Dacă înainte de intrarea în UE ni se flutura iluzia prosperităţii ce va să vină, acum (la "reformarea UE") suntem abordaţi cu iluzia imperială, cum că România "va fi parte" la luarea deciziilor, de va face parte din nucleul dur. Io o să cred cioaca asta când oi vedea salariul mediu RO la cel puţin 50% din media UE. Şi nu peste un cincinal!

© my angry rants

27 decembrie 2016

Parlamentul ca "punct fortificat" pentru lansarea contraofensivei



(USL+PP-DD au fost o "ghioagă politică" de 75%, şi n-a folosit la nimic...)

Octavian Ştireanu la eAzi.ro:


Alt premier, dar şi alt preşedinte!

Refuzul preşedintelui Iohannis de a accepta propunerea de premier făcută de câştigătorii alegerilor arată câteva lucruri în afara oricărui dubiu.

Cel mai grav este că se confirmă încă o dată natura militaristă a statului în care trăim. România are o democraţie administrată, după modelul Rusiei sau Turciei. Partidele sunt lăsate să se joace în nisip de-a alegerile sau de-a referendumul. După care, indiferent de rezultatul urnelor, urmează decizia „adevărată“, venită din altă parte, pe deasupra voinţei populare. Aceasta este semnificaţia majoră a acestui refuz – indiferent că e vorba despre sevil sau nesevil.

În cazul României, puterea reală aparţine unei găşti ascunse şi absconse pe care toată lumea o simte, dar nimeni n-o poate atinge. Refuzul lui Iohannis, pe logica „aşa vrea muşchii mei“, confirmă că deciziile majore în stat nu mai reflectă puterea suverană a poporului, exprimată prin vot, ci sunt rezultatul voinţei, de nimeni verificată şi niciodată argumentată, a unui Junte de oameni nealeşi de popor, dar care doreşte să-şi menţină puterea supremă cu orice chip.

Supremaţia absolută a doctrinei despre „siguranţa naţională“ asupra oricărui criteriu democratic arată caracterul militarist al statului român.

Pe de altă parte, decizia de astăzi a preşedintelui României lasă urme adânci pe imaginea fiecărui personaj implicat.

Iohannis a reuşit să rateze momentul istoric de a reda România românilor, de a scoate ţara din ghearele noii securităţi şi ale cadrismului celui mai abject bolşevism, instaurat de Traian Băsescu. Dacă înţelegea momentul şi proceda astfel, devenea erou! Dar, în loc să înţeleagă miza de fond a unei astfel de decizii, având de partea sa şi puternicul argument că nu face decât să respecte votul popular, Iohannis se coboară la un nivel deplorabil de subordonare faţă de noua securitate.

Refuzând să fie de partea voinţei populare şi să lase, cu seninătate şi bună credinţă, jocul democratic liber, aşa cum o cer esenţa şi raţiunea acestuia, Iohannis se dovedeşte nepregătit şi nepotrivit pentru funcţia pe care o deţine. Istoria îl va bascula peste mantinelă în hohotele de râs ale Juntei.

Scriu aceste rânduri înainte de declaraţia anunţată de Liviu Dragnea pentru ora 16.

Liderul PSD se află în faţa unui test istoric: fie merge până la capăt, aşa cum a declarat apăsat şi s-a angajat în faţa poporului – şi va deveni preşedintele adulat al României în 2019, fie inventează tot felul de argumente, preluate de la propaganda securistă, despre Patrie, scumpa Ţărişoară, stabilitate, interes naţional etc şi va accepta umilinţa la care-l supune Iohannis.

Aceasta este alternativa, dar pe noi nu ne interesează persoana lui Dragnea. Ne interesează dacă acesta şi partidul pe care-l conduce vor readuce puterea în mâinile românilor sau, din nou, vor da cu piciorul voturilor primite şi vor pactiza cu noua securitate, aşa cum a procedat predecesorul său Ponta, după referendumul din 2012.

Dragnea nu mai are nimic de pierdut, în afara bunului simţ şi a unei demnităţi elementare. Are acum o ultimă şansă de a se salva ca om politic şi bărbat de stat.

Soluţia pe care o are la îndemână este una clară. Nu spun simplă, dar clară: suspendarea preşedintelui Iohannis şi desemnarea de către preşedintele interimar a unui premier de la PSD, altul decât Sevil Shhaideh. Va respecta astfel ambele cerinţe născute din acest conflict: aceea a respectului faţă de sine şi de votul popular, dar şi aceea a eliminării suspiciunilor inoculate în spaţiul public de Junta securistă şi propaganda frenetică a acesteia. Motive pentru suspendarea lui Iohannis sunt gârlă. Este suficient să amintim inventarea de criterii neprevăzute de Constituţie pentru desemnarea premierului, ca şi respingerea după propriul chef a unei propuneri legitime de premier, fără vreun argument şi fără ca respectiva propunere să fi încălcat condiţiile constituţionale ale funcţiei respective. Acestea sunt fapte grave, aşa cum acestea sunt definite în Constituţie. Preşedintele nu este un om decizional, ci doar face o propunere asupra căreia Parlamentul este cel care decide. În plus, în cazul de faţă, Iohannis a încălcat cu bună ştiinţă şi o Decizie a CCR, emisă în 2015 pe această temă.

Suspendarea fără a mai merge la referendum ar fi suficientă pentru ca „acest individ“ – expresia îi aparaţine, eu doar o citez! – să primească o lecţie de democraţie, deşi e greu de crezut că va mai putea învăţa ceva.

Iar cu prilejul cuvântului în Parlament în apărarea sa, Iohannis va putea explica de ce a luat o asemenea decizie şi, poate, cine ştie, va răsturna votul parlamentarilor!

Doamna Sevil Shhaideh şi familia sa au suferit o umilinţă îngrozitoare, publică şi de la cel mai înalt nivel. În mod normal, locul domniei sale nu se mai află în această ţară. Dacă va pleca încotro va vedea cu ochii, nimeni nu ar trebui să se mire. Este modul în care ţara lui Mărieş şi Iohannis îi răsplăteşte devoţiunea faţă de serviciul public pe care l-a îndeplinit la superlativ atâţia amar de ani.

Una dintre primele reacţii ale PSD după refuzul anunţat de Iohannis a fost din partea dnei Ecaterina Andronescu. Domnia sa a început să pună placa despre „interesul României“ bla, bla, bla... „Vom analiza situaţia cu toată responsabilitatea, e vorba de ţară, nu despre noi, un partid“, spunea prim-vicepreşedinta PSD, dând de înţeles că un pupat Piaţa Endependenţii n-ar fi deloc exclus. De acord cu dna Andronescu – e vorba despre România, dar nu în sensul pe care-l sugerează domnia sa, ci în unul total opus: acela ca România să scape de sub tutela securistă, de militarismul democratic instaurat de Traian Băsescu. Acesta este interesul fundamental al României, doamna Andronescu!

Despre juisarea în care a intrat, brusc, PNL-ul ori despre jocul toxic, oribil, ticălos, de securist bătrân şi versat pe care îl face acest individ – citez din nou din preşedintele ţării – numit Traian Băsescu nu mai e nimic de adăugat. Aş murdări hârtia.

27 decembrie, ora 14.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Cătălin Predoiu, 2013: "Cunoscuta 'axă' Washington - Londra - Bucureşti trebuie să includă şi Berlinul.

Postări populare (nu P.P.E. !):