04 septembrie 2012

Václav Klaus: "Am încercat să fac din politica externă a țării noastre o politică de stat suveran și încrezător, conștient, nu care dă din cap iresponsabil la tot ce spun statele mari"



Discursul președintelui Cehiei, Václav Klaus, adresat ambasadorilor cehi. De comparat cu cele ale lui Ponta (aici) și Băsescu (2011, 2012) adresate ambasadorilor români.

Traian Băsescu: "Câteva cuvinte despre UE. Experiența de opt ani pe care am acumulat-o în relațiile la vârf în UE mă duce la o concluzie pe care am mai exprimat-o public: Europa nu are șanse de supraviețuire dacă procesul de integrare nu se accelerează. Avem nevoie de integrare economică, fiscală, politică. Dacă la capăt o să putem spune că acest proces de integrare s-a materializat în realizarea Statelor Unite ale Europei cred că este ceea ce vede orice om ca finalitate a proceselor care se desfășoară acum în UE."

Victor Ponta: "Sunt un premier care împărtășește viziunea economică și de viitor pentru UE a noului președinte francez, dar în același timp cred că putem folosi în interesul țării opțiunea președintelui țării spre măsuri de austeritate și disciplină bugetară. Cred că Europa în ansamblu trebuie să găsească o nouă viziune pentru continent și România trebuie să fie parte a acestui proces de reconstrucție a viitorului nostru." 

 

Declarația președintelui la o întâlnire cu ambasadorii cehi

Stimați domni și doamne ambasadori,

 
Îmi face plăcere să vă salut din nou la Castelul Praga, la reuniunea periodică a șefilor de ambasade cu președintele. Este pentru mine - în această funcție a mea - ultima întâlnire în acest format.

Până la sfârșitul mandatului prezidențial mai am puțin mai mult de o jumătate de an, și chiar dacă - sper - încă mai am șansa de a mă întâlni cu unii dintre dumneavoastră, aș dori, de asemenea, să folosesc întâlnirea de astăzi pentru o retrospectivă a ultimului deceniu, și, ca în fiecare an, să expun câteva note generale pentru politica externă cehă.

Călătoriile mele în străinătate a fost în ultimii zece ani destul de numeroase. Au fost mai frecvente întâlnirile cu președinții țărilor vecine și europene. Cu excepția Maltei, am vizitat toate țările membre ale Uniunii Europene și NATO. Am fost de multe ori în Statele Unite ale Americii. Datorită ajutorului dumneavoastră am organizat o serie de vizite în Rusia, China, țări balcanice, țări importante din Orientul Mijlociu, America de Sud, Asia și Africa.

În calitate de președinte al Republicii, am căutat să reprezint în străinătate Republica Cehă și interesele sale, să ascult ce spun partenerii noștri, și am vorbit cu ei pe subiectele pe care le considerăm problematice. Sunt convins că este de datoria nu numai a președintelui, membrilor guvernului și parlamentului, dar, de asemenea, și a ambasadorilor noștri. Politica externă cehă rezistă sau cade după cum este comunicarea de zi cu zi cu partenerii străini, aptitudinile noastre de a ne face înțeleși, capacitatea noastră de a reuși într-o competiție dificilă. Pentru aceasta este necesar să fim întotdeauna conștienți pe cine reprezentăm și ale cui interese le apărăm.

Printre cele mai importante evenimente de politică externă care au avut loc în timpul perioadei mele prezidențiale, unul este intrarea țării noastre în Uniunea Europeană, negocierile privind referendumurile așa-zisei Constituții Europene în Franța și Țările de Jos, Tratatul de la Lisabona, negocierile privind staționarea unei baze radar americane în Republica Cehă, un val de revoluții în unele țări din lumea arabă, și nu în ultimul rând criza financiară și economică din Statele Unite și Europa. Rezultatul este că în Europa se vorbește azi nu numai despre salvarea Greciei sau Spaniei, ci despre o criză a întregului concept de integrare europeană.



Pentru mine personal, a fost o experiență valoroasă să reprezint țara noastră în timpul președinției sale la Consiliul Uniunii Europene, să organizez și să particip la summituri cu optsprezece președinți din Europa Centrală, de Est și de Sud, precum și la reuniunea anuală a președinților V4 [Visegrad-4]. Un eveniment important pentru politica noastră externă, ce a permis ca  Praga să facă din nou istorie, a fost, de asemenea, semnarea "Tratatului între Statele Unite și Federația Rusă cu privire la termenii reducerii suplimentare și limitării armelor strategice ofensive", în aprilie 2010.

Politica externă a țării ar trebui să fie previzibilă, dar anticipativă. Noi trebuie să știm ce vrem să lăsăm așa cum este și ce vrem să se schimbe. Acestea ar trebui să fie indicate de conceptul de politică externă. Despre calitatea sau, mai degrabă lipsa calității celei mai recente versiuni a documentului MAE am vorbit aici anul trecut.

Când am fost recent în orașul italian Stresa, unde am participat la o conferință internațională cu prilejul celei de-a 30-a aniversări a Institutului de Finanțe Internaționale, printre subiectele discutate au fost "evenimente-cheie care vor afecta viitoarele evoluții economice și financiare." Unul dintre participanți, în mod corect, a remarcat faptul că acum treizeci de ani, când Institutul a fost creat, nimeni nu ar fi putut să prezică oricare dintre evenimentele-cheie care au avut loc în acești ultimi treizeci de ani. Nimeni nu știa atunci când se va prăbuși Cortina de Fier. Nimeni nu a anticipat destrămarea Iugoslaviei și Cehoslovaciei, nici a Uniunii Sovietice, apariția monedei euro sau combaterea încălzirii globale. În mod similar, este dificil de prezis astăzi evoluțiile din anii viitori.

Diplomația noastră ar trebui, totuși, să fie capabilă să identifice tendințele critice. Consider că este de datoria mea să evit surprizele, care ar putea fi neplăcute pentru țara noastră și care ne-ar putea face rău.

Voi enumera, fără pretenția de exhaustivitate, ambițiile importante ale politicii noastre externe, menționând eforturile pentru
  • relații egale cu vecinii noștri și cu alte țări membre ale UE și NATO;
  • valorificarea aderării noastre la UE;
  • dezvoltarea relațiilor cu importante țări non-europene, cum ar fi în special Rusia, China, Brazilia și alte țări din Asia și cele două Americi;
  • o diplomație economică de succes;
  • o securitate energetică și apărarea sistematică a energiei nucleare.
Pentru tendințe și fenomene (evenimente), care posibil și probabil vor avea implicații serioase pentru evoluțiile viitoare de pe scena internațională, luați în considerare:
  • incapacitatea UE de a răspunde rațional la "criza" euro și incapacitatea de a opri adâncirea deficitului democratic în UE. Mai general, este incapacitatea de a asuma faptul că abordarea sa a fost greșită, și incapacitatea de a alege la timp alt model, ori de a ști cum să revină;
  • deformarea pieței interne și a celei europene ca urmare a programelor de subvenții UE;
  • căderea unor țări în mod tradițional prospere în capcanele crizei și apariția unor noi centre de prosperitate;
  • politica socială nesustenabilă și generoasă a statelor europene și mișcările de imigrație aferente;
  • consecințe problematice ale Schengen, în fața căruia am avertizat mult timp în urmă;
  • recunoașterea independenței provinciei Kosovo;
  • recentele măsuri ale parlamentului ungar, care perturbă Europa Centrală;
  • riscurile generate de noile amenințări de securitate.
Ca președinte al republicii, am încercat să fac din politica externă a țării noastre o politică de stat suveran și încrezător, conștient, nu care dă din cap iresponsabil la tot ce spun statele mari. Am încercat ca politică noastră să nu fie o iluzie predeterminată, dar nici conformism facil care să nu țină seama de interesele noastre reale.

Am încercat să fac politica noastră să fie realistă, bazată pe experiența istorică a generațiilor trecute, dar noi, de multe ori din meschine motive politice interne, au ajuns la dispute inutile care au complicat relațiile noastre de politică externă.

Am încercat mereu să mențin independentă politica noastră externă. Nu cred în iluziile după care activitățile ambasadelor cehe și a diplomaților pot fi înlocuite, iar interesele țării noastre, ale cetățenilor săi și ale mediului de afaceri pot fi servite pe deplin de orice "serviciu de acțiune externă", sau de ambasada unui alt stat membru al UE. Nivelul neglijabil al impactului pe care am putut să-l imprimăm structurilor europene, doar confirmă temerile mele.

Întotdeauna am luptat împotriva iluziilor despre sfârșitul istoriei și a noii Nirvana europene. Evoluțiile recente, care ne indică să nu sperăm la un bun punct de plecare, o arată mai mult decât clar. Întrebărilor despre poziția țării noastre cu privire la modalitățile de a își menține independența și suveranitatea, relațiile cu puteri potențial periculoase din jurul nostru, noi trebuie să le dăm răspunsul. Cu toate acestea, trebuie să ne păstrăm dreptul ca noi să ne rezolvăm problemele, nu să le lăsăm în urma noastră, ca ele să fie rezolvate de altcineva, probabil în detrimentul nostru.

Cu câțiva ani în urmă, se părea că asigurarea prosperitatății și a securității noastre s-a rezolvat pentru totdeauna prin aderarea noastră la UE și NATO. Acum știm că lumea se schimbă dramatic și că unele crize periculoase au apărut în prezent în - pentru noi, considerate de nezdruncinat - puncte ale bogăției, prosperității și stabilității de la vest de noi. Am ajuns la concluzia că dacă ne vom concentra doar pe piețele din UE nu ne vom asigură prosperitatea. Suntem obligați să reabilităm ideea de a construi o rețea eficientă de ambasade elaborate în teritoriile non-tradiționale, și de a le redeschide pe cele de unde am plecat recent. Poate prea târziu, dar totuși necesar.

Viitoarea UE va fi cel mai probabil o tot mai mare arenă a conflictelor de interese. Trebuie să fim pregătiți. Ceea ce ne permitem să neglijăm va fi foarte dificil de recuperat. Promovarea reputației țării noastre peste hotare nu se poate face prin conformism și loialitate fără margini față de propunerile și inițiativele partenerilor noștri străini sau chiar aliați.

Pentru că o astfel de abordare perdantă țara noastră nu are în trecut și nici nu am identificat pe cineva pentru care orientarea în politica externă cehă este de "a fi pe linie", fie ea și ducând spre nicăieri, aș dori să menționez acum beneficiile vizibile care apar pentru țara noastră din faptul că nu aparținem zonei euro, avem propria noastră monedă și politică monetară. Aș reaminti, de asemenea, semnătura mea de ratificare a Tratatului de la Lisabona și faptul că țara noastră nu a primit recunoștința partenerilor externi pentru ea. Nu mă așteptam la recunoștință, dar mă așteptam la confirmarea excepțiilor juridice, prin care am condiționat semnătura mea și nu l-am ratificat.

În politica europeană, există tendințe de îngustare a spațiului diplomației noastre, iar statalitatea și suveranitatea țării noastre pot slăbi în mod semnificativ în viitor. Adică, de exemplu, o serie de propuneri la nivelul Uniunii Europene să fie aprobate printr-o procedură tacită sau să fie prezentate doar pentru scurt timp înainte de ratificare, și, prin urmare, aprobate de multe ori fără a fi citite și analizate.

Diplomația cehă va trebui, în viitor, să facă față unor asemenea proceduri tacite, dar nu vor tăcea cei care ne spun că odată cu promovarea intereselor noastre intrăm în izolare. Continuați. Doar i-am lăudat pe cei care au muncit din greu la promovarea intereselor proprii.

Permiteți-mi să vă reamintesc, în cele din urmă, viitoarele acțiuni de politică externă. În septembrie, participarea tradițională la Adunarea Generală a ONU de la New York, în noiembrie summit-ul ASEM din Laos, în ianuarie cel UE-America Latină din Chile. Pentru viitoare evenimente bilaterale spre final de mandat, le consider importante vizita de stat a președintelui german în țara noastră și viitoarele mele vizite de stat în Italia, Polonia, Austria și și eventual Israel. Mă pregătesc, de asemenea, de vizite în Slovacia și Ungaria. Cu siguranță vor exista o serie de alte evenimente mai mici.

În cele din urmă, aș dori să vă mulțumesc pentru întreaga cooperare din ultimii zece ani. Pe cei mai mulți dintre dumneavoastră i-am numit personal. Pe mulți vă cunosc și vă consider profesioniști avizați. Uneori, lucrând cu unii dintre dumneavoastră, s-ar fi putut să nu vă placă unele lucruri, dar nu știu sigur. Doresc ca fiecare dintre dumneavoastră să considere întotdeauna activitatea în diplomație ca fiind în serviciul țării sale și a cetățenilor săi, și cred că veți fi capabili să apărați cu succes interesele sale în străinătate.

Václav Klaus, Galeria Rudolf, Castelul Praga, 29 august 2012

http://www.klaus.cz/clanky/3175


Un comentariu :

Riddick spunea...

Problema germană

Din păcate, regimul Băsescu nu poate fi terminat exclusiv prin eforturile alegătorilor din România. În ţară se află doar unui dintre pilonii regimului şi acest pilon, în ciuda eforturilor de conservare, deja are crăpături. Ne referim aici la sistemul securistic care penetrează toate structurile de securitate ale statului şi face presiuni asupra politicienilor şi jurnaliştilor care nu se încolonează la pupatul papucului băsescian. Încet, dar sigur, la iveală ies dosare şi persoane care până nu demult preferau să tacă de frica represaliilor, aşa cum s-a întâmplat în cazul şeful experţilor DNA. Alţi doi piloni ai regimului se află la Berlin şi la Washington, dar aici trebuie precizat aspectul că în ambele cazuri, interesul susţinerii regimului Băsescu nu este caracteristic pentru întregile elite ale acestor ţări, ci este specific pentru anumite segmente ale elitelor. Problema Washingtonului o vom aborda mai târziu, iar astăzi vom încerca să creionăm problema germană.

În ultimele luni s-a putut observa o modificare de discurs din partea cancelarului Merkel şi acoliţilor săi. Dacă, în trecut, Germania încerca să opună rezistenţă unui proces de centralizare excesivă, deoarece în aceste condiţii interesele germane ar fi fost subordonate birocraţiei de la Bruxelles care este dominată de reprezentanţii altor ţări, acum strategii de la Berlin şi-au schimbat strategia, mergând pe ideea „dacă nu poţi să opreşti un proces, atunci trebuie să preiei controlul asupra procesului”. De aici vine blocarea de către oficialii germani al iniţiativelor acordării de noi drepturi pentru Banca Centrală Europeană sau transformării Facilităţii Europene pentru Stabilitate Financiară într-o bancă care să sprijine statele şi instituţiile financiare aflate în dificultate. Pentru Berlin este ideal ca „punga cu bani” pe care se bazează speranţele de supravieţuire economică a Uniunii Europene să fie sub controlul german şi nu sub controlul comunitar. Se pare că opiniile raţionale ale persoanelor legate de economia reală, cum ar fi Hans-Olaf Henkel, nu mai sunt luate în calcul, iar proiectul de bază a devenit un fel de „Reich comunitar federativ” pe baza Uniunii Europene, condus de o mână de fier, în numele „austerităţii de centru-dreapta” şi a responsabilităţii fiscale faţă de ordonatorii de credite de la Berlin. Acest plan presupune că fiecare conducător de stat european care poate contribui la atingerea scopurilor enumerate mai sus trebuie protejat cu orice preţ. Fără Traian Băsescu, echipa Merkel se trezea fără majoritate în Consiliul Europei, ceea ce era o problemă majoră pentru planul grandios al conducerii germane.

În această situaţie există câteva aspecte pozitive legate de vulnerabilităţile majore ale planului german. Prima şi cea mai evidentă vulnerabilitate este că proiectului unui „Reich european” presupune nişte resurse financiare pe care Germania nu le are şi nici nu le poate avea în condiţiile acutizării crizei economice. Doamna Merkel a fost în China, dar nu a reuşit să obţină de la autorităţile chineze promisiuni concrete de finanţare a zonei euro. Alte surse de finanţare nu există, iar utilizarea „tiparniţei” va duce la un sfârşit rapid şi tragic. A doua vulnerabilitate este legată de viteza cu care se dezintegrează economia europeană. Franţa a fost forţată să naţionalizeze cea mai mare instituţie financiară non-bancară specializată în credite imobiliare, iar costurile pentru contribuabili sunt dificil de estimat. Se pare că punctul focal al crizei se mută din Spania spre Franţa, iar de acolo până la probleme serioase în economia Germaniei mai rămâne un singur pas.

Criza economică europeană are şanse să producă cel puţin un efect pozitiv pentru România: lichidarea susţinerii germane a regimului Băsescu.

http://cronicaromana.com/2012/09/04/problema-germana/


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

László Tőkés, 2012 (la congresul PPE de la Bucureşti): "Consider că toată problematica minoritară, a regiunilor dezavantajate, locuite de minoritari ar trebui să fie cuprinsă în politica de coeziune a Europei unite şi prin aceasta să se încerce depăşirea crizei generale a Europei unite. Între cauzele crizei se numără şi moştenirea comunistă, care ne frământă şi astăzi. Noi considerăm că problema regiunilor este o problemă genuină europeană şi, totodată, una specifică românească. România supercentralizată nu va reuşi să iasă din criză, dacă nu se va face descentralizarea şi regionalizarea ţării. Partidul Popular Maghiar din Transilvania propune un astfel de program de descentralizare, de regionalizare, care va conduce la un sistem de federalism în România."

Postări populare (nu P.P.E. !):