26 februarie 2011

Putin critică legislaţia europeană



Legislaţia privind separarea operaţiunilor de producţie de cele de distribuţie, pe piaţa gazului şi a electricităţii, provoacă dispute.

Într-o conferinţă care a avut loc la Bruxelles, vorbind despre efectele legislaţiei europene, Putin le-a caracterizat drept "confiscare de proprietate", anunţând că vor duce la o creştere a preţului gazului natural. Pe scurt, actuala legislaţie îi dă dreptul Rusiei numai să exporte gaz natural în UE, în timp ce aceasta doreşte să fie şi proprietara conductelor de transport, considerând că este nedrept ca acestea să poată fi deţinute doar de companii de energie. De altfel, făcând referire la preţurile tot mai ridicate ale petrolului în ultima vreme, premierul rus a vorbit despre “o ameninţare serioasă a dezvoltării economiei mondiale”. 

Rusia, principalul furnizor de gaz al Uniunii Europene, urmează să finalizeze alte două proiectele europene de infrastructură energetică, Nord Stream şi South Stream. În acelaşi context, Putin a amintit ce importanţă are ţara sa ca sursă majoră şi "de încredere" de energie, în contextul în care una dintre marile surse de energie ale Europei, Nordul Africii, este înţesată de proteste şi violenţă. Premierul rus şi-a mai exprimat speranţa că Germania va permite în curând pomparea gazului rusesc prin conducta Nord Stream, prevăzută să transporte gaz pe sub Marea Baltică spre Europa. Primele 27,5 miliarde de metri cubi de gaz - prima etapă a proiectului Nord Stream - urmează să fie livrate începând septembrie 2011, urmând ca într-o a doua etapă - în septembrie 2012 - capacitatea să crească la 55 de miliarde de metri cubi pe an. Nord Stream, proiect condus de Gazprom şi menit să ocolească Polonia şi statele baltice, ar urma să lege Viborg, Danemarca, de Greifswald, Germania, pe o distanţă de 1.220 de kilometri, trecând pe sub Marea Baltică prin teritorii martime ruse, finlandeze, suedeze, daneze şi germane.

În replică, Barroso spune că legislaţia este "compatibilă cu prevederile Organizaţiei Mondiale a Comerţuilui, respectă principiile parteneriatului dintre Rusia şi UE şi nu este discriminatorie. Mai exact, acelaşi set de reguli se aplică atât în cazul Rusiei, cât şi în cazul Norvegiei sau ţărilor din UE". Preşedintele Comisiei Europene a adăugat că UE are nevoie de Rusia şi îşi doreşte ca aceasta să rămână principalul partener în comerţul cu gaz natural. "Desigur, statele membre plătesc mult, chiar foarte mult şi bine aceste resurse, deci interesul este de ambele părţi”, a declarat oficialul, deschis la colaborarea cu Rusia. Atât Putin, cât şi Barroso au apreciat întâlnirea de la Bruxelles ca un dialog deschis, relaxat, constructiv şi de succes. "Au fost nişte îngrijorări de partea rusă legate de pachetul de energie al pieţei interne europene, însă astăzi am arătat că putem să lucrăm împreună. Semnarea acordului UE-Rusia cât mai curând ar fi un pas foarte important în consolidarea relaţiei," a mai spus Barroso.

Uniunea Europeană încearcă de mai multă vreme să-şi reducă dependenţa de importurile de petrol şi gaze naturale din Rusia prin găsirea de surse şi rute alternative de aprovizionare. În timpul reuniunii de la Bruxelles, a mai fost discutată situaţia din Libia şi alte state nord-africane, unde au loc manifestaţii populare anti-guvernamentale. Cele două părţi au convenit asupra unei declaraţii comune în care utilizarea forţei este condamnată şi considerată inacceptabilă.


Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: