Postări
Prima precizare întărește de fapt percepția lui Marga (și acordul, ba chiar dorința), că România este subordonată unei entități suprastatale:
"Ar trebui să luăm în considerare şi următorul fapt că pe agenda
Consiliului European de la Bruxelles sunt probleme economice şi sociale,
de creeare de joburi, legate de acestea, probleme eminamente interne în
sensul clasic, dar mai adaug încă un argument. Problemele UE sunt tot
mai mult probleme interne, în sensul că operăm în interiorul unei
Uniuni. Dacă corelăm toate aceste argumente privind agenda Consiliului,
putem corela şi cu reprezentarea altor ţări, atunci este clar că
premierul nu poate lipsi de la acest Consiliu".
Cum percepe relațiile cu Rusia și Germania:
Ce ar trebui schimbat, dincolo de relatiile personale?
Cu aceste relatii personale trebuie dat un semnal nou - ca vrem o cooperare in domeniul economic si in alte domenii, benefica pentru ambele parti. Cred ca la aceasta ora inaintam spre o ameliorare a relatiilor cu Federatia Rusa.
Dumneavoastra sunteti un "germanofil" convins, se va reflecta asta in orientarea diplomatiei romanesti?
Cred ca nu numai eu, in tara asta oamenii responsabili pleaca de la premisa dupa care Germania si Franta fac parte din coloana vertebrala a Uniunii Europene. Politica Romaniei, in mod traditional, uneori a mers spre Germania, alteori spre Franta. Eu as spune ca, la ora actuala, trebuie sa le asumam impreuna, nici ele nu accepta sa fie luate atat de separat cum s-a practicat in traditie.
7 comentarii :
Același "argument" cu chestiunile UE ajunse chestiuni interne l-am auzit rostit de Ponta și de Norica Nicolai, ieri.
Năstase vine cu aceeași explicație:
Simplul fapt ca Traian Basescu a construit, dupa alegerea sa ca presedinte, o practica a reprezentarii Romaniei la nivel european – care nu a adus insa cele mai bune rezultate pentru Romania -, nu este un motiv ca aceasta stare de lucruri sa fie institutionalizata si mentinuta.
In aceeasi masura, chiar daca politicile discutate la nivelul Uniunii Europene nu sunt la fel de familiare in spatiul intern precum politica nationala de investitii sau cea din domeniul sanatatii ori educatiei, ele au in mod cert caracteristici care le separa de politica externa propriu-zisa. Nu negociem sau incheiem acorduri bilaterale, ci in acord cu parteneri ai aceleiasi organizatii luam decizii comune, care privesc toate cele 27 de state.
Mai mult, aceste decizii sunt incorporate in legislatia nationala prin votul suveran al Parlamentului si sunt implementate de catre Guvernul sustinut de majoritatea parlamentara. Unele se aplica, in baza Constitutiei noastre, in mod direct. Pe altele trebuie sa le adoptam intr-un anumit interval de timp. Aceasta dinamica poate sa nu fie considerata o politica interna tipica – in orice caz ea impune un grad de coordonare si cooperare majora al autoritatilor romane. Mai mult, in conditiile in care ministrii de resort participa la Consilii alaturi de omologii lor europeni, iar premierul nu ar putea sa participe la Consiliul sefilor de stat sau de guvern, premierul ar deveni, practic, singurul membru al Executivului care sa nu participe nemijlocit la dinamica europeana.
Nu in ultimul rand, cred ca trebuie sa ne gandim si la valentele profund simbolice ale conceptului de reprezentare – la negocierea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana nu a participat presedintele. Acesta a fost prezent doar la semnarea Tratatului de aderare. A mai semnat, in numele Romaniei, Tratatul fiscal (incurcand data) dar negocierea acestuia nu putea fi facuta decat de catre guvern. Si mandatul in astfel de situatii se da tot de guvern (nu vorbesc de deplinele puteri ci de mandatul de negociere). Una este sa reprezinti Romania la inmormantarea unei mari personalitati europene, de exemplu, cand nu e nevoie de un mandat din partea guvernului si este altceva daca e vorba de semnarea unui tratat. Atunci, mandatul de la guvern este necesar.
Este evident insa ca, in conditiile in care o practica politica eficienta nu a reusit sa se impuna, discutarea atributiilor concrete ce revin fiecarui membru al Executivului este o prioritate institutionala pentru Romania. Preluarea modelului finlandez sau a celui polonez sau a celui bulgar – in care presedintele are in vedere reprezentarea statului la evenimente ce tin de prioritatile strategice ale politicii nationale (precum summit-urile NATO sau activitatile ONU), iar premierul este cel responsabil de dinamica europeana – poate fi o solutie optima, ce are atat avantajul transparentei, cat si pe cel al claritatii.
http://nastase.wordpress.com/2012/05/18/cine-cand-si-unde-reprezinta-romania/
Era un film UNORA LE PLACE JAZZUL eu zic ca li se potriveste si la ai nostri zicala NU LE PLACE FOLCLORU ROMANESC. Care de-a lungul istoriei a intregit neamul romanesc. Amintesc aici doar cinticul CRUCIULITA TREI ARGINTI. Fata din cintic e chiar ROMANIA. Asa ca metode noi de vindecare se intrevede la pshiatrie. Strabuni nostri vindecau mai intii sufletul, mintea si apoi corpul (cu rana respectiva).
Cei din trecut erau ei poate mai proști (= nu cunoșteau multe chestii) dar gândeau pentru binele general. Cei de acum vând interesele naționale pe o bursă ori pe o sinecură.
sunt de acord cu Nastase pe chhstia asta...este important sa recunosti si cand un dictator wannabe are dreptate. Presedintele nu reprezinta poporul ci statul...este garantul constitutiei si al institutiilor...vointa poporului o reprezinta Parlamentul, si Parlamentul deleaga PM sa administreze in numele lui (Presedintele are un rol important, el propune candidatii dar VETO e la Parlament).
Parlamentul ii poate cere socoteala PM si debarca inca caz de semneaza ceva nasol...dar Presedintelui nu prea are ce sa ii faca, suspendarea e un proces lung si incert in care trebuie adunat in spate peste 50 din electoratul din liste...deci practic suspendarea e aproape imposibila.
Ponta a cerut mandatul Parlamentului pentru CE...daca Parlamentul il delegheaza pe PM sa discute probleme europene...s-a cam terminat discutia.
Comentariile pe hotniuz la stirea asta sunt un monument inchinat aberatiei...toti il injura pe Ponta ca a cerut ca Parlamentul (teoretic, reprezentatul lor cel mai fidel) sa decida. Democratia asta ne depaseste uneori.
Pasajele astea (de la Năstase) sunt relevante:
In aceeasi masura, chiar daca politicile discutate la nivelul Uniunii Europene nu sunt la fel de familiare in spatiul intern precum politica nationala de investitii sau cea din domeniul sanatatii ori educatiei, ele au in mod cert caracteristici care le separa de politica externa propriu-zisa. Nu negociem sau incheiem acorduri bilaterale, ci in acord cu parteneri ai aceleiasi organizatii luam decizii comune, care privesc toate cele 27 de state.
Aceasta dinamica poate sa nu fie considerata o politica interna tipica – in orice caz ea impune un grad de coordonare si cooperare majora al autoritatilor romane.
Adică, inocularea ideei că UE e tot ceva "de la intern".
e mai intern decat afacerile cu SUA sau rusia totusi, state in care nu poti merge fara pasaport si viza, neh?
Ce se decide in europa ne influenteaza enorm politica interna, moneda noastra e legata la euro, toate imprumuturile interne si externe sunt cu referinta la euro, exporturile si importurile noastre sunt in majoritate legate de UE...ministerul transporturilor construieste autostrazi si modernizeaza o farama din infrastructura feroviara cu bani de la UE...deci da...internul nostru e extrem de influentat de UE.
Un ultim exemplu in Moldova comunistii au venit si au plecat (Moldova parte a Romaniei acum niste zeci de ani...cand facea parte politica interna, nu?). Absolut nimic remarcabil nu s-a intamplat pe piete...alegerile din Grecia si neformarea guvernului intr-un stat care are un PIB mai mic decat cel mai bogat departament francez a avut influente semnificative asupra cursului.
cine nu crede ce ce se intampla in UE nu ne aqfecteaza profund, ar fi bine sa nu aiba credite la banca in euro si sa nu voteze cu PP-DD, ca si aia tot euro promit la tot cartieru.
Trimiteți un comentariu