Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

12 decembrie 2014

România mai are politică externă independentă? Se pare că NU



Cultura vieţii:

Consiliul ONU pentru Drepturile Omului adoptă o rezoluție pro-familie. România votează ÎMPOTRIVĂ. Ministerul de Externe zice că e bine și la vară cald

Pe 26 iunie a.c., la Geneva, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a adoptat o rezoluție pentru „Protecția familiei”, în ciuda opoziției din partea Statelor Unite, a țărilor Uniunii Europene și a altora. România s-a alăturat țărilor opozante. Rezoluția, care recunoaște importanța familiei pentru societate și indivizi și necesitatea ca statul să o protejeze, a trecut cu 26 de voturi pentru, 14 împotrivă și 6 abțineri. Printre inițiatorii rezoluției se află Federația Rusă, Nigeria și Indonezia.

În timpul dezbaterilor, Consiliul respinsese un amendament care submina această rezoluție, amendament ce promova conceptul fals de „diverse forme ale familiei”, ca opus familiei naturale, bazată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie.

Patrick Buckley, reprezentantul Societații pentru Protecția Copiilor Nenăscuți (SPUC) la Geneva, a descris acest vot ca fiind unul „cu adevărat istoric”. El a declarat: „Rar a mai fost o rezoluție atât de vehement combătută de către forțele anti-viață și anti-familie”.

Rezoluția cere „acțiuni concertate pentru consolidarea politicilor și programelor centrate pe familie, ca parte a unei abordari cuprinzatoare integrate a drepturilor omului și dezvoltarii”; recunoaște că „familia are responsabilitatea principală pentru educarea și protecția copiilor”; susține că familia este „mediul natural pentru creșterea și bunăstarea tuturor membrilor săi și în special a copiilor” și descrie familia ca fiind „elementul natural și fundamental al societații, care are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului”.

Au votat contra: toate țările UE reprezentate în acel moment la Consiliu – Austria, Cehia, Estonia, Franța, Germania, Irlanda, Italia, România, Marea Britanie; de asemenea, Chile, Japonia, Muntenegru, Coreea de Sud și SUA. Argentina, Brazilia, Costa Rica, Mexic, Peru și Macedonia s-au abținut.

Rezoluția a fost inițiată de Rusia, Egipt, Qatar, Uganda, Angola, Bahrein, Bangladesh, Benin, Bosnia și Herzegovina, Botswana, Burkina Faso, China, Coasta de Fildeș, El Salvador, Etiopia, Indonezia, Iordania, Liban, Mauritania, Maroc, Namibia, Nigeria, Filipine, Sierra Leone, Sri Lanka, Sudan, Tunisia și Zimbabwe.

Susținătorii au dorit să marcheze astfel a 20-a aniversare a Anului Internațional al Familiei, mai ales că Consiliul Drepturilor Omului nu adoptase niciodată o rezoluție asupra familiei.

Toate țările africane și musulmane au votat în favoarea rezoluției.

Rezoluția nu a fost pe placul țărilor care dau drepturi cuplurilor coabitante de același sex ca și familiilor autentice. De altfel, acest grup de țări a încercat să țină rezoluția departe de vot pentru mai bine de un an.

SUA a dat unul din 14 voturi contra – deloc surprinzător având în vedere politica externă a administrației Obama. „Familia se adaptează odată cu timpul” a spus reprezentantul american, adăugând că există „miriade” (?!) de structuri familiale, fără a aduce explicit în discuție coabitarea indivizilor de același sex.

Marea Britanie, condusă de un guvern „conservator” care a legalizat „familia” de homosexuali, a menționat explicit că și indivizii de același sex coabitanți și cu copii ar trebui socotiți ca familii.

Un reprezentant din Uruguay – țară nemembră a Consiliului, dar care sub conducerea clicii neo-marxiste a președintelui ex-terorist Mujica a legalizat avortul, căsătoria unisex și drogurile – a replicat că familia „nu poate fi definită” sau „limitată la un singur model.”

Argentina, altă țară care recunoaște „căsătoria” unisex s-a abținut pe motiv că „este imposibil de definit familia”, citând opiniile unor experți ONU. 

România mai are politică externă independentă? Se pare că NU 

Intrigați de votul reprezentantului României, țară care, ca și Italia și Irlanda, recunoaște doar familia naturală, dar a votat contra rezoluției, am adresat o scrisoare ministerului de Externe de la București, solicitând lămuriri și confirmarea sau infirmarea datelor noastre:

Din datele pe care le deținem, niciuna dintre țările membre ale U.E. care au avut un reprezentant participant la ședință, inclusiv România, nu a votat favorabil acestei Rezoluții.
Vă rugăm să ne răspundeți la următoarele întrebări:

  • Cum a votat reprezentantul României la proiectul de rezoluție menționat?
  • Dacă a votat contra sau s-a abținut, pentru care motiv a făcut-o?
  • Dacă a votat contra sau s-a abținut, cum vă explicați că reprezentantul României a acționat contrar legilor propriei țări, care definesc clar familia și exprimă voința și valorile culturale și istorice ale poporului român?

Răspunsul dat de reprezentanții diplomației românești a fost unul perfect… diplomatic. MAE nu confirmă și nici nu infirmă că delegatul din partea României a votat împotriva rezoluției și explică, în limbajul ambiguu specific – dar care spune destule celor avizați – că activitatea României pe lângă Consiliul Drepturilor Omului al ONU este în perfect acord cu… tot: cu obligațiile asumate, cu valorile culturale, dar mai ales că „nu a adus prejudicii țării noastre”:

Directia Drepturile Omului, Protectia Minoritatilor si Consiliul Europei
nr. C2-1 /4080
Doresc, in primul rind, sa exprim aprecierea Ministerului Afacerilor Externe pentru interesul pe care il manifestati atat fata de activitatea Consiliului Drepturilor Omului, cat si fata de activitatea tarii noastre privind diferite teme care sunt discutate in acest for international.
In acelasi timp, doresc sa precizez ca orice decizie care se ia in cadrul Consiliului Drepturilor Omului are in vedere specificul Organizatiei Natiunilor Unite si anume universalitatea sa, inclusiv numarul mare de state member, particularitatile de ordin national si regional (etnice, religioase, sociale, culturale sau de alta natura) ale fiecarui stat, precum si numarul mare de teme abordate.
Din aceste motive, una dintre provocarile careia trebuie sa-i faca fata oricare stat membru al Consiliului Drepturilor Omului este aceea de a armoniza, pe cat posibil, propriile pozitii si interese cu cele ale celorlalte state.
In context, tin sa precizez ca Romania a actionat intotdeauna atit in respectul legislatiei international cat si conform angajamentelor internationale asumate de tara noastra in coordonare cu partenerii sai din Uniunea Europeana, iar voturile exprimate nu au fost niciodata de natura a aduce prejudicii tarii noastre.
In ceea ce priveste rezolutia referitoare la protejarea familiei, adoptata in cadrul celei de-a 26-a sesiuni a Consiliului Drepturilor Omului, va pot asigura ca Romania a actionat in conformitate cu legislatia internationala in materie, fara a aduce atingere valorilor culturale si istorice ale societatii romanesti.
Consiliul Drepturilor Omului reprezinta unul dintre cele mai importante foruri la nivel international in cadrul caruia sunt dezbatute problem legate de promovarea si protectia drepturilor omului, in rezolutii ce privesc situatii de incalcari ale drepturilor omului in diferite state, cat si rezolutii tematice cum ar fi drepturile femeilor, copiilor, dreptul la educatie si multe altele. Tocmai de aceea Ministerul Afacerilor Externe considera ca societatea civila poate juca un rol important in dezbaterile pe teme legate de drepturile omului si incurajeaza orice interactiune dintre Consiliul Drepturilor Omului si diferitele component ale societatii civile.
Oana Rogoveanu, director

În traducerea noastră liberă (dacă este prea liberă de vină nu este decât d-na Rogoveanu care a evitat să răspundă, de fapt, la ce am întrebat noi): da, România a votat la fel ca celelalte țări UE și ca SUA pentru simplul motiv că România nu mai are, de fapt, o politică externă proprie, sub aparența „angajamentelor internaționale” ascunzându-se capitularea totală a conducătorilor vremelnici ai națiunii în fața puternicilor zilei. Interesul de moment, iluzoriu sau real, este de ajuns pentru a face uitate cele mai evidente adevăruri, esențiale și veșnice. Nimic nou, de altfel, ne spune istoria, chiar recentă – dar spectacolul capetelor plecate este la fel de jalnic întotdeauna.

2 comentarii :

Anonim G spunea...

Raspunsul e NU !
Si nu numai Romania !
Incurajator este, insa, faptul ca ue deviaza tot mai mult de la firescul lucrurilor, incit explozia nu mai poate intirzia mult!
Am vazut o stire care este in consonanta cu pornirea dictatoriala a cioclilor aia de la Bruxelles; era vorba de intentia primaritei orasului lumina, de a interzice semineele si autovehiculele cu motoare diesel, ca sa reduca poluarea in Paris ! Oare o fi estimate femeiusca asta cite masini cu motoare diesel ar trebui interzise la cei peste 14 milioane de locuitori ai urbei ?!
Asta mi-a placut la fel de tare ca si ''proiectul'' australian de a reduce numarul oilor deoarece flatulatiile emanate de milioanele de dobitoace ar creste procentul de co2 in atmosfera si, de aici, aberatia incalzirii globale.
Si, fiindca am alunecat usor spre o zona ''pamfletoida'', nu-mi pot reprima intrebarea privind procentul de reducere a co2 daca ar disparea, in prima faza, toti imbecilii de pe nefericita noastra planeta !!!
Revenind, cu cit mai multe aberatii(becuri ''ecologice'', aspiratoare cu puteri sub 1600 W, iar din 2017, sub 900W, discriminarea ''pozitiva a tuturor minoritatilor, inclusiv a celor sexuale-respinse chiar si in Africa- etc.) cu atit mai repede va veni sfirsitul acestui experiment monstruos.

Riddick spunea...

E ca un arc: îl comprimi prea tare - îţi sare-n cap.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):