08 noiembrie 2015

CO-LO-NIE !!!


Evident ca, in aceste conditii, devine si mai prezent raspunsul la intrebarea: de ce si cum a procedat “sistemul”, sistemul national, atunci cand a creat si promovat acest produs numit Dacian Ciolos si cand l-a abandonat sau l-a predat “sistemului” Euro-Atlantic? Sau, pur si simplu, statului german. Si ce rol a jucat aici relatia sa de rudenie, dar si de alta natura, cu generalul Ioan Ardelean, zis Vulpea, cel care a transformat, ani de zile, serviciul secret al Ministerului de Interne intr-o politie politica extrem de agresiva?
CORECTPolitics:

Diversiunea Dacian Cioloş

Daca il vom avea premier pe Dacian Ciolos, atunci Romania va fi confundata cu o uriasa necunoscuta. Cum poate fi nominalizat un premier, inainte sa fi avut loc consultarile dintre presedinte si partidele politice? Din ce palarie a fost scos acest nume, in afara oricaror preparative de tip democratic? Pe cine va reprezenta Dacian Ciolos? In slujba cui se va afla el, de fapt? Este Dacian Ciolos o drona? Iata doar cateva dintre intrebarile spuse sau nespuse, dar adresate, in mod direct, presedintelui Romaniei. Intrebari care asteapta un raspuns. Iar acest raspuns poate defini intreaga conduita prezidentiala. Si directia in care se indreapta statul roman.


Insist asupra unei teme esentiale. Daca intr-adevar Dacian Ciolos va fi nominalizat pentru functia de premier al Romaniei, atunci suntem obligati sa tragem concluzia ca a fost incalcata grav una dintre cele mai importante prevederi ale legii fundamentale a Romaniei. In Constitutie scrie, negru pe alb, ca pentru a desemna un candidat de prim-ministru, presedintele are obligatia sa se consulte cu partidele parlamentare. Asemenea consultari au avut loc. Mai mult chiar. Seful statului a ales sa aiba asemenea consultari, inclusiv cu reprezentanti ai societatii civile. Fapt contestat vehement de adversarii sai. In frunte cu Traian Basescu. Eu am sustinut si sustin in continuare ca, in interes national, presedintele are dreptul sa se consulte cu cine crede de cuviinta. Chiar si cu Mama Omida. Nu exista nicio lege care sa ii interzica acest lucru. Dar problema este alta.

Ce rost ar avea asemenea consultari daca, anterior, de capul lui, presedintele Romaniei a decis numele viitorului premier? Inseamna ca aceasta procedura constitutionala a consultarilor a fost fentata. Si nu imi vine sa cred ca s-a putut intampla asa ceva. Atat cat il cunosc pe domnul Klaus Iohannis nu mi-a lasat niciodata impresia ca s-ar putea comporta smechereste. Ca ar incerca, in vreun fel, sa pacaleasca legea si sa le joace o festa urata cetatenilor Romaniei. Dar daca ambele premize sunt adevarate – ca premierul a fost stabilit inaintea consultarilor si ca presedintele nu joaca teatru – atunci nu avem incotro si trebuie sa ajungem la o concluzie de-a dreptul cutremuratoare. Si anume ca, domnul Klaus Iohannis nu a avut incotro. Ca a fost obligat sa faca in asa fel incat sa-l scoata pe Ciolos din palarie.

Daca asa stau lucrurile, atunci inseamna ca domnului Klaus Iohannis i s-a impus din afara aceasta candidatura. Si ca, indiferent de dorinta lui de a respecta Constitutia si de a da consistenta acestei proceduri a consultarilor politice, presiunea la care a fost supus a fost atat de puternica incat nu i s-a putut opune. Cine ar fi putut exercita asemenea presiuni asupra institutiei prezidentiale a Romaniei?

Nu am nicio indoiala ca raspunsul poate fi gasit daca recitim cu atentie proiectul prezidential. Si Strategia de Aparare a Romaniei. Care, de fapt, este o Strategie de Securitate. Nu va fi greu sa observam ca intreaga cheie a diversiunii Dacian Ciolos incape in sintagma “Parteneriatul Euro-Atlantic al Romaniei”.

Deci, Dacian Ciolos este o solutie livrata din afara Romaniei. De catre cine? Raspunsul la aceasta intrebare trebuie cautat prin analiza modului in care Dacian Ciolos a ajuns comisar european pentru Agricultura si a felului in care el a servit interesele unor state europene. In esenta, Dacian Ciolos provine din “sistem”. A absolvit facultatea in Romania, iar “sistemul” i-a aranjat doi ani de studii post-universitare in Franta. Dupa care, tot “sistemul” i-a netezit drumul catre structurile de varf ale Uniunii Europene. Pentru inceput, catre structurile birocratice. Unde, in definitiv, fiecare stat membru are autoritatea de a-si promova functionarii. Candva, pe parcursul acestei cariere europene, Dacian Ciolos a fost preluat, asa cum s-a intamplat si in cazul altor demnitari romani, de catre “licurici”.

Nu stim daca este vorba despre licuriciul mai mic, care este Uniunea Europeana, sau despre Marele Licurici de la Washington. In mod cert, in calitatea sa de comisar european pentru Agricultura, domnul Dacian Ciolos nu s-a comportat, nicio secunda, ca un cetatean al Romaniei. Pentru Romania, dosarul agricol este o intreaga succesiune de infrangeri. Oricare dintre dumneavoastra are posibilitatea sa ia contact cu datele Eurostat si sa observe ca, raportat la numarul de cetateni, Romania este, de la distanta, cel mai dezavantajat stat din Uniunea Europeana, la capitolul agricultura. Desi cotizam la Uniunea Europeana dupa aceleasi reguli, accesam fonduri dupa alte reguli, comparativ cu celelalte state cu o agricultura cat de cat importanta in structura lor economica. Pur si simplu avem mult mai multe restrictii. Iar Dacian Ciolos nu a facut absolut nimic pentru a schimba lucrurile. Dimpotriva. In calitate de comisar european a servit, cu prioritate, interesele Germaniei, Frantei si al altor cateorva state.

Evident ca, in aceste conditii, devine si mai prezent raspunsul la intrebarea: de ce si cum a procedat “sistemul”, sistemul national, atunci cand a creat si promovat acest produs numit Dacian Ciolos si cand l-a abandonat sau l-a predat “sistemului” Euro-Atlantic? Sau, pur si simplu, statului german. Si ce rol a jucat aici relatia sa de rudenie, dar si de alta natura, cu generalul Ioan Ardelean, zis Vulpea, cel care a transformat, ani de zile, serviciul secret al Ministerului de Interne intr-o politie politica extrem de agresiva?

Imi fac datoria si il previn pe presedintele Klaus Iohannis ca toate aceste intrebari pe care le pun eu astazi, aici – carora li se pot adauga multe altele – vor fi puse de intreaga societate civila si de o buna parte a clasei politice, in mod insistent, in eventualitatea in care scenariul se confirma. Iar Dacian Ciolos va fi desemnat candidat de premier.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):