Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

30 aprilie 2014

Václav Klaus: Victimele UE sunt Democrația și Libertatea



Interviu pentru ziarul elveţian Basler Zeitung, "Opfer der EU sind Demokratie und Freiheit".


Fostul președinte ceh Vaclav Klaus vorbește despre manipularea occidentală privind Rusia, eșecul Uniunii Europene și zorii epocii post-democratice.

Domnule Klaus, după anexarea Crimeei de către Rusia, aţi spus despre președintele rus Vladimir Putin că a fost comparat greşit cu Adolf Hitler, care în 1938 a luat de la Cehoslovacia regiunea sudetă. De ce aţi spus, ca ceh, aşa ceva?

Această comparație cred că este total greșită. Eu nu sunt, cu siguranță, un avocat al Rusiei sau al lui Putin, dar asistăm astăzi în Europa și America la o spălare a creierelor, ceva absolut bizar. Ucraina este împărțită în două jumătăți. Europa de Vest și Statele Unite au forțat țara să aleagă între Est și Vest. O astfel de alegere de direcție în acest moment nu putea decât să rupă Ucraina. Tocmai acest lucru s-a întâmplat acum.

Deci, credeţi că Occidentul nu înțelege Rusia. Ce idei preconcepute există, în America și Europa de Vest?

Eu nu sunt un expert în Rusia. Deși am avut zeci de ani același sistem politic și economic ca şi Uniunea Sovietică, deosebit de interesaţi de această țară nu am fost vreodată. De asemenea, sunt acum mult mai des în Germania sau în Statele Unite decât în ​​Rusia. Din păcate, ne-au rămas în continuare rezerve serioase cu privire la Rusia. Prietenul meu, faimosul caricaturist ceh Ivan Steiger, mi-a spus, săptămâna trecută: «După reprimarea Primăverii de la Praga din 1968 a trebuit să părăsesc Cehoslovacia. De atunci, urăsc Rusia.» L-am întrebat: «Nu poţi spune ‹Uniunea Sovietică› în loc de ‹Rusia› ?» Această diferență ar trebui să aibă importanţă. Dar Steiger a continuat: «Îi urăsc pe ruși atât de mult încât nici măcar nu am citit literatura rusă a secolului al 19-lea.» - «Dar nu se poate să-l respingi pe Dostoievski, din cauza evenimentelor care au avut loc în 1968 în Cehoslovacia!», i-am răspuns.

Dar nu există cel puțin o anumită continuitate între Uniunea Sovietică și Rusia de astăzi? La urma urmei, Putin este un fost KGB-ist.

De la sfârșitul Uniunii Sovietice s-au schimbat, totuși, foarte multe. În timpul mandatului meu în calitate de președinte, m-am întâlnit de câteva ori Dmitri Medvedev, succesorul și predecesorul lui Putin. Și am simțit că aparține unei noi generații. Când comunismul a căzut, Medvedev îşi încheia studiile. Cu vechiul regim, el nu mai avea nimic de-a face.

Deci, va trebui să fiţi îngăduitor cu rușii și să le daţi mai mult timp?

Rusia a fost 70 ani sub regimul comunist, nu doar 40 ani, ca noi. În acest context, consider evoluţia țării din ultimii 20 de ani ca fiind un relativ succes. Dacă aş compara așteptările pe care le aveam la căderea comunismului cu starea actuală a țării, bilanţul meu nu este chiar atât de dezechilibrat. Aceasta, desigur, nu înseamnă că Rusia ar fi acum o democrație, precum Elveția sau Republica Cehă.

De asemenea, nici în raport cu Uniunea Europeană nu au fost îndeplinite toate speranțele pe care unii şi le-au pus în ea. Care ar fi bilanțul pe care l-aţi descrie la zece ani de la aderarea țării dumneavoastră?

În Republica Cehă, am fost unul dintre puținii care au indicat încă de la început, că n-ar trebui să avem prea multe aşteptări de la UE. Așteptările multora dintre compatrioții mei, cu toate acestea, au fost foarte mari după această cotitură, chiar dacă numai foarte puțini au obţinut paradisul așteptat. La final a devenit mai rău decât am crezut: când am ajuns prim-ministru, statul era sub presiunea influenţei în creştere a UE. Am consolidat auto-responsabilitatea cetățenilor, astăzi există iar mai multă dependență de stat. Din păcate, trebuie să spun că eu sunt parțial responsabil pentru situația actuală: în 1996, am semnat ca prim-ministru cererea noastră de aderare la UE, iar în 2004, în calitate de președinte, am semnat tratatul care ne-a pecetluit apartenenţa la UE.

I s-a dat Republicii Cehe o alternativă faţă de aderarea la UE?

Cu siguranță există o alternativă, asa cum ne-o arată Elveția. Dar, din păcate, la începutul anilor '90 eram într-o situație foarte diferită. După 40 de ani de comunism, ne-am dorit să fie din nou o țară europeană normală. «Înapoi în Europa», aceasta era lozinca de la fiecare colț de stradă, în noiembrie 1989. Am arătat, la acel moment, că nu ar trebui echivalată Europa cu UE. Dar s-a dovedit a fi aproape imposibil a-i face pe oameni să înțeleagă această diferență. După aderare am fost felicitat în Europa de Vest, cu cuvintele: «Bine aţi venit în Europa !», dar am răspuns de fiecare dată: «Am fost întotdeauna în Europa, am fost mereu europeni, chiar și în perioada comunistă.» Între timp, zeitgeist-ul din Republica Cehă, cu toate acestea, s-a schimbat. Săptămâna trecută am ţinut un discurs în faţa studenților din Praga. Zece ani de la aderarea la UE nu sunt motiv de sărbătoare, am spus. În cele din urmă am fost aplaudat.

Ca liberal, nu aţi vedea-o drept o confruntare pozitivă, din partea UE? La urma urmei, Uniunea a exercitat asupra țărilor sale membre o anumită presiune pentru a efectua liberalizarea în multe domenii.

Nu are nimic de-a face cu UE. Comerțul liber și liberalizarea au fost consecința primei etape a integrării europene, care a avut loc în cadrul Comunității Economice Europene. Punctul de cotitură decisiv l-a reprezentat Tratatul de la Maastricht din 1992: de la integrare s-a trecut la un proces de unificare. Tratatul de la Lisabona din 2007 a întărit această tendință. UE este un centralism fără precedent și complet neeuropean. Victimele acestui stat centralizat vor fi democrația și libertatea.

Nu a beneficiat enorm Republica Cehă în urma contribuțiilor financiare ale Bruxellesului ?

De astfel de subvenții eu nu sunt interesat. Noi nu suntem dependenţi de ajutorul din partea unor țări sărace, cum ar fi Portugalia sau Grecia. Aceste plăți nu au fost, oricum, deosebit de mari: ele s-au ridicat la aproximativ 0,85 % din produsul nostru intern brut. O sumă irelevantă, ceea ce arată că pentru noi nu este avantajos calculul cost-beneficiu, pentru că în schimbul aderării la UE ne-am supus la numeroase condiții pe care a trebuie să le îndeplinim. Spania și Portugalia încă mai primeau în anii '80 și '90 subvenții de la Bruxelles, care reprezentau între șase și opt la sută din produsul lor intern brut. Nu că aş tânji după autostrăzile din aceste țări, pe care aproape nimeni nu merge, și după cartiere întregi care sunt goale. În plus, subvențiile UE de astăzi sunt, peste tot în Europa de Est, un adevărat teren propice pentru corupție.

Cu toate acestea, subvențiile UE pentru infrastructura din țara dumneavoastră ar trebui să aibă un impact pozitiv.

De fapt, cea mai mare parte a banilor s-a scurs spre construirea de trasee pentru biciclete, ceea ce cred că este absurd, chiar dacă eu dețin trei biciclete. În calitate de președinte, am asistat, probabil, la sute de ceremonii în sate și orașe mici, unde se sărbătorea inaugurarea unei piste pentru biciclete și unde câte-un primar spunea ce mare ajutor a primit comunitatea sa din partea UE.

Aţi spus odată despre expresia «deficit democratic», că este încă foarte diplomatică faţă de realitatea UE. Dacă v-aţi putea exprima nediplomatic, ce aţi spune?

Expresia «deficit democratic», cred că este, de fapt, un eufemism. Există nu numai un deficit, ci o lipsă de democrație. Suntem, de fapt, într-o fază post-democratică. Despre deficitul de azi vorbesc chiar și liderii UE, ceea ce îmi amintește de statele din fostul bloc estic: chiar şi acolo era posibil să critici, să exprimi anumite nemulțumiri legate de birocrația excesivă. Punerea în discuție a monopolului de putere al Partidului Comunist a rămas însă mereu un subiect tabu.

De ce nu s-ar putea repara astfel de defecte?

Probabil că nu sunt suficiente reformele. În comunism, guvernul vorbea în mod constant despre reformele care sunt necesare pentru a rezolva anumite dificultăți. După căderea comunismului, am spus-o în țara noastră într-un mod destul de deliberat: «Noi nu derulăm reforme, ci o schimbare de sistem.» Chiar și UE ar avea nevoie astăzi de o astfel de schimbare de paradigmă. Reformele cosmetice, aşa cum sunt decise la fiecare şedinţă de la Bruxelles pe la patru ceasuri dimineaţa, nu sunt suficiente. Întrebarea esențială este, în ce perioadă de timp gândeşti. A crede că mâine sau a doua zi după următoarele alegeri se va schimba ceva în UE, este complet nerealist. Va fi pe termen lung, dar trebuie să fii optimist. Sper că într-o zi o revoluție pașnică va aduce o schimbare reală. Noi, cehii avem experiența ei. S-ar putea să se întâmple încă în timpul vieţii mele, dar nu m-aş aștepta.

Treceţi, de asemenea, drept un critic aspru al Uniunii Monetare Europene. Dacă cineva i-ar crede pe liderii europeni, criza euro este demult depăşită.

Criza acută a fost depăşită, dar criza - în niciun caz. Figurat vorbind, criza acuta din ultimii ani este doar vârful icebergului. Este absolut irațional să se introducă o monedă comună pentru un număr atât de mare de țări, uneori foarte eterogene. Acest lucru este la fel de absurd, ca și cum la toţi trei ni s-ar recomanda aceeași mărime la cămașă. Moneda euro este de fapt doar o versiune extremă a unui sistem de rate de schimb fixe. Că este mai bine a avea rate de schimb fixe sau rate de schimb flexibile, este o dezbatere pe care economiştii de marcă o duc de aproape 200 de ani. Până în prezent, toate sistemele care aveau rate de schimb fixe au eșuat. Pentru o uniune monetară, ar fi nevoie de ceea ce economiștii numesc «zonă monetară optimă». Cu șase sau opt țări, totuşi, poate fi posibil, cu 17 sau 18 în niciun caz. Moneda euro a fost o idee idealistă a politicienilor care au dorit să oprească-n loc istoria.

Relațiile dintre UE și Elveția sunt în prezent într-o fază dificilă. Cum apreciați, în acest context, acordul dat de populaţia Elveţiei inițiativei reglementării imigrației în masă?

Noi, cehii, respectăm ordinea constituțională a Elveției și voința poporului elvețian. Datorită economiei puternice și serviciilor sale sociale, Elveția este o destinație atractivă peste medie pentru cei care locuiesc în UE. Fiecare stat suveran ar trebui să aibă dreptul de a lua o astfel de decizie. Iată: consider ca fiind un drept al omului acela de a călători oriunde, unde doreşte. Dar eu nu-l mai văd tot ca pe un drept al omului pe acela de a fi în măsură să se stabilească oriunde. În cele din urmă, subminează guvernarea statelor naționale, consolidând astfel superstatul UE. De aceea, acest principiu este atât de important pentru Bruxelles și decizia Elveției atât de periculoasă pentru UE.

Cum va reacţiona Uniunea Europeană faţă de rezultatul nedorit?

Votul este pentru mine un experiment neplanificat care arată modul în care UE tratează opiniile neconvenabile. La Bruxelles, rezultatul a fost interpretat complet greșit, acesta este motivul pentru care politicienii și birocrații au reacționat cu consternare și panică.

Permiteţi-ne o ultimă întrebare: care este viitorul libertăţii în Europa?

Nu este vorba doar că libertatea ar fi amenințată în Europa, nu, ea este acum doar ţinută din scurt. Crizele din ultimii ani au accelerat această tendință: criza economică și financiară care a început în 2008 a dus la intervenția guvernului în sensul keynesismului. Acum avem criza din Ucraina, și mă aștept ca ea să fie folosită ca o oportunitate pentru a promova în continuare centralizarea și standardizarea în UE.

Publicat pe bazonline.ch, 29 aprilie 2014.


http://www.klaus.cz/clanky/3565

12 comentarii :

Riddick spunea...

Václav Klaus - texte traduse

http://riddickro.blogspot.ro/2012/10/vaclav-klaus-texte-traduse.html

Riddick spunea...

Incredibilă, naivitatea lui Klaus: "În timpul mandatului meu în calitate de președinte, m-am întâlnit de câteva ori Dmitri Medvedev, succesorul și predecesorul lui Putin. Și am simțit că aparține unei noi generații. Când comunismul a căzut, Medvedev îşi încheia studiile. Cu vechiul regim, el nu mai avea nimic de-a face."

Naivitate, sau... altceva ?!

Crystal Clear spunea...

Naivitate pe naiba !

Mă îngrozesc când văd cum se amestecă critica cu manipularea

Riddick spunea...

E complet neconvingător în ce a afirmat cu Medvedev, distruge tot restul argumentaţiei, unde a venit cu argumente valide.

Riddick spunea...

Dubii cu Klaus:


"Intervievaţii cehi ai lui Buchar (este un grup de aproape 10 oameni angrenaţi într-un fel sau altul în politica cehă) nu au nicio îndoială că aşa-numita revoluţie de catifea a fost, în realitate, o provocare comunistă pregătită şi realizată de către comuniştii cehi şi slovaci, nu fără un sprijin puternic din partea tovarăşilor sovietici, dar, deasemenea, şi de la opoziţie. Multe acuzaţii sunt aruncate către activişti din opoziţie care au ocupat poziţii de frunte după revoluţie, cele mai celebre nume sunt menţionate, inclusiv Havel şi Klaus.

Acest din urmă caz pare deosebit de interesant, deşi materialele adunate împotriva lui Klaus sunt incontestabil părtinitoare. Atunci când evaluează biografia lui Klaus, Buchar se referă la informaţiile furnizate de către Robert Eringer, o personalitate plină de culoare, cu un trecut bizar ca agent de contraspionaj al FBI, un autor de romane de spionaj, un obişnuit deopotrivă în saloanele aristocratice şi comuniste, creatorul şi şeful agenţiei de informaţii a Principatului Monaco şi membru onorific al ... Asociaţiei Veteranilor din Informaţiile Externe ai KGB. De la Eringer, un membru mândru al acestei din urmă organizaţii, am aflat unele lucruri extraordinare.

Ca student de 21 ani al Universităţii de Economie din Praga în 1962, Klaus a fost recrutat, conform lui Eringer, de către ofiţerii din serviciul secret cehoslovac şi a servit sub cryptonymul de Vodicka "ca spion împotriva reformatorilor democraţi", cu care a studiat şi apoi a lucrat. Lui i s-a permis de două ori să călătorească în Occident, în Italia şi SUA, aparent ca un om de ştiinţă. În anul 1970, Klaus se presupune că a jucat rolul principal în "Operation Rattrap" ("Capcana de şobolani"), regizată de contrainformaţiile cehoslovace, cu asistenţă din partea KGB. Klaus a fost denunţat public ca un "element antisocialist" şi expulzat de la Institutul Economic. Obiectivul operaţiunii a fost de a-l portretiza pe Klaus ca o "victimă" a regimului şi, astfel, să îi permită să penetreze mai eficient grupările disidente. Foarte curând Klaus a reuşit să stabilească o relaţie personală cu "liderul subteran" - cum îl numeşte Eringer - Vaclav Havel. În 1987, Klaus a fost oficial "reabilitat" şi îşi poate începe cariera în cadrul Institutului de Prognoză al Academiei de Ştiinţe cehoslovace, care (conform lui Eringer) era văzut de către serviciile secrete comuniste ca un "cuib al revoluţiei". În 1999, la mai mult de un an după ce a demisionat din funcţia de prim-ministru (din cauza unor acuzaţii de corupţie), după îndepărtarea în siguranţă a dosarelor sale din arhivele serviciilor de securitate, Klaus se presupune că a contactat rezidentul de la Praga al SVR (moştenitor al KGB-ului). Nu este clar din raportul lui Eringer dacă Klaus a fost reactivat de către sovietici. Informatorii lui Eringer din Moscova au menţionat doar cryptonymul operativ nou al lui Klaus - Kolesnikov. Eringer subliniază relaţia caldă dintre Klaus şi Putin, care, în opinia sa, dovedeşte fără echivoc că Klaus lucrează din nou pentru vechiul său stăpân. [...]

Riddick spunea...


[....] "S-ar părea că Eringer trebuie să se bazeze pe presupuneri. Tovarăşii săi din Moscova, cu care a petrecut, probabil, multe seri lungi cu vodcă şi caviar, s-au dovedit a fi ciudat de reticenţi. Eringer pare nedemn de încredere pentru ei ? Sau ar putea fi faptul că informaţiile lor nu ajung prea departe ? În modul lui tipic, Eringer pare convins că în timpul cercetărilor sale exhaustive în stare de ebrietate profundă a reuşit să extragă informaţii bine ascunse. Nu ne putem permite să fim naivi, oricât de rezistent ar putea fi.

Întrebarea este evidentă: care a fost obiectivul acestei scurgeri bolşevice avându-l pe Eringer drept mesager ? Să facă să fie compromis preşedintele ceh ca prieten al lui Putin ? Sau a fost, probabil, un avertisment pentru Klaus şi toţi cei care ar fi tentaţi înspre o abatere de la stricteţea directivelor politice ? Mă tem că putem specula în voie. Ar fi putut fi pur şi simplu un memento pentru partea de vest a UE bolşevizate despre cine este cu adevărat la putere în Europa (articolul lui Eringer a fost publicat la puţin timp înainte de preluarea preşedinţiei Uniunii Europene de Klaus, în ianuarie 2009). A fost cu siguranţă un spectacol de putere bolşevică, chiar dacă motivele lor rămân neclare, cu excepţia cazului în care Eringer a inventat toată povestea, ceea ce pare cea mai puţin probabilă posibilitate."

http://riddickro.blogspot.ro/2010/10/circul.html

Riddick spunea...


JR Nyquist:

President Havel was brought into his position, in then-Czechoslovakia, under unclear circumstances during the last days of 1989 (a few weeks after the so-called Velvet Revolution). He was never elected as president, but was nominated to his presidential position by people he supposedly helped to overthrow and was confirmed in his chair by the Czechoslovakian parliament (consisting ,again, exclusively of communists -- and not a single democratically elected deputy) who themselves, after confirming Havel, were summarily dismissed from their posts with fat pensions.

As you may recall, Czechoslovakia before 1990 was a communist dictatorship on par with North Korea or Nazi Germany, having nothing to do with democracy. However, after Vaclav Havel was so conveniently brought to the presidential chair by the communist themselves, none of the countless crimes committed by the communists during the previous years were investigated, prosecuted or punished. President Vaclav Havel, not surprisingly, has seen to it. He can be held solely responsible for the fact that none of the previous communist ruler's crimes, including close to 300 political murders and tens of thousands who died in communist prisons, were ever punished. He became a guarantor to past tyrants, that they never will be held responsible for their murders and crimes against humanity, and he was instrumental in installing former communists back into government positions. Havel's former crony, then Prime Minister Vaclav Klaus (now chairman of Czech parliament), took care of keeping former communists in positions of power in the economic sphere. All this under the watchful Havel's "democratic eye."

http://www.jrnyquist.com/aug20/new_page_1.htm


4. Also there are more names, including Klaus, Dienstbier and also the most significant point of all: Havel let a known communist agent and a member of the communist party, Calfa, to be part of Havel's Civic Forum and his new government.

http://www.jrnyquist.com/operation_wedge.htm


Almost a half of the parliament is either former members of STB (Czech KGB) or a former members of the Communist Party that switched their party affiliation right after the Velvet Revolution.

Vaclav Havel is a known former communist, but he never acknowledges that at all. His file vanished as did the file of KGB agent Vaclav Klaus and Foreign Minister Jan KATO Kavan. The whole country (it would seem) is now ruled by the communists once again. In fact, it was never any different and that is a hard pill for me to swallow.

http://www.jrnyquist.com/aug20/letter_to_bush.htm


Q: There was a report published in the Czech press that Czech president Vaclav Klaus is frequently in a contact with Russian national Alexander Rebyonok, who lives permanently in the city of Karlovy Vary. Can you tell us something more about Rebyonok?

Cibulka: Vaclav Klaus's anti-American stand was for some years a big mystery for many people, as he was always criticizing America whenever her politics came into conflict with Moscow.

After the Czech magazine Reflex published this massive article about Klaus's long-term contacts with Alexander Rebyonok, who is regarded as a so-called "illegal" of Russian military intelligence (GRU), and whose vital records in the Russian Federation cannot be found, I can offer an educated guess about the true source of Vaclav Klaus's anti-American orientation.

http://www.cibulka.net/petr/view.php?cisloclanku=2005070203

Crystal Clear spunea...

Da, e clar ! DE GROAZĂ !
"After the Czech magazine Reflex published this massive article about Klaus's long-term contacts with Alexander Rebyonok, who is regarded as a so-called "illegal" of Russian military intelligence (GRU), and whose vital records in the Russian Federation cannot be found, I can offer an educated guess about the true source of Vaclav Klaus's anti-American orientation. "

Riddick spunea...

În Eringer nu prea am incredere (a fost omul de încredere al prinţilor de Monaco, Rainier şi Albert (fiu şi tată, prieteni cu ruşii).

Nyquist pune accent pe subversiunea ideologică comunistă şi neglijează convergenţa cu globaliştii. Iar la vremea aia era mai tânăr şi mai repezit.

Riddick spunea...

Şi dosarul lui Băsescu "vanished". Iar cel al lui Ilici a fost "periat" ulterior.

Crystal Clear spunea...

Da, am observat şi eu că Nyquist nu atinge problema convergenţei....
E o chestiune foarte importantă !

Riddick spunea...


«Opfer der EU sind Demokratie und Freiheit»

Von Hansjörg Müller und Dominik Feusi.

Tschechiens Ex-Präsident Vaclav Klaus redet über den Umgang des Westens mit Russland, die Fehler der Europäischen Union und das Heraufziehen des postdemokratischen Zeitalters.

http://bazonline.ch/ausland/europa/Opfer-der-EU-sind-Demokratie-und-Freiheit/story/29458807


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):