Iohannis, ca şi Băsescu, a ajuns prea uzat pentru stăpânii săi

Se încearcă impunerea pe piaţa politică a unui fel de "macronism", adică un progresism (neomarxism militant corcit cu neoliberalism). Însă fără etichetă explicită de stânga (după eşecul lui Ponta în PSD, pe linia asta). USR, MRÎ, Cioloş, Macovei, #rezist, şi va fi introdusă şi Chioveşi în compoziţie. PnL e mazetă, va fi folosit ca "masă de şpaclu", de completare. Pe ALDE, tabăra eurosceptică nu poate conta - râvneşte locul PnL ca partid euroliberal, dacă i-ar ieşi combinaţia (fuziune, "reunificare liberală"...). PSD merge bâţâind pe mesajul rezidual de stânga şi chiar pro-oengistic. Nu are curajul de a face tranziţia către conservatorism, doar tatonări (şi care nu vor "livra", pe termen lung, dacă se rezumă doar la atât).

Cotidianul:

Puterea din umbră

[...] O bună bucată de vreme am crezut că toată această liotă de păreriști și analiști este sub comanda directă sau indirectă a lui Klaus Iohannis. Iată că lucrurile nu prea stau așa. Fie comentatorii de serviciu s-au eliberat de sub comanda președintelui, fie, ceea ce mi se pare mai plauzibil, prin demiterea Laurei Codruța Kovesi, ascultă de o comandă aflată în altă parte.

Admiratorii și susținătorii Codruței Kovesi au reacționat mai violent decît membrii familiei sale. Chiar și #Corupția Ucide a avut o răbufnire anti-Iohannis de parcă ar fi fost în subordinea PSD. Ceea ce nu-i adevărat. USR-ul și Dacian Cioloș s-au arătat și ei culoarea neuronilor de pe cracă. Dacian Cioloș, unul dintre personajele cele mai grosolan contrafăcute, a vărsat o găleată de sentimente, de parcă debarcarea șefei DNA l-ar fi lovit ca o nenorocire de familie.

Ce ne arată reacțiile acestea la adresa președintelui? Că Iohannis nu se bucură de prea mulți susținători în lumea băgătorilor de seamă. În fapt, demiterea Codruței Kovesi n-a fost decît o probă a resurselor de comportament democratic rămas în registrul mălăiețului primar de Sibiu. Nepăsător, moale, indiferent, arogant, credibil în străinătate, dar democratic. Că felul în care a făcut destituirea ne mai arată și ce fel de om ne conduce este altă poveste. Aroganța cu cititul deciziei CCR seamănă mai mult cu o mîrlănie decît cu o ironie de tip german. Faptul că a expediat prin purtătoarea de cuvînt o decapitare a unui personaj pe care l-a lăudat de mai multe ori a fost comentat corect și acid de Ion Cristoiu. Arată caracterul primarului suit după marinar pe scaunul prezidențial.

Presupun că ploaia de comentarii violente anti-Iohannis i-a șocat pe mulți. O rochie vorbitoare de la Ziare.com l-a acuzat pe președinte că s-a ascuns sub fusta purtătoarei sale de cuvînt. Ceea ce ne arată că maneta de comandă a marelui segment de jurnaliști și comentatori băsiști și #Rezist nu se află nici la președintele României, nici la colaboratorii apropiați ai acestuia.