Dez-ocuparea: Şi Hitler vorbea despre "construcţia europeană"

28 aprilie 2014

Şi Hitler vorbea despre "construcţia europeană"

Adolf Hitler este primul şef de stat european din istoria modernă care afirmă aşa ceva. Mai înainte (dacă-l exceptăm pe Charlemagne) venise Napoleon Bonaparte cu un proiect similar, iar dintre "ong-uri" erau eurofederaliştii (Paneuropa lui Otto von Habsburg, mişcarea cea mai cunoscută).

A spus-o demult De Gaulle: "Într-o Europă integrată, 'majoritatea' compusă din parlamentari din toate fostele state n-ar face decât să acţioneze contra naţiunilor recalcitrante".

3 comentarii :

Riddick spunea...: Pe 13 iulie 1960, preşedintele francez, generalul de Gaulle, l-a convocat pe Alain Peyrefitte să vină şi să-l informeze despre maşinaţiunile Bruxellesului. Iată ce a spus Peyrefitte:

"Este sistemul Monnet. El constă tocmai în crearea de situaţii din care se poate scăpa doar prin creşterea dozei de supranaţionalitate. Fiecare nouă dificultate ne duce într-un mecanism care ne împinge un pic mai departe spre un stat federal şi mai slăbește guvernele naţionale".

Cu alte cuvinte, împreună cu regionalizarea şi privatizarea, sistemul Monnet este un instrument pentru distrugerea naţiunilor din Europa. Îl putem vedea acum, în toată splendoarea sa, cu oameni nealeşi care înlocuiesc guvernele democratice în Grecia şi Italia, şi Germania dând tonul.

http://riddickro.blogspot.ro/2013/10/distrugerea-natiunilor-din-ue.html; 4/28/2014
Anonim spunea...: Adica, Hitler camaradul de idei al celor care au faptuit, pina la urma, monstrul !!!
Si atunci, cine sint criminalii si cine sint baietii buni ?!; 4/28/2014
Riddick spunea...: E destul de simplu: cei buni sunt cei pe care nu-i laudă mass-media.; 4/29/2014

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."