Radu Golban: Trei Crai de la Apus

Numirea Domnului Profesor Doctor Andrei Marga in functia de Ministru al Afacerilor Externe evidentiaza in mod concret continuitatea influentei Berlinului la Bucuresti. Chiar daca Domnia Sa nu are experienta in diplomatie, in privinta relatiilor romano-germane Domnul Marga ar putea sa fie garantul avanpostului german in sud-estul Europei, fiind printre cei mai decorati romani de catre statul german. Ar putea concura datorita teoretizarii fundamentaliste a integrarii europene cu oricare governor-general al Coroanei Britanice din Empire al secolului al 19-lea. Premiul Herder si Crucea de Fier a Germaniei sunt distinctii culturale la cel mai inalt nivel, insa cu o relevanta politica cel putin la nivelul studiilor nomenclaturistilor comunisti la Academia Militara Frunze si Universitatea Lumumba de la Moscova. Receptarea conservatorului Habermas in discursul Domnului Marga il pune astazi in ciuda apartenentei la un guvern social-liberal in linia elitisto-conservatoare a lui Andrei Plesu si Teodor Baconschi.

Intr-o lucrare a lui Rupert von Schumacher din 1937 despre soarta si destinul etniei germane la granitele Reichului, Cancelarul Adolf Hitler preciza urmatoarele: "Nu intr-o achiziţie coloniala, avem de a vedea rezolvarea acestei probleme, ci in special prin caştigarea unui Hinterland pentru colonizare, care mareste suprafata tarii-mama in care totodata noii colonialisti pastreaza strans legaturile de comunitate cu tara-mama si care prin unitate lor ca urmare vor asigura avantajele intregului spatiu."

Terminus tehnicus al politicii de promovare a germanitatii in sud-estul Europei al geopoliticienilor germani se numeste "colonialismul de frontiera". Acesta consta in mod special in identificarea germanitatii, radacinilor si originilor germane pe meleaguri sud-est europene pentru justificarea unei stranse si naturale legaturi a Germaniei cu aceste meleaguri roditoare. Devotamentul liderilor nostri fata de Germania este vechi de secole si bine infipt in conceptia arhaica de a venera o putere politica straina si de a se supune de buna voie in maniera credincioasa de patruped unui suzeran. Ambitiile politice proprii se supun politicii suzeranului, de parca suveranitatea nationala ar fi un handicap si nu o glorie. Este mecanismul politic al unui anumit tip de elita romaneasca care datorita educatiei si capacitatii intelectuale identifica un beneficiu in supunerea sa altei forte politice externe in schimbul conducerii neloiale a poporului, subordonand interesul national intereselor straine. Fie ca a fost lovitura de stat a boierilor impotriva lui Cuza pentru curajoasele reforme agrare si punerea unui Hohenzollern pe tronul Romaniei de catre Bismarck, sau Junimea si greco-catolicismului finantate de Vatican pentru consolidarea spirituala a elitelor germanofile si sacrificarea lui Eminescu, sau politica de supus a lui Antonescu de care pana si Hitler se minuna cat era de dornic de o alianta cu Germania, chiar daca ne-a obligat sa renuntam la Basarabia, Cadrilater si Ardeal, toate se inscriu in parametrii acestei politici.

Diferitele distinctii din partea Pontificatului acordate carturarului clujean Andrei Marga nu sunt calatorii in timp ci o dovada de continuitate care ni se arata intr-un mod apasator. Contrastul este cat se poate de plastic, de la maretia viziunii unui Reich catolic milenar la o micuta cetate de nisip ortodoxa adesea spalata de spumele marii. Intr-o publicatie mai recenta aparuta pe Cotidianul a unor geopoliticieni germani din anii patruzeci am citit ca una din motivele subdezvoltarii Romaniei ar fi insasi religia ortodoxa. Oare este chiar nevoie de carte ca sa intelegem ca la baza integrarii europene sta si un misionarism? Fara a elogia legionarii, insasi sacrificarea lor de catre Antonescu in favoarea unei politici previzibile si receptiva la directivele Berlinului a dat dovada de acest mecanism transpartinic si mereu in voga de-a lungul secolelor. In opinia geopoliticienilor germani, legionarii erau degeaba de dreapta daca erau si ortodocsi.

In aceiasi parametri se prezinta si politica postdecembrista de promovarea a spiritului german in Romania unde numarul de vorbitori de limba germana este astazi mai mic decat cel al albilor in fosta Rhodesie. Totusi la toate receptiile oficiale romano-germane nu lipseste un reprezentant al minoritatii germane din Romania sau nu se evita ocazia de a solicita binecuvantarea Domnului Johannis de la Sibiu. O astfel de reprezentanta impusa politic am mai intalnit doar in timpul tranzitiei in Republica Africa de Sud, unde deja inainte de alegeri Mandela insista sa-l insoteasca peste tot pe ultimul presedinte alb, Frederik Willem de Klerk. Cetatenii romani nu realizeaza proportia de politica trufasa a Berlinului la adresa Romaniei: in timp ce limba germana este in afara de Germania limba oficiala (sau una din limbile oficiale) in Austria, Elvetia, Luxemburg, Belgia si Liechtenstein, germani se gasesc in afara de Germania aproape numai la noi. Acei vorbitori de limba germana care au populat meleagurile Transilvaniei cu opt sute de ani in urma, sute de ani inaintea infiintarii statului national german (1872) sunt ori nemti prin definitia politica a Berlinului, ori sunt romani precum mai sunt si alti vorbitori de germana austrieci sau elvetieni. Dea dreptul caraghios ar fi ca Londra sa numere englezii in Canada sau SUA si chiar revizionist ar fi sa mai acorde premii pentru promovarea limbii engleze in Africa, precum a acordat Berlinul Crucea de Fier Domnului Prof. Dr. Marga pentru promovarea ”profundei intelepciuni a culturii germane si a limbii germane in Romania”, precum a precizat fostul presedinte al Germaniei, Johannes Rau.

Deloc ofensiv pentru omul de rand este in schimb acordarea acestei distinctii Domnului Prof. Dr. Marga pentru promovarea limbii si culturii germane in Romania. Cui foloseste aceasta politica de promovare a uni relatii bazate pe o holograma a elementelor comune, a unei legaturi politice in vesmant cultural si etnic?

Doar pe scurt sa trecem in revista meritele altor predecesori ai Domniei Sale, ale Domnului Andrei Plesu, primul ministru de externe a Romaniei postdecembriste, beneficiar mai al tuturor premiilor literare germane (Goethe, Herder, Schiller, Lessing) Teodor Baconschi, care a stralucit prin elogierea spiritul german de subordonare a Europei, deghizat in umanism stiintific si prin infiintarea miscarii (a)populare la ordinul geopoliticii germane promovate de Fundatia germana Konrad Adenauer la Bucuresti. Fara discernamant a transpus in politica tarii obiectivele geopolitice ale Berlinului de transformare a Romaniei intr-o regiune europeana fara statalitate populata de europeni sau germani si mai putin de romani. Misiunea acestui avanpost de propaganda este promovarea unui pseudo-umanism, al carui mesaj consta in motivaţia integraţionista a Germaniei in Europa deghizata pe un fond cultural. Mitul popularizat de Germania consta in scoaterea in evidenta a cliseului harniciei si virtutilor germane, expuse in mod concret prin mijloacele MAE Berlin intr-un Walt Disney al Romaniei numit Sibiu.

Bilantul de aliat de mana a doua care nu este nici pe piedestalul egal cu hegemonul si nici scutit de obiectivele sale politice a fost in toate angajamentele comune din trecut echivalentul unui faliment politic. Dupa doi ministri postdecembristi si filogermani, Andrei Plesu si Teodor Baconschi, care nu au reusit sa incheie un parteneriat strategic romano-german, ramane de vazut daca al treilea crai, Andrei Marga, va reusi in aceasta ambitie.

http://www.corectnews.com/politics/trei-crai-de-la-apus


>> Andrei Marga pe lista scurtă de premieri a PNL, după discuţia privată cu Angela Merkel ? (2010)
>> Germania lansează o ofertă de parteneriat strategic României
>> Germania bagă la înaintare pionul polonez