Postări
La emisiunea „După 20 de ani“ de la ProTV Ion Iliescu a fost invitat să cuvânte, cu un generic sinistru titrat pe ecran: „România lui Ion Iliescu“. Sinistru, dar foarte adevărat, din păcate, deoarece starea de rahat în care a ajuns această ţară, după 20 de ani, poartă pe deplin amprenta „cârpei kaghebiste“ devenite stindard al dejecţiei bolşevismului criminal. Raporturile sale cu România, de violator în recidivă, îl califică drept o adevărată vedetă porno, un zombie pervers şi decrepit, încă nesătul, care a debutat într-o baie de sânge. Iliescu îşi doreşte „soluţia Voronin“ pentru România, soluţie implementată la Chişinău de Moscova, în care preşedintele să fie ales de Parlament - instituţie pe deplin controlată şi controlabilă în baza unui algoritm pervers, care a dat naştere unor aberaţii de necrezut, oameni ajunşi în scaune deşi au adunat abia câteva mii de voturi sau erau pe poziţii secundare în opţiunile electoratului, cum este de exemplu cazul lui Tăriceanu şi a multor altora de aceeaşi teapă.
Ieşit cu vata-n nas din caverna de unde bântuie periodic poporul român, ca un vampir sângeros, Iliescu a dat măsura, încă o dată dacă mai era nevoie, instrucţiei sale kaghebistice, specialitate manipulare-diversiune, în care s-a şcolit încă din anii ‘50.
S-a năpustit pe ţinta sa prioritară, Traian Băsescu, care-i stârneşte apetitul promiscuu de atâţia ani, reiterând scenariul suspendării, deşi a tot negat că s-ar afla la comanda iţelor păpuşilor şi interpuşilor executanţi servili ai ordinelor sale, de teapa lui Voiculescu & comp.
„Acum un referendum pentru suspendarea şi pentru încetarea mandatului preşedintelui Băsescu ar avea succes, pentru că populaţia este profund nemulţumită“ însă strategul Ilici a mai adăugat: „Aşa ceva se poate face numai după o schimbare a structurii Parlamentului. Ar trebui în perioada următoare o suspendare a Guvernului prin procedurile parlamentare şi alegerile anticipate şi o nouă componenţă a Parlamentului ar putea să ia în discuţie (...) suspendarea“.
Este evident că românii nu vor putea ajunge vreodată la liman până nu vor reuşi înlăturarea ultimelor rămăşiţe ale „bunei guvernări“ iliesciene de după 1989, respectiv a dinozaurilor şi agenţilor fosilei comuniste Ion Ilici Iliescu pripăşiţi în structurile administraţiei locale şi centrale, în Poliţie, în Magistratură, în sănătate publică, învăţământ - de stat/particular -, Parlament, mediul de afaceri - miliardarii de carton postdecembrişti, legaţi ombilical la resursele şi afacerile cu Statul, un Stat captiv, parazitat/căpuşat strategic începând cu 20 mai 1990, în Duminica Orbului.
Iliescu şi mitologia „Revoluţiei“
În emisiunea de la PRO TV, Ion Iliescu s-a făcut că rememorează momentele din ‘89, evident minţind ca de obicei cu neruşinare. „Nu eu am fost inventatorul Revoluţiei Române. Revoluţia română a fost un proces istoric care a făcut parte dintr-un proces mai amplu de prăbuşire a unui sistem care era falimentar şi în plan politic şi economic. Eu eram sub atenta supraveghere a securităţii, deja era un filaj la vedere. În toată
perioada anterioară filajul funcţiona, în noaptea de 21 spre 22 cele trei echipaje au stat permanent în faţa casei mele. A doua zi dimineaţă m-au însoţit până la editură. Până la ora 11.00 în dimineaţa de 22 decembrie au stat permanent acolo. La ora 11.00 s-au scurs coloane de muncitori. Era vorba de revolta populară împotriva dictatorului. Această stare de spirit o simţea fiecare şi eu mai mult ca orice. Nu mă simţeam singur, simţeam că e o acumulare de revoltă“, a spus Ion Iliescu.
Ca de obicei, Iliescu se exprima criptic, dar pe fond nu minte în întregime deoarece într-adevăr nu a fost el inventatorul Revoluţiei române pentru că a fost lovitură moscovită, nicidecum revoluţie! Adevărul necenzurat despre revoluţie trebuie însă spus şi reiterat deoarece pe această mitologie revoluţionară este întemeiat tot răul de astăzi: Ion Iliescu a fost nominalizat drept Prim-Ministru al unui nou guvern ce s-a format, de către gen. Ilie Ceauşescu, în dimineaţa de 22 decembrie 1989, în jurul orei 11.30, în întâlnirile succesive pe care fratele lui Nicolae Ceauşescu le-a avut la sediul MApN cu ataşatul militar sovietic şi reprezentantul comandamentului Tratatului de la Varşovia, şi ulterior cu o delegaţie militară chineză. La acea oră, Nicolae Ceauşescu se afla încă în Comitetul Central, aparent încă la putere. Ajuns la sediul MApN, gen. Victor Stănculescu este pus la curent de gen. Ilie Ceauşescu cu această nominalizare (să nu-i spunem încă numire) a lui Ion Iliescu. Acţiunile ulterioare ale gen. Stănculescu, de sprijinire a lui Ion Iliescu, urmează această logică.
Gen. Ştefan Guşă este cel care a montat scenariul şi regia „teroriştilor“, care nu trebuie căutaţi la batalionul DIA de la Buzău, ci în unităţile de cercetare diversiune de la nivelul celor patru armate de la acea vreme (în special unitatea de la Târgu Mureş). Urmăriţi filmul cu Ştefan Guşă în CC, dând ordine gen. Mocanu, comandantul CAAT, de doborâre a aşa-ziselor elicoptere teroriste ce apăruseră, conform lui Guşă, spunându-i gen. Iulian Vlad (neîncrezător şi pare-se, lucid şi neprins în joc) că „ticăloşii de terorişti“ aveau hangare subterane de unde trimiteau elicopterele la atac împotriva revoluţiei. Toată „lupta“ lui Ştefan Guşă, ba cu teroriştii, ba cu ruşii („muriţi pe brazdă!“) a fost o mare butaforie şi minciună. Nu se comandă o armată împotriva „teroriştilor“ şi apărarea graniţelor împotriva invaziei sovieticilor de la un simplu telefon din CC şi cu ţigara Kent între degete şi răcnind „ordine“ cât mai ostăşeşte. În clădirea CC, cei aflaţi acolo luaţi de val au fost împuşcaţi acolo, în nopţile de după 22, de armată la ordinele lui Guşă.
Clădirea TVR a fost atacată şi mitraliată din aer de un elicopter PUMA al armatei. De la sol, TVR a fost atacată dinspre latura din stânga a curţii TVR, privind dinspre Calea Dorobanţi, de militari români, în combinezoane negre. Se ştie clar de unde şi la ordinul cui a acţionat elicopterul, dar tăcerea face parte din „deal-ul“ „de după“. De ce a făcut Guşă asta? Ca să îşi scape pielea după Timişoara, pozând în salvator al patriei şi apărând ca number 1 după dorita lichidare a lui Ion Iliescu. Nu poate fi exclusă chiar o înţelegere a lui Guşă cu ruşii, butaforia menţionată având rolul necesarei perdele de fum.
Aşa-zisul „război electronic“ a fost generat de activarea la ordin, a modului de funcţionare de training (am zice astăzi) sau de simulare, al sistemului de urmărire şi alertare ţinte aeriene (Comand & Control, pe limba de astăzi) din punctul de comandă al Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului de la Otopeni. Aceste simulări de ţinte se făceau în mod curent în cursul aplicaţiilor Tratatului de la Varşovia, de către ruşi. De altfel, activarea acestui modul de training/simulare nu a fost livrată de sovietici atunci când aceştia ne-au livrat sistemul de comandă al CAAT, ea putând fi făcută doar de sovietici.
Această istorie ascunde de fapt adevărata diversiune: agenţii ruşi erau la vedere, în vârful statului român, strâns grupaţi în jurul lui Iliescu.
Dar cea mai mare diversiune postdecembristă este conceptul aşa-zisei Prese „libere“ de după ‘89. Dacă ar fi fost liberă, ar fi sărit să îl întrebe pe Ion Dincă ce era cu Planul ZZ pomenit de acesta la procesul său. Sau ar fi sărit să stea de vorbă, în anii din urmă, cu Emil Bobu, când acesta îşi face piaţa ca un moşulică inofensiv, în Piaţa Floreasca. Serviciul de dezinformare al Securităţii a fost integrat în MStM al armatei după decembrie ‘89 şi n-a mai plecat de acolo, formând un element de bază al secţiei de psy ops a armatei şi a MApN. Multe „scenarii“ de după ‘89 şi direcţionarea opiniei publice în direcţiile dorite trebuie căutate acolo. Până astăzi se văd, uneori cu ochiul liber, manipulările şi scenariile diversioniste, una dintre cele mai bine elaborate dintre schemele de dezinformare aplicate după manualul care l-a format şi pe Ion Ilici Iliescu, cel care apare la nesfârşit pe toate reţelele media, la liber, deşi locul său ar fi într-o vidanjă, cu sau fără vată-n nas.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu