11 decembrie 2016

Boicotul #4

 
Primul meu boicot a fost la referendumul constituţional falsificat din 2003. Nu îmi era clar pe atunci că se puneau "bazele constituţionale" ale amestecului străin (UE) în afacerile interne şi suveranitatea naţională, le vedeam doar drept "concesii punctuale, tehnice". Însă instinctiv am refuzat "un bine" pe care cică ni-l oferea PSD. Dar şi "opoziţia", fiindcă trebuiau minim două treimi din parlament pentru revizuirea Constituţiei. M-a şocat mimarea protestelor opoziţiei la evidenta fraudare a referendumului, validat de CCR cu o participare "de 55,7%" când real se pare că n-a trecut de 40%, cumulat pe două zile (însăşi prelungirea pe încă o zi prin OUG emisă în ziua anterioară a fost o ilegalitate flagrantă!). Au ţipat "opozanţii" (slab...) vreo două zile, apoi - gata, mucles. Atunci am deschis mai bine ochii, am intrezărit agenda ocultă comună.

Al doilea boicot şi singurul pe care îl regret a fost la referendumul de demitere a lui EuroBăse, din 2012. Dacă mă duceam aş fi votat pentru ("cu mintea de acum"), dar mi-am creat un fals pretext, "să nu profite USL, că peste câteva luni vin alegerile generale". Cum ar fi decurs evenimentele dacă mai veneau câteva sute de mii de indecişi, cădea Băsescu şi urma Căcărău preşedinte?

Al treilea a fost la turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2014, când am refuzat să "aleg" între Cimpanzeul Mongol şi Kraut Iohannis (la turul întâi l-am votat fără iluzii pe Funar, a faute de mieux).

Acum, chiar nu am la ce mă duce.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: