10 septembrie 2012

Purtătorii de cuvânt ai celor "lezați"


Băsescu, Ponta și Antonescu nu vor fi iertați. Primul, de Putin (zice Constantinescu), ceilalți "de liderii UE pe care i-am/au contestat" (zice Dâncu).


"Cunoscându-l pe Putin, ce poate face Traian Băsescu pentru a relaţiona cu Rusia? 
În momentul de faţă nu poate face nimic. Preşedintele Băsescu a avut în trecut o atitudine arogantă faţă de Rusia, complet nejustificată. Afirmaţii de tip „Gazprom este Armata Roşie” sau „Marea Neagră nu este un lac rusesc” pot fi uitate de opinia publică românească, dar ruşii nu uită niciodată nimic şi ţi-o plătesc atunci când te aştepţi mai puţin. Unul dintre cele mai jenante momente pentru România a fost atitudinea dispreţuitoare pe care, într-o conferinţă în faţa presei occidentale, a avut-o preşedintele Putin la adresa lui Traian Băsescu, pe care l-a nominalizat în derâdere. Cât timp preşedintele Băsescu va fi la conducerea României, Putin nu-l va ierta."



"Sigur, aici putem vorbi și despre un mic eșec: nașterea unui mic nucleu atitudinal antioccidental generat de proiecția unui discurs autarhic al unui lider important (Crin Antonescu) asupra unui electorat important, electoratul USL. Dar poate ca stăteam prost la capitolul euroscepticism și mica polemică cu personalitățile Europei ne va face mai realiști, mai pragmatici. Prea credeam că Europa este un Moș Crăciun care va veni dintr-o clipă în alta să ne aducă tot ce ne trebuie pentru un mileniu de fericire cosmică. Mai ales că niciunul dintre liderii europeni pe care i-am contestat sau jignit nu cred că ne va ierta, în istoria relațiilor internaționale nu sunt cunoscute cazuri de samaritanism."

Vasile Dâncu, septembrie 2012

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: