Năstase și Antonescu. În căutarea naționaliștilor pierduți

Cronica Română .com 

Câțiva dintre liderii notabili ai USL au încercat să-și creeze o aură de naționaliști care militează pentru respectarea intereselor statului român în economie și în relațiile internaționale. Spre mirarea noastră, au existat persoane care au acordat credit declarațiilor ”naționaliste” care au fost făcute de Adrian Năstase sau Crin Antonescu și care au crezut că o nouă guvernare USL va opri procesul de vânzare a resurselor statului. Recentele declarații ale ministrului desemnat al economiei, Daniel Chițoiu demonstrează că naționalismul declarat al liderilor USL nu fost altceva decât un truc propagandistic:

”Imediat, noi, în termen de patru luni, trebuie să reluăm… Se va face o reevaluare a Cupru Min după ce primim avizul de la Mediu, iar procedura de licitație se va relua” (Sursa: Mediafax)

Reamintim cititorilor că fostul șef al misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, a declarat că inițiativa includerii Cupru Min în lista companiilor privatizate a venit din partea guvernului Ungureanu. În aceste condiții, negociatorii guvernului Ponta aveau toate posibilitățile și toate motivele pentru a scoate Cupru Min din lista companiilor privatizate sau, cel puțin, de a transforma o privatizare totală într-o privatizare parțială realizată prin vânzarea unui pachet minoritar de acțiuni. Faptul că guvernul Ponta continuă procesul de privatizare al Cupru Min inițiată de guvernul Ungureanu demonstrează fără echivoc faptul că, din perspectiva respectării intereselor naționale, diferența între guvernul Ponta și guvernul Ungureanu este inexistentă. Nici dacă FMI și-ar fi schimbat între timp opinia și ar fi devenit susținător al privatizării Cupru Min, guvernul Ponta nu ar fi avut dreptul moral să renunțe la tentativele de a evita această privatizare. În situația curentă, în care FMI nu ține la privatizarea acestei companii, nu există absolut nicio justificare pentru dorința guvernului Ponta de a continua procesul de vânzare a resurselor naționale.

Ne întrebăm: de ce tace naționalistul Adrian Năstase? Acest vajnic social-democrat s-a declarat foarte naționalist:

Resursele subsolului României trebuie exploatate în interesul cetățenilor români. Nu pot fi date resursele vitale ale României doar pentru a cumpăra voturi cu mâna de arginți primită în schimbul acestora. Oprirea privatizării resurselor strategice este motivul cel mai recent pentru care regimul Băsescu trebuie îndepărtat cât mai rapid.” (citat din discursul lui Adrian Năstase la Congresul PSD din 2012)

Cum pot fi corelate aceste declarații cu intenția guvernului Ponta de a vinde Cupru Min? După logica acestui discurs ar trebui ca Adrian Năstase să spună astăzi că ”oprirea privatizării resurselor strategice este motivul cel mai recent pentru care guvernul Ponta trebuie îndepărtat cât mai rapid”, dar nu ne așteptăm la o asemenea consecvență de opinii din partea fostului premier.

Ne întrebăm: de ce tace naționalistul Crin Antonescu? Acest naționalist înflăcărat explica susținătorilor săi:

”Da, suntem naționaliști, pentru că vrem să fim o națiune puternică. O națiune puternică înseamnă stat puternic și cetățean puternic, o națiune puternică înseamnă o națiune cu locul ei, la masa lumii. 

O națiune puternică și o politică naționalistă înseamnă că avem, respectăm și apărăm identitatea națională, interese naționale și o națiune în sine.” (citat din discursul lui Crin Antonescu la Congresul PNL din 2012)

Dorința de a vinde Cupru Min nu poate fi catalogată drept o promovare a intereselor naționale. Nu există vreo justificare onorabilă pentru intenția de a privatiza o întreprindere care poate aduce statului un venit colosal cu investiții minime. Mihai Răzvan Ungureanu a recunoscut că valoarea investițiilor care ar fi necesare pentru a face din Cupru Min o întreprindere performantă ar fi de ordinul ”sutelor de milioane de euro” și asta în condițiile în care el avea toate motivele să supraevalueze valoarea investițiilor necesare. Pentru simplitate, putem considera că acest cost de retehnologizare ar fi de 1 miliard de euro. Dacă includem și costul estimativ al unei unități de procesare a concentratului de cupru, obținem o valoare estimativă a investiției de 1,5 miliarde de euro. În concluzie, statul are nevoia de o investiție de 1,5 miliard de euro (cazul cel mai conservativ) pentru a extrage minereu în valoare peste 15 miliarde de euro. Dacă statul nu are bani, poate să redirecționeze banii care au fost alocați pentru ”investiții în infrastructură”, adică în telegondole, piscine și alte asemenea proiecte. Dacă redirecționarea este imposibilă, atunci poate să se împrumute pe piața interbancară cu scopul expres de finanțare a acestui proiect și în mod cert va găsi foarte mulți creditori. Într-o situație în care statul are posibilitatea de a face un profit de 1000% la investiția inițială, nu există vreun raționament de ordin economic care să explice necesitatea sau oportunitatea vânzării Cupru Min. De ce social-democrații refuză să observe faptul că Cupru Min ar putea fi o sursă importantă de venit în vederea finanțării statului social? De ce ”capitaliștii” de la PNL refuză să vadă în Cupru Min o oportunitate de afaceri pentru statul român? Din punctul nostru de vedere, răspunsul este pe cât de simplu pe atât de trist: liderii PSD și liderii PNL nu sunt, nu au fost și nici nu vor fi vreodată naționaliști, iar cei care au crezut în discursurile ”naționaliste” ale liderilor acestor formațiuni au fost amăgiți cu bună știință.

Nu contează dacă prețul la care se va face vânzarea Cupru Min va fi dublu, triplu sau cvadruplu față de cel obținut de guvernul Ungureanu. Oricum prețul de vânzare va fi mai mic decât profiturile pe care le-ar putea obține statul din exploatarea zăcământului de la Cupru Min. Contează însăși faptul vânzării și renunțarea la opțiunea de a transforma Cupru Min într-o afacere profitabilă pentru statul român. Unicul aspect pozitiv al acestei situații constă în faptul că unii dintre cei naivi care au crezut în discursurile ”naționaliste” ale liderilor PSD și PNL vor înțelege că guvernul Ponta nu apară interesele naționale, la fel cum nu le apăra nici guvernul Ungureanu.