27 iunie 2013

Replierea



Bandiţii fug de verdictul popular al referendumului, iar unul de-al lor - Băsescu - le-a dat oportunitatea să-l poată valida prin cuplarea cu alegerile prezidenţiale din 2014, spre a fi o prezenţă mai mare. CĂ ÎN TOAMNA ASTA NU SE VALIDA NICI CU 30% !
#şulfe   #PontaBass
Căcărău:
   Jurnalist: Spuneaţi aseară că ar fi potrivit să se organizeze referendumul odată cu alegerile prezidenţiale. Este şi poziţia partidului? 
   Crin Antonescu: Am spus că nu este exclus. Este o variantă pentru că alegerile prezidenţiale sunt un moment în care există în primul rând un interes electoral mai mare. Doi, este primul moment electoral de după acest termen de un an.  

   Jurnalist: Există un plan referitor la regiuni atâta timp cât nu veţi putea face referendumul anul viitor?
   Crin Antonescu: Noi nu putem să avem regiuni oficial, în afară de forma care există acum. Nu putem să avem regiuni pentru că este neconstituţional, în Constituţie avem delimitate foarte clar formele de organizare administrativ-teritoriale şi acolo nu sunt prevăzute regiunile.
   Jurnalist: Există o variantă să se creeze regiunile şi totuşi să rămână la titulatura de judeţe?
   Crin Antonescu: Teoretic da, dar iarăşi este o chestiune pe care nu o decid eu sau nu o decidem numai noi. 

PDL bate câmpii, CCR n-a dejucat nimic, ci a facilitat ! "Decizia CCR a dejucat tentativa USL de a promova o Constituţie nedemocratică cu votul a doar puţin peste un milion de români."

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):