11 decembrie 2016

Boicotul #4



Primul meu boicot a fost la referendumul constituţional falsificat din 2003. Nu îmi era clar pe atunci că se puneau "bazele constituţionale" ale amestecului străin (UE) în afacerile interne şi suveranitatea naţională, le vedeam doar drept "concesii punctuale, tehnice". Însă instinctiv am refuzat "un bine" pe care cică ni-l oferea PSD. Dar şi "opoziţia", fiindcă trebuiau minim două treimi din parlament pentru revizuirea Constituţiei. M-a şocat mimarea protestelor opoziţiei la evidenta fraudare a referendumului, validat de CCR cu o participare "de 55,7%" când real se pare că n-a trecut de 40%, cumulat pe două zile (însăşi prelungirea pe încă o zi prin OUG emisă în ziua anterioară a fost o ilegalitate flagrantă!). Au ţipat "opozanţii" (slab...) vreo două zile, apoi - gata, mucles. Atunci am deschis mai bine ochii, am intrezărit agenda ocultă comună.

Al doilea boicot şi singurul pe care îl regret a fost la referendumul de demitere a lui EuroBăse, din 2012. Dacă mă duceam aş fi votat pentru ("cu mintea de acum"), dar mi-am creat un fals pretext, "să nu profite USL, că peste câteva luni vin alegerile generale". Cum ar fi decurs evenimentele dacă mai veneau câteva sute de mii de indecişi, cădea Băsescu şi urma Căcărău preşedinte?

Al treilea a fost la turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2014, când am refuzat să "aleg" între Cimpanzeul Mongol şi Kraut Iohannis (la turul întâi l-am votat fără iluzii pe Funar, a faute de mieux).

Acum, chiar nu am la ce mă duce.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Gyorgy Frunda, 2011: "Problema este de educaţie, de percepere. Din 1920 şi până astăzi, toţi românii au fost crescuţi, educaţi în spiritul statului naţional. Este o problemă greu acceptabilă din punct de vedere psihologic, dar acesta este adevărul, România nu este un stat naţional. Dar marile naţii, Italia, Franţa şi alţii au renunţat la definirea statelor lor ca şi state naţionale şi acest lucru este normal într-o Europă în care multiculturalismul şi multietnia sunt prezente în fiecare stat şi în care demersurile, scopurile politice sunt întemeierea Statelor Unite ale Europei sau Statelor Federale ale Europei, nicidecum un ansamblu de state naţionale care să lupte între ele."

Gyorgy Frunda, 2012: "Cred că în următorii patru ani voi putea convinge România să o lase mai uşor cu statul naţional, pentru că minciuna are picioare scurte. Această regiune există de mai multe secole, aceste regiuni au dobândit autonomia sub Maria Tereza, iar numitorul comun al Uniunii Europene şi al Împărăţiei Mariei Tereza sunt regiunile, iar viitorul se bazează tocmai pe aceste regiuni. Acesta e viitorul în Europa comună."

Postări populare (nu P.P.E. !):