat la Senatul României ca nr.40/S/10.XII.07, şi de un raport al Comisiei de anchetă având drept scop investigarea condiţiilor de legalitate privind privatizarea SNP Petrom, datat în 25 octombrie 2007.

În contextul dat, toţi cei care mor acum de grija Arpechim, politicieni sau funcţionari, nu fac altceva decât să arunce vorbe-n vânt: soarta Arpechim fusese pecetluită încă din contractul de privatizare al Petrom.

„Compania OMV a acceptat, în cea mai mare parte, condiţiile din caietul de sarcini, precum şi cele post-privatizare, solicitând în schimb ca Rafinăria ARPECHIM Piteşti şi Combinatul Chimic DOLJCHIM S.A. să poată fi vândute unui operator eligibil de pe piaţa românească”, se arată în documentul SRI. Adică OMV a vrut să se asigure că poate vinde oricând Arpechim, dar nu oricui, ci doar statului român. Mai exact, OMV şi-a asigurat din start recuperarea, sub o formă sau alta, de la statul român, a banilor investiţi la Arpechim, mecanism pe care îl explicăm în cele ce urmează.

De ce nu poate fi Arpechim salvată de stat

În prezent, miza salvării Arpechim înseamnă preluarea de către stat, preluare care impune statului nu numai achitarea unui preţ de sute de milioane de euro (400, după unele surse) către OMV, ci şi suportarea cheltuielilor de decontaminare a zonei ocupate de instalaţiile aferente, ceea ce presupune un buget inexistent în vistieria Guvernului României. Adevărul referitor la acest aspect al privatizării Petrom, inclusiv Arpechim, se regăseşte în raportul comisiei senatoriale din care cităm: ”Statul român este obligat ca pe o perioadă de 15 ani să despăgubească în totalitate cumpărătorul (n.r. OMV sau orice alt investitor) pentru orice pretenţii în legătură cu poluarea anterioară a mediului, iar pe o perioadă de 30 de ani să se despăgubească cumpărătorul în totalitate pentru orice pretenţii în legătură cu abandonarea sau scoaterea din funcţiune a instalaţiilor abandonate, oprite, închise sau care aşteaptă să fie abandonate”. Adică statul român e bun de plată în orice condiţii chiar şi în situaţia în care OMV taie Arpechim şi îl dă la fier vechi.

Cele patru concluzii care nu dau nicio şansă Arpechim

Comisia senatorială de anchetă privind privatizarea Petrom a emis o serie de concluzii, susţinute şi de SRI, care nu dau nicio şansă pentru Arpechim Piteşti, concluzii pe care vi le prezentăm în continuare: Pretenţiile privind costurile pentru poluare vor avea implicaţii imprevizibile pentru următorii 15, respectiv 30 de ani asupra costurilor suportate de statul român (n.r. preluarea Arpechim de stat e prea scumpă). 2. Prin privatizarea Petrom s-a realizat trecerea în proprietatea companiei (n.r. - OMV) a unor terenuri subevaluate (n.r. - preluarea Arpechim ar însemna că statul devine chiriaş pe terenul OMV). 3. Anularea ulterioară privatizării a datoriilor Petrom, reprezintă prejudiciu adus statului român. 4. Menţinerea pentru 10 ani a facilităţilor fiscale pentru OMV reprezintă o ingerinţă în politica economică a statului român, cu reflexe certe în reducerea veniturilor bugetare. – www.promptmedia.ro

http://www.promptmedia.ro/stiri/38405-piteti-dispariia-arpechim-a-fost-negociat-chiar-de-la-privatizarea-petrom-

Riddick spunea...

"cu puternice legături politice în România"

Aha.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: