18 iulie 2019

Nu suntem "nerentabili", dar avem talent de sinucigaşi


... lăsând din mână toate pârghiile, şi încă pe banii noştri!

 - "postarea anterioară"

Adrian Câciu
 
După ce v-am agitat cu postarea anterioară, vă mai agit puțin.
Cât erau salariile și pensiile în perioada 2000-2012 și cât era deficitul comercial?
Putea fi deficit comercial de două ori mai mare decât în prezent (ca pondere în PIB ca să păstrăm proporțiile) în contextul în care salariile și pensiile erau de aproape trei ori mai mici?
A făcut vreun mare deontolog care se isterizează acum vreo analiză referitoare la altfel de cauze ale deficitului comercial în afara consumului?
A legat cumva, cineva deficitul comercial de lipsa de producție internă de bunuri industriale şi tehnologice?
Am spus și în trecut, spun și acum - 45% din deficit este dat de produsele chimice și complexe. Au avut grijă să pună industria chimică și de îngrășăminte pe butuci și acum urlă că creşte deficitul pentru că cresc veniturile oamenilor.
22% din deficit e provocat de combustibil. Noi care suntem producători de petrol, am avut grijă să dăm rafinăriile unei firme care le-a cam închis, plimbă petrolul prin Europa și îl importă la preț dublu, sub formă de combustibil. Este ăsta un deficit concret? Sau unul artificial?
A stabilit cineva în vreo analiză publică cât este consumul industrial și dacă se construiește din venituri ale populației?
A stabilit cât din consumul industrial este făcut pe seama importurilor?
A analizat cineva cât la sută din deficit provine din operaţiuni de comert intracomunitar cu aceleași bunuri fizice (produci în România, exporţi în Suedia, de exemplu, cu preț mic și imporți același bun cu preț aproape dublu)? Și dacă ar afla că 40% din deficit este făcut pe seama unor tranzacții cu produse fabricate în România? Ce ar mai spune?
Pe bune? Cât o să mai prostiți acest popor? 
A analizat cineva cu cât a crescut consumul cantitativ în perioadele care fac obiectul discuției publice?
A făcut cineva corelația corectă între venituri, consum și deficit comercial?
Întreb și eu, nu dau cu parul, că am asa o impresie că plimbăm ursul de lanț și speriem lumea că o să muște.
Enjoy și fiți calmi😁!
PS să nu va agit și cu deficitul bugetar și legarea lui forţată de pensii și salarii că mi-e că dispare neoliberalismul din vopsiții ăștia...
https://www.facebook.com/adrian.caciu/posts/2269552269798643

2 comentarii :

Vlad Tepes spunea...

Acestea sint afirmatii si intrebari logice, nedigerabile de catre nazisti si dezechilibratii care tin in sah cohortele de decerebrati care populeaza, inca, teritoriul numit, cine stie pentru cit timp, Romania.
Asadar, azi, cind pe teritoriul Romaniei se duc lupte la baioneta intre retelele informative ale Germaniei, Frantei, SUA, Rusiei si ale altora mai mici dar la fel de verosi, oameni rezonabili, precum autorul articolului, sint, de-a dreptul, exceptii deosebite.
Viitorul e NEGRU si trebuie sa fie fericiti cei care, biologic, nu vor mai fi martori la ce va urma !

Riddick spunea...

Noi, ăştia "care mai ne dăm seama". Adică, ne mai luăm măsuri. Dar pentru mulţi, şocul va fi devastator.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: