23 decembrie 2010

Renate Weber (PNL/ALDE/Soros), pe lista trădătorilor adepţi ai "manifestului Spinelli", care cere desfiinţarea statelor naţionale


Sunt o grămadă şi de la PPE...

Motto-urile adunăturii:


“It will be the moment of new action and it will be the moment
for new men: the moment for a free and united Europe”

Altiero Spinelli

“Si je savois quelque chose utile à ma patrie, et qui fût
préjudiciable à l'Europe,(...) je la regarderois comme un crime.”

Montesquieu


"Manifestul":
Today things are moving in the opposite direction, towards a looser instead of a closer Union, towards a more national instead of post-national Europe. Throwing the Community spirit behind, Member states let short-term national interests cloud the common vision. They favour intergovernmental solutions above European solutions. Almost to the point of breaking up the Euro, the most concrete symbol of European integration.

We oppose this backward and reactionary direction. Europe has been yet again abducted – by a coalition of national politicians. It is time to bring her back. We believe that this is not the moment for Europe to slow down further integration, but on the contrary to accelerate it. The history of the European Union has proven that more Europe, not less, is the answer to the problems we face. Only with European solutions and a renewed European spirit will we be able to tackle the worldwide challenges.

Nationalism is an ideology of the past. Our goal is a federal and post-national Europe, a Europe of the citizens. This was the dream the founding fathers worked so hard to achieve. This was the project of Altiero Spinelli. This is the Europe we will go for. Because this is the Europe of the future.

http://www.spinelligroup.eu/who-we-are/
(spirocheţii de bază - printre ei, şi Alina-Roxana Gîrbea, asistenta europarlamentarului Cristian Preda)

Europarlamentari (şi alţii) care au aderat la "manifest" :

http://www.spinelligroup.eu/network/



Altiero Spinelli ? un comunist de care Mussolini nu s-a ocupat aşa cum trebuie.


UPDATE : Pasaje din manifestul iniţial  ( Manifestul din Ventotene, 1941-1944, un manifest "eurocomunist" ):

- Ideologia conceptului de independenţa naţională a reprezentat un important factor de dezvoltare; ideologie, ce a permis sa se depăşească acel patriotism local exagerat considerat mai mult ca o solidaritate împotriva opresiunilor străine; a eliminat multe dintre dificultăţile ce obstrucţionau dreptul la circulaţia persoanelor şi a bunurilor; a reuşit sa extindă, în cadrul fiecărui Stat chiar şi la populaţiile situate în zone izolate, utilizarea drepturilor şi a instituţiilor ce aparţin popoarelor civilizate. Dar pe de alta parte, aceasta ideologie cuprindea germenii imperialismului capitalist, pe care generaţia noastră l-a văzut crescînd în mod vertiginos culminînd cu formarea Statelor totalitare şi a dezlanţuirii Războaielor Mondiale.

- O naţiune, în zilele noastre, nu mai este văzută ca un produs istoric al convieţuiri cetăţenilor unui stat, aşa cum era considerată în trecut, o convieţuire ce cuprindea o majoră unitate ale consumurilor şi aspiraţiilor găsind astfel în propriul stat cea mai eficientă forma de organizare a vieţii colective înglobata în tabloul societăţii umane în general; dar a devenit o entitate divină, un organism ce trebuie sa se gîndească doar la propria existentă şi dezvoltare, fără a se preocupa de posibilele pagube ce ar putea provoca celorlalte state. Suveranitatea absolută a statelor naţionale a determinat dorinţa fiecăruia dintre acestea de a domina, avînd în vedere faptul ca se simţeau ameninţate de către puterea celorlalte şi considerau ca şi propriul „spaţiu vital” teritorii din ce în ce mai vaste, spaţiu ce le permiteau sa circule liber asigurandu-şi astfel propria existentă, fără a fi nevoiţi sa depindă de nimeni altcineva.

 - S-a afirmat ca toţi cetăţenii se bucura de aceleaşi drepturi în a concura la realizarea voinţei Statului, voinţă ce era ca o sinteza a diferitelor exigenţe, economice şi ideologice a tuturor categoriilor sociale, exprimate în mod liber. Aceasta organizaţie politica a permis , corectarea sau măcar reducerea numărului tot mai mare de nedreptati lăsate de către regimul trecut. Dar libertatea presei şi de asociere, şi extinderea continua a sufragiilor universale determinau din ce în ce o mai dificilă apărare a vechilor privilegii, mentinand în acelaşi timp sistemul reprezentativ.

- Persoanele sărace, încet încet, invatau sa utilizeze aceste instrumente pentru a putea luat cu asalt drepurile achiziţionate de către clasele bogate; impozitele sociale pe venituri neobtinute prin munca şi cele pe mosteniri, taxele progresive pe averile mari, excluderea veniturilor minime şi a bunurilor de prima necesitate, gratuitatea şcolilor publice, creşterea cheltuielilor pentru asistenţă socială, reformele agrare, controlul fabricilor, ameninţa clasele privilegiate chiar şi în oraşele lor cele mai protejate.

- Forţele conservatoare, adică: administratorii principalelor instituţii ale Statelor naţionale; cadrele superioare ale forţelor armate, ce atingeau punctul lor culminant, acolo unde în zilele noastre existau monarhiile; acele grupuri ce aparţin capitalismului de monopol ce au legat destinul propriilor venituri de cele ale Statului; marii proprietari latifundiari împreuna cu celelalte ierarhii ecleziastice ce isi puteau asigura propriile intrări parazite doar prin intermediul unei societati conservatoare, fiind urmate de către o multitudine din cei care depindeau de ele sau din cei care erau doar orbiti de către propria putere tradiţională; toate aceste forţe reacţionare simt deja cum edificiul e pe cale de a ceda, încercand drept urmare sa se salveze. O eventuală prabusire ar provoca o lipsa a tuturor garanţiilor de care s-au bucurat pană în prezent, expunîndu-le în acelaşi timp asaltului forţelor progresiste.

- Democraţii, din principiu, nu renunţa la violenţă; folosind-o insa doar în cazul în care majoritatea este de acord ca este indispensabilă, adică chiar în acel moment în care nu reprezintă altceva decît un punct superficial de pus pe” i”; sunt deci acei conducători potriviţi doar în epocile caracterizate de o administraţie obişnuită, în care poporul, în ansamblul sau, e convins de bunătatea principalelor instituţii, care necesitau mici modificări în ceea ce priveşte aspectul lor secundar. În epocile revoluţionare, în care instituţiile nu necesitau inca sa fie modificate, dar sa fie create, idealul democratic s-a prabusit într-un mod catastrofal. Fapt subliniat şi de încapacitatea democraticilor din timpul revoluţiei ruseşti, nemtesti şi cea a Spaniei, fiind trei dintre cele mai recente exemple. În acele situaţii, căzut fiind vechiul aparat de stat, cu propriile legi şi propria administraţie, formandu-se imediat, sub aparenţa unei vechi legislaţii, o multitudine de adunări populare în cadrul cărora se reunesc toate forţele social progresiste. Poporul, cu siguranţa, are nevoie sa-si satisfacă anumite necesitati fundamentale, dar nu ştie cu precizie nici ceea ce vrea, nici ce sa facă. Mii şi mii de clopote suna la urechile sale, nereusind astfel, cu milioanele sale de capete, sa se orienteze, impartindu-se în grupuri de diverse convingeri, în lupta dintre ele. 

- Dacă mîine lupta s-ar restrînge doar la nivel naţional, ar fi exrem de dificil sa se evite vechile contradicţii. Statele naţionale au planificat deja respectivele economii, în aşa fel incat problema principala sa devină aceea de a ştii care grup de interese politice, adică în care clasa ar trebui sa se găsească pîrghiile de comanda ale planului. În acest mod, frontul forţelor progresiste, datorită luptei dintre clasele şi categoriile economice, s-ar distruge cu multă usurinta. Cu cea mai mare siguranţa, reacţionarii ar fi aceia care ar obţine cele mai mari avantaje. 

- O adevărata mişcare revoluţionară va trebui sa înceapă de la acele persone care au ştiut sa critice vechile teorii politice şi totodată sa fie capabilă sa colaboreze cu forţele democratice, cu cele comuniste, şi în general cu toate cele care cooperează la dezintegrarea totalitarismului, dar fără a se lasa influenţată de niciuna dintre acele tendinţe politice.

- Proprietatea privată trebuie sa fie abolită, limitată, corectată şi extinsă în funcţie de fiecare caz, dar nu într-o maniera dogmatică, ci respectînd un determinat principiu. Aceasta reglementare, eliberată de acele coşmaruri militare sau de birocraţia naţională, va fii introdusă în modul cel mai natural în procesul de formare a unei vieţi economice europene. Soluţiile raţionale trebuie sa le înlocuiască pe cele iraţionale pană şi în constiinta muncitorilor. Pentru a esprima în maniera cea mai corespunzătoare conţinutul acestei reglementări şi pentru a evidenţia avantajele şi modalităţile fiecărui punct al programului, trebuiau sa fie judecate în perspectiva unei unitati europene, astfel iscat sa poată ieşi în relief următoarele puncte:

a) nu mai pot fi lăsate pe mană privatilor întreprinderile naţionale, care, ducînd o activitate monopolistica, erau capabile sa exploateze masele de consumatori; ca de exemplu: industriile electrice, întreprinderile care trebuiau sa fie menţinute în viaţa pentru a putea sastisface astfel interesul colectiv, dar care, pentru a putea supravieţui aveau nevoie de anumite drepturi protectioniste (cum ar fii intrările obţinute din mărirea taxelor vamale), de subsidii şi de favoruri, etc. (exemplul cel mai relevant de astfel de industrie, este reprezentat în Italia, de către industria siderurgica), astfel ca întreprinderile, prin importanţa capitalurilor investite şi numărul angajaţilor sau datorită importanţei sectorului de care se ocupa, puteau sa şantajeze organismele statele şi sa le impună astfel acea politica pe care o considerau cea mai avantajoasă (ca şi în cazul industriilor miniere, marilor instituţii bancare şi a industriilor de armament). Acesta fiind, cu siguranţa, domeniul în care trebuie sa se acţioneze, nationalizandu-l la un nivel cat mai vast, fără a se preocupa insa de drepturile achiziţionate.

b) caracteristicile care, în trecut, se bucurau de dreptul de proprietate şi de succesiune, au permis acumularea, în mîinile putinilor privilegiati, a unor bogatii, care conveneau sa fie distribuite, în timpul unei crize revoluţionare în mod egal, pentru a putea elimina astfel clasele parazite şi pentru a oferi muncitorilor instrumentele de producţie de care aveau nevoie în vederea imbunatatirii condiţiilor economice, dandu-le în acelaşi timp şi posibilitatea majorării propriei autonomii. Gandindu-ne la o reforma agrară, care ar fii dat pamantul pe mîinile celor ce l-ar fi cultivat, numărul proprietarilor de pamant ar fii crescut în mod vertiginos, sau gandindu-ne la o reforma industrială care extinzand proprietatea muncitorilor în acele sectoare ce stagnau, ar fii obţinut o gestiune de tip cooperativ, cu acţionari din rîndul muncitorilor.

c) tinerilor, trebuia sa li se asigure acele providente necesare în vederea reducerii la minim a distanţelor dintre diferitele lor puncte de plecare în lupta pentru supravieţuire. Şcolile publice, mai ales, trebuiau sa asigure efectivă posibilitate de a continua studiile, şi la niveluri superioare, celor mai buni elevi şi nu celor mai bogaţi; trebuia sa pregătească fiecarea categorie de studii, în vederea indrumarii elevilor înspre diferite meserii sau activitati ştiinţifice, precum şi un număr de indivizi corespunzător cu cererea de piaţa, astfel incat salariile medii pe economii sa rezulte aproximativ egale pentru toate categoriile de muncitori, indiferent de eventualele divergente de salarii în interiorul fiecărei categorii în baza deferitelor capacitati individuale. 
 
d) capacitatea aproape fără limite a producţiei în masa de bunuri de prima necesitate, cu tehnica modernă, asigura deja tuturor, cu un cost social relativ mic, mîncarea, cazarea şi îmbrăcămintea, cu un minim de confort necesar pentru a păstra sensul demnitatii umane. Solidaritatea umană pentru cei care reuşesc sucomband în lupta economică, nu va trebui aşadar sa se manifeste prin forme de caritate întotdeauna înjositoare şi producătoare de rele ale căror consecinţe încearcă sa le repare, ci printr-o serie de providente care garantează tuturor, fie ca pot munci sa nu, un nivel de viaţa decent, fără a reduce din stimulul pentru munca şi economisire. Astfel, nimeni nu va mai fi constrîns din cauza mizeriei sa accepte contracte de munca înjositoare.

e) eliberarea claselor muncitoare poate avea loc doar intrunind condiţiile menţionate la punctele precedente: sa nu fie lăsate din nou sub autoritatea politicii economice a sindicatelor monopolistice, care aduc pur şi simplu în sectorul de munca metodele sufocante caracteristice marelui capital. Muncitorii trebuie sa fie din nou liberi sa-si aleagă mandatarii pentru a negocia colectiv condiţiile în care sa-si presteze munca, şi statul va trebui sa asigure mijlocele juridice pentru a garanta respectarea acordurilor încheiate; dar toate tendinţele monopolistice vor putea fi infruntate, odată ce au fost realizate condiţiile sociale.

Acestea sunt schimbările necesare pentru a crea în jurul noii ordine o categorie de cetateni interesaţi de menţinerea acesteia şi pentru a da vieţii politice o amprentă vizibilă de libertate, impregnată cu un puternic sens de solidaritate socială. Pe aceste baze, libertăţile politice vor putea într-adevăr sa aibă un conţinut concret, şi nu doar formal, pentru toţi, avînd în vedere ca cetatenii vor avea o independenţa şi o cunoaştere suficiente pentru a putea exercita un control continuu şi eficient asupra clasei conducătoare. 

În timpul crizei revoluţionare, revine acestei mişcări sarcina de a organiza şi a conduce forţele progresiste, utilizînd toate acele organisme populare care se formează spontan ca erupţia unui vulcan, care reuneste masele revoluţionare, nu pentru a emite plebiscite, ci în aşteptarea de a fi conduse. Aceasta se inspiră pentru viziunea şi siguranţa a ceea ce trebuie sa facă nu dintr-o consacrare precedenta a unei voinţe populare inexistente, ci din constiinta de a reprezenta exigenţele profunde ale societăţii moderne. În acest mod emite primele directive ale noii ordine, prima disciplina socială pentru masele neomogene.

Nu trebuie să reprezinte o teamă faptul ca un asemenea regim revoluţionar ar putea neparat sa se tranforme într-un nou despotism. Apare în aceasta forma numai dacă s-a format prin modelarea unui tip de societate servilă. Dar dacă partidul revoluţionar va continua creand în mod ferm, inca de la primii paşi, condiţiile pentru o viaţa liberă, în care toţi cetatenii pot participa cu adevărat la viaţa Statului, evoluţia sa va fi, chiar şi cu unele crize politice secundare, în direcţia unei intelegeri progresive şi acceptari din partea tuturor, şi deci, în sensul unei posibilităţi crescînde de funcţionare a instituţiilor politice libere.

Este momentul în care trebuie sa fie aruncate vechile poveri devenite un obstacol, sa fim pregătiţi la noutatile care vine din urma, atît de diferite fata de ceea ce ne puteam imagina, sa eliminăm dintre lucrurile vechi ceea ce se dovedeşte a fi inapt, suscitand printre tineri noi energii. Astăzi se cauta şi se întîlnesc, în vederea trasării viitorului, cei care au ştiut sa discearnă motivele actualei crize a civilizaţiei europene, şi drept urmare au moştenit rezultatele miscarilor de dezvoltare a umanităţii, izolaţi fiind datorită neînţelegerii scopului de atins sau a mijloacelor prin care acesta poate fi realizat.

Drumul de parcurs nu este uşor, nici sigur. Dar trebuie parcurs, şi va fi!

10 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Vad ca la Bruxelles, C Preda sta in cladirea Altiero Spinelli


Adresă Bruxelles
Parlement européen Bât. Altiero Spinelli 05F154 60, rue Wiertz / Wiertzstraat 60 B-1047 Bruxelles/Brussel Tel. : +32 (0)2 28 45261 Fax : +32 (0)2 28 49261

Riddick spunea...

Nu este relevant (pt. Preda, are biroul acolo unde este repartizat), dar este relevant pentru UE.

Crystal Clear spunea...

Hai ma, ca Plesiu zice ca avem mintile ratacite..... :

http://www.youtube.com/watch?v=2gxLud5jTNs&feature=youtube_gdata

Riddick spunea...

Pleşu ăsta dacă apare la congresul PDL, ca "reper al dreptei" ce (sanchi...) este (nu o va face, ştie ce l-ar aştepta) ar fi luat cu "huo !".

În vara 1989 primea vizite şi instrucţiuni la conacul lui Enescu din Tescani (casă de creaţie a Uniunii Scriitorilor), unde era într-un "exil de aur".

Riddick spunea...

oops... Preda face apologia "spinellismului":

Un fragment despre identitate, care ar merita reţinut:
“Acum câteva zile, aflată într-o întrunire politică, mi-am dat seama de ce îmi este mult mai uşor decât altora să fiu europeană. Trebuia să iau cuvântul şi mi-am dat seama că nici o limbă nu mai era a mea. Italiana – pe care o vorbesc de atâţia ani – a rămas pentru mine o limbă străină. Nu am vrut niciodată să mă adâncesc prea mult în italiană, de frică să nu pierd limba mea maternă, germana. Şi totuşi, am pierdut-o. De-a lungul anilor am căutat să o păstrez ca pe un lucru drag, dar a devenit incoloră şi rigidă, aşa cum se întâmplă cu orice amintire. Absenţa unei limbi nu e însă totul. Nu sunt italiancă, deşi am copii italieni. Nu sunt nemţoaică, deşi Germania a fost odată patria mea. Nu sunt nici măcar evreică, deşi am scăpat ca prin minune de moartea într-un lagăr de exterminare”.

http://cristianpreda.ro/2009/11/18/noi-senza-patria/

Crystal Clear spunea...

Inteleg.
Era "exilat la conac"=false opposition

Si cati au fost ca el...

Riddick spunea...

Măgureanu făcea pe muzeograful prin Vrancea...

Crystal Clear spunea...

Pregatesc legislatia pentru "natiunea europeana"

http://www.presseurop.eu/ro/content/article/440591-lungul-drum-al-divortului-european

Riddick spunea...

Vor să legalizeze căsătoriile între persoane de acelaşi sex.

O iau treptat, cu "parteneriatul", echivalent legal cu căsătoria (transmite drepturi, obligaţii şi cetăţenii).

Crystal Clear spunea...

Merg pe degenerarea fiintei umane,ca s-o poata stapani si manipula..
Prin 1995 am avut un coleg homosexual, bogat, rafinat etc...
Daca ai sti cata rautate si egoism zaceau in el,n-ai idee.
Modul in care isi facea treaba la servici era deplorabil: superficial, chiulangiu ,dar cu nasul pe sus si cu relatii in cercuri inalte...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: