Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

26 aprilie 2014

Criza din Ucraina (re)apropie UE de SUA şi o îndepărtează de blocul Rusia/BRICS, zic europeiştii şi antiamericanii



Procesul de apropiere UE-BRICS, văzut ca pozitiv, şi aflându-se în desfăşurare. LEAP2020 / GEAB / Europe2020 este un think-tank stângist, globalist, europeist şi antiamerican cu sediul în Franţa. Rusia şi aliaţii săi din BRICS, zugrăviţi ca parteneri ideali ai UE, iar SUA şi NATO - ca adversari, "ocupanţi". Este menţionat "eşecul" întemeierii unui suprastat european ("SUE") drept cauză principală a actualelor relaţii "insuficiente" dintre UE şi Rusia/BRICS. O poziţie diferită o are Václav Klaus, care susţine că se va folosi criza ucraineană pentru accelerarea centralizării UE şi a slăbirii democraţiei la nivel european (link 1, link 2). 

Traducerea articolului LEAP2020 "The Ukrainian Crisis: a dramatic blow given to the Euro-BRICS rapprochement as well as to the emergence of a multipolar world" (Criza din Ucraina: o lovitură dramatică dată apropierii Euro-BRICS, precum și apariției unei lumi multipolare):


Marie-Hélène Caillol, April 4th 2014 President of LEAP2020, Paris, France

Criza din Ucraina nu este un accident al istoriei, ea este rezultatul unei intenții: de forțare a Ucrainei să aleagă de care parte este: cu Europa sau cu Rusia. Serviciul European de Acțiune Externă al Comisiei Europene, condus de doamna Ashton și de domnul O'Sullivan a refuzat negocierea tripartită propusă de Rusia în noiembrie 2013, între parteneriatele economice în curs de dezvoltare între Ucraina și Rusia, pe de o parte, și Ucraina și UE pe de altă parte [1]. După ce a fost lansat, procesul a fost inevitabil: forțată să aleagă, Ucraina şi-a pierdut libertatea și, din cauza naturii sale duale, a intrat în criza majoră pe care o vedem astăzi. Din ușă între Europa și Rusia, Ucraina s-a transformat într-un zid.

Dacă soarta Ucrainei este de a fi compătimită, adevărata țintă a manevrei este Europa, în fapt independența și libertatea sa, mai exact. Într-adevăr, deteriorarea puternică a relației euro-ruse în urma crizei aruncă Europa în brațele Americii-NATO, atât de dornici s-o primească. Prin urmare, Europa își pierde libertatea sa, din cauza dezechilibrului indus în relațiile sale externe [2].

Cine ar trebui să știe mai bine decât noi, LEAP și rețeaua Euro-BRICS, că Europa este cheia apariției unei lumi multipolare, care-i sperie atât de mult pe unii din Europa și din Statele Unite. Procesul Euro-BRICS lansat în 2009 de către LEAP este de fapt bazat pe ideea că atunci când te confrunţi cu puterea în creștere a țărilor în curs de dezvoltare și, în special, a BRICS, există riscul ca un bloc occidental (Statele Unite ale Americii + Europa) să fie creat în speranța de a păstra controlul ceva mai mult timp, ceea ce ar putea îndrepta lumea spre o polarizare din care cea mai bună cale de ieșire ar fi crearea unui nou Război Rece (știind că de data aceasta Occidentul ar ajunge în încercuire), și cea mai rea cale de ieșire, declanşarea făţişă a unui război la nivel mondial.

Fără Europa, Statele Unite ale Americii nu au vehiculul necesar pentru a bloca procesul de multipolarizare aflat în curs de desfășurare. Ar reuși cel mult să lase cortina de fier în jurul lor înşăşi ... pentru ceva timp ... apoi s-ar găsi în mod inevitabil atrase în dinamica noii configurații în care şi-ar locul lor, la fel ca și entitatea europeană.

De faptul dacă Europa este târâtă, împotriva tuturor tendințelor prezente, intr-o salvare de urgență a lumii secolului al XX-lea de către o alianță de neclintit cu Statele Unite, sau ar îmbrățișa aceste tendințe viitoare, reprezentate de către țările în curs de dezvoltare și țările BRICS, depinde dacă lumea se va îndrepta spre o configurație bipolară sau multipolară.

În mod natural, o lume cu o configurație multipolară transmite, de asemenea, tensiuni: părțile interesate cooperează pașnic sau intră în conflict de interese, orice este posibil. Dar o lume bipolară este construită de facto pe o confruntare, în timp ce lumea multipolară are o alegere ... inclusiv de a inventa cadrul relațiilor internaționale potrivite pentru natura sa (printr-o reformă ad hoc a organizațiilor internaționale ale secolului al XX-lea sau crearea de noi structuri) și care să fie capabile să asigure pacea printre membrii săi.

La apropierea dintre Europa și țările BRICS, în scopul adaptării relațiilor externe ale Europei la noile realități ale lumii multipolare de facto a secolului 21, și al contribuţiei la inventarea de noi instituții internaționale, își propune să contribuie procesul Euro-BRICS sustinut de LEAP, la baza sa fiind ideea că natura multipolară de astăzi a Europei o cheamă în mod natural să joace un rol important în această evoluție.

Dar în zilele noastre multipolarizarea lumii a suferit un regres grav. Europa este prinsă într-o capcană din care slăbiciunea sa politică pare să o împiedice să scape: unii oficiali de la Bruxelles și Washington, și o mașină mass-media care-şi dovedeşte atlantismul structural blochează orice reacție posibilă a guvernelor naționale paralizate de diviziunile lor interne și externe.

Prin urmare, Europa trăiește dureros consecințele dramatice ale neglijenței sale în punerea în aplicare a uniunii politice pe care gradul de integrare economică atins la sfârșitul anilor '80 o impunea. Dacă era dorită de factorii de decizie europeni în anii '80, '90, deceniile de după 2000 s-au caracterizat prin influența anglo-saxonă în favoarea unei Europe complet economice (a liberului-schimb, extinderii și cam atât). Două decenii și jumătate mai târziu, statele membre nu mai au acces la pârghiile de putere, care au trecut de mult la nivel european, fără a fi fost plasate sub control politic trans-european. Frumoasa maşină a puterii și independenței construită de către europeni a fost lăsată să meargă în derivă. Dar natura are oroare de vid ... inclusiv de natură politică ...

Subminarea relației euro-ruse cauzată de criza ucraineană îi aruncă pe europeni în brațele americanilor, după cum reiese din influența considerabilă recăpătată de NATO pe teritoriul european [3] (ceea ce mass-media și politicienii liberi ar numi-o invazie), din proiectatul acord între statele Unite și Europa pe probleme de energie [4], din progresul rapid al semnării TTIP [5] (tratat care nu avea nicio șansă de a fi semnat acum 3 luni), etc ...

În același spirit, consecințele crizei din Ucraina aruncă Rusia în brațele BRICS, și fiecare sancțiune a Vestului împotriva sa o va forța să renunțe la dolar, la rețelele de carduri de credit occidentale [6], la proiecte de conducte de gaz euro-ruse [7], etc ... și la strângerea legăturilor dintre Rusia și celelalte state BRICS, făcându-i pe membrii BRICS să se manifeste de partea Rusiei [8] (și, astfel, împotriva Occidentului, deoarece cuvântul de ordine este încă o dată "Ești ori cu mine ori împotriva mea" [9]), de exemplu, prin accelerarea demarării adevăratului "game-changer" ["armă mortală"], adică proiectul conductei chino-ruse [10] ...

Cu toate acestea, este probabil că toate statele BRICS ar fi de partea Chinei într-o astfel de escaladare a luptei pentru putere ... ducând lumea spre o confruntare SUA-China, situată în centrul divergenţelor dintre țările în curs de dezvoltare şi Occident. Este posibil ca de fapt puterea vizată în mod real de manevra ucraineană să fie China.

Lumea devine bipolarizată. Și aceasta este o veste foarte proastă. Care sunt șansele de reluare a căii către o lume deschisă și multipolară ? Care sunt instrumentele pentru a găsi din nou drumul cel bun ?

Mai întâi de toate, este opinia publică europeană care nu a cedat în fața propagandei mass-mediei din ultimele luni, și care pune la îndoială onestitatea tuturor acestor poziții marțiale [11]. Și apoi există interesele cele mai evidente ale marii majorităţi a economiei reale, pentru care apropierea Euro-BRICS a fost o realitate de zi cu zi timp de mulți ani, şi care are mult de pierdut odată cu ridicarea acestui zid [12]. Este Germania, care este țara UE cea mai puțin favorabilă faţă de ruptura din relațiile cu Rusia și cea mai în măsură să îşi impună punctul de vedere [13]. În cele din urmă, contrar a ceea ce Bruxellesul ar vrea ca noi să credem, ţările est-europene au opinii publice capabile de a face diferența între regimul sovietic și Rusia lui Putin, conștiente de faptul că acestea ar fi primele expuse în cazul unor conflicte ... ca să nu mai vorbim că, în cazul unei noi cortine de fier aceste țări s-ar afla din nou de partea greşită a barierei [14].

Europa trebuie să găsească prin propriile sale eforturi mijloacele de a ieși din capcana în care a căzut. Dar menținerea, în ciuda a orice, a dialogului cu țările BRICS este critică pentru șansele sale de succes: prin conştientizarea existenţei unui alt punct de vedere, exterior, asupra situaţiei; prin păstrarea deschiderii către lumea exterioară, astfel încât să nu se scufunde în paranoia Occidentului; prin a continua să facă schimb de bunuri, oameni și idei; prin a menține în viață axele relațiilor dintre Europa și restul lumii; ... apropierea Euro-BRICS are chiar mai mult sens în zilele noastre, când lumea poate aluneca în scenariul întunecat care nu va lăsa pe nimeni neatins, fiind chiar sigur că UE și America ar pierde un astfel de război (rece sau cald), deoarece, contrar a ceea ce a îndrăznit să spună Obama într-o dovadă în plus a orbirii americane, este Occidentul și nu Rusia, cel care este plasat de partea greșită a istoriei acestui timp.


Note

Nevertheless, the West does not exist but from the loss of Europe’s independence. A choice remains for some time yet. [1] Source : Le Monde, 05/03/2014 .  [2] Read the development in this analysis of LEAP of the Ukraine crisis on the website of GEAB.   [3] Source : The Guardian, 01/04/2014   [4] Source : The Bellingham Herald, 02/04/2014.   [5] See « EU-US Summit Joint Statement» of 26/03/2014. Source : Council of the EU    [6] Source : Business Week, 24/03/2014   [7] Source : Euractiv, 25/03/2014.   [8] Source : Economic Times of India, 25/03/2014   [9] Source : CNN, 06/11/2001.    [10] Source : Bloomberg, 25/03/2014    [11] Source : Le Figaro, 07/03/2014.    [12] Source : Bloomberg, 23/03/2014.   [13] Source : Der Spiegel, 04/03/2014.   [14] Examples : Bulgaria (Reuters, 01/04/2014) ; Czech Republic (Israel Foreign Affairs, 26/03/2014).

*     *     * 

De văzut şi:

3 comentarii :

Riddick spunea...


Această reapropiere UE-SUA-NATO pare singura parte bună a crizei ucrainene, şi probabil n-a fost dorită/prevăzută nici de Bruxelles, nici de Administraţia Obama, când au instrumentat Europuciul de la Kiev.

Rămâne întrebarea: de ce a cedat atât de uşor regimul Ianukovici, iar "sponsorul" său, Rusia, a reacţionat tardiv şi incomplet ? Este o înţelegere "mai mare", de care noi (încă) nu ştim ? Dar despre care se vorbeşte: 

Ilie Ilaşcu: "Este o înţelegere a Rusiei cu guvernele statelor din Uniunea Europeană" 

http://riddickro.blogspot.ro/2014/03/ilie-ilascu-este-o-intelegere-rusiei-cu.html


Viziunea eurocomunist-globalistă despre "SUE" (1990):


Reflections on the European Common Home

http://www.thefederalist.eu/site/index.php?option=com_content&view=article&id=3&lang=en


Viziunea (neo) marxistă despre "SUE":

Împotriva Uniunii Europene, pentru Statele Unite Socialiste ale Europei!

http://www.wsws.org/ro/articles/2014/jan2014/euro-j28.shtml

Riddick spunea...


Încă ceva: articolul vorbeşte despre o apropiere ideologico-strategică ("la nivel de blocuri") între UE şi BRICS, nu despre una "mercantilă", de la stat UE la stat BRICS: europeiştii critică linia lui Viktor Orban, care vrea o desprindere de finanţarea UEFMI, şi caută alternative (şi) în est.

Riddick spunea...


 2010 (secţia RO de la Euranet s-a închis, linkul original nu mai este activ):

"În ciuda acestor relaţii agitate, Rusia rămâne un partener stabil al Uniunii Europene pe termen lung"

Un viitor comun pentru U.E. şi Rusia
http://www.euranet.eu/rum/Astazi/In-actualitate/Romaneste/Un-viitor-comun-pentru-U.E.-si-Rusia

"Recent, cancelarul german Angela Merkel îi promitea premierului moldovean Vlad Filat rezolvarea crizei transnistrene. Cancelarul Merkel i-a cerut preşedintelui rus Dmitri Medvedev să îşi retragă trupele din Transnistria în schimbul sprijinului iniţiativei acestuia privind Tratatul de securitate europeană. În acest context, comisia Rusia-UE de securitate pentru Transnistria pare a avea un succes mai mare decât fostul Consiliu Rusia-UE.

În ciuda acestor relaţii agitate, Rusia rămâne un partener stabil al Uniunii Europene pe termen lung. Parlamentul European are în vedere construirea unei relaţii economice privilegiate, monitorizarea consolidării democraţiei şi a drepturilor omului, colaborarea privind securitatea energetică şi urmărirea schimbărilor climatice. Rusia poate fi un partener pentru Europa în ceea ce priveşte combaterea terorismului, aşa cum este pentru SUA. Recent, Duma de Stat a ratificat Protocolul 14 al Convenţiei Europene a Drepturile Omului şi a moratoriului privind pedeapsa cu moartea. Parlamentarii europeni intenţionează ca pe termen lung să elimine vizele de călătorie dintre UE şi Rusia".

http://riddickro.blogspot.ro/2010/06/in-ciuda-acestor-relatii-agitate-rusia.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):