26 decembrie 2016

Ce joc face cârtiţa Dragnea



OK, a trecut şi Crăciunul, Kraut Iohannis trebuie să iasă cu desemnarea premierului. Azi, mâine, poimâine? (pân'-o pleca la Miami...) Pe baza... "propunerilor" partidelor. EuroBăse i-a făcut de asemenea jocul şi a venit cu Tomac, altminteri era doar o singură propunere, Shhaideh de la PSD-ALDE (surprinzător, PnL a mers "mână moartă", n-a propus pe nimeni). După nişte alegeri, dacă ai avea o singură propunere e cam greu să o refuzi şi să vii cu un om de la un partid care n-a înaintat niciun nume, ori cu un alt om de la coaliţia majoritară, care deja a propus un candidat. Ori cu cine-ţi vine ţie pe chelie (ca după înscenarea Colectiv).

Anticipez că Iohannis n-o va desemna pe Sevil Shhaideh. Va invoca un pretext, cel mai probabil în legătură cu soţul acesteia, cetăţean româno-sirian. Care s-a exprimat public în favoarea regimului Al Assad (dacă era de partea terorismului americano-NATO-saudit care a dat foc Siriei, "nu era nicio problemă").

Cârtiţa Dragnea a venit dinadins cu o propunere controversată. Ca să slăbească partidul în eventualitatea unor alegeri anticipate care ar urma după două respingeri în parlament (votanţii PSD nu vor fi la fel de entuziaşti a doua oară, având perspectiva Şaormei-premier). Ca să îi lase spaţiu de manevră lui Iohannis pentru primul refuz (cu Shhaideh, "are" un minim pretext; cu un altul - NU ar fi avut). Iar a doua persoană desemnată ar putea fi tot una atipică (pentru votul majoritar PSD-ALDE), însă maşina de zgomote ("interesul naţional, blabla, stabilitatea") ar urma să producă "condiţiile necesare" instalării ca premier.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: