_ _ _ _ Arhivă:

© my angry rants:
Ni se tot vântură "necesitatea" încadrării în deficit şi odată cu ea, "soluţiile". Adică strângerea curelei şi tăieri (doar la muncă şi la social, că la multinaţionale şi la "apărare" e tabu). Precum şi vânzări de active prezentate drept "listări". Dar nimeni nu zice nimic despre cei 2% la care renunţă bugetul de stat, din cuantumul contribuţiilor persoanelor fizice (direcţionabili către ONG-uri). Şi mai ales, nimic despre cei 20% (DOUĂZECI!) din cuantumul impozitului persoanelor juridice ("firme"), de asemenea direcţionabili oengistic. Recent am (re)văzut ştirea, din articol reieşea că există asemenea facilitate "legală". Autorul se lamenta că "doar o firmă din cinci" apelează la ea. Normalitate, n'aşa?!

“Principiul esenţial al prezentei metaideologii europene este post-democraţia, cu instituţii supranaţionale în locul vechilor instituţii democratice ale unui stat-naţiune bine definit şi suveran, promovarea tuturor “isme”- lor posibile, cum ar fi: multiculturalismul, feminismul, ecologismul, homosexualismul, ONG-ismul, politicile apolitice şi neîncrederea în ordinea spontană a lucrurilor.

Europeiştii cred într-o societate umană structurată pe verticală şi ierarhizată. Ei doresc să proiecteze, să planifice, să reglementeze şi să-i administreze pe ceilalţi, pentru că numai ei ştiu ce este bine. Ei cred că proiectul făcut dinainte este întotdeauna mai bun decât un rezultat neprevăzut al interacţiunilor dintre cetăţenii liberi. Conform acestei ideologii, piaţa este în primul rând anarhie şi guvernul este aici pentru a o corecta.”


"Ce este europeismul ?"

"Apărarea democraţiei împotriva democraţiei liberale"

Václav Klaus


Urmăriţi prin e-mail



Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Emil Constantinescu, 2013: "În plan social, condiţia postmodernă aduce, după Gustave Le Bon, dizolvarea statului-naţiune în locul căruia apar „mulţimile psihologice” axate pe o singură problemă. Condiţia postmodernă la începutul secolului XXI este caracterizată de lipsa unităţii, identificarea diferenţelor şi proclamarea lor prin autonomie şi independenţă care au exacerbat dorinţa de putere. Pentru a ne regăsi propriul loc în lumea modernă este necesar să fie găsite noi legături sociale durabile. Ele vor putea fi descoperite prin căutarea punţilor dintre diferitele fiinţe ce compun o colectivitate. Postmodernismul a dus la progrese incontestabile în promovarea drepturilor minorităţilor rasiale, naţionale, etnice, sexuale. Am învăţat să respectăm diferenţa. Criza identitară cheamă la nevoia de unitate a fiinţei şi a lumii."

Postări populare (nu P.P.E. !):