Planul german pentru preluarea Euro

TheTrumpet.com:The German Plan to Take Over the Euro

- link

Prima fază a reproiectării  monedei euro este finalizată. Acum urmează faza a doua. 
 
Înainte ca liderii europeni să accepte cererile germane pentru modificarea Tratatul de la Lisabona, think-tankul american Stratfor a scris [aici] că modificarea Tratatului "va finaliza prima fază a Berlinului de remodelare a Uniunii Europene" (15 decembrie). 

16 decembrie: Faza întâi s-a încheiat. 

17 decembrie: Începe faza a doua: un grup de naţiuni cu o politică comună de impozitare si de cheltuieli - în esenţă, un guvern comun. 

Acum, că prima fază este practic terminată, Germania a trecut direct la faza a doua. La 17 decembrie, preşedintele francez Nicolas Sarkozy a convenit să lucreze cu cancelarul german Angela Merkel pentru o Europă mai unificată în 2011. 

Faza I: O Europă dependentă de Germania

Liderii europeni au convenit să modifice Tratatul de la Lisabona spre a crea un fond permanent de salvare în zona euro în prima zi a unui summit de două zile la Bruxelles, pe 16 decembrie. Fondul va fi succesorul European Financial Stability Facility (EFSF), actualul mecanism de salvare pentru statele din zona euro, atunci când acesta expiră în 2013. 

Acordul este o victorie pentru Germania. Spiegel Online a scris, "Ceea ce a fost ridiculizat în timpul verii drept o cerere unilaterală a Berlinului, a devenit acum consens european" (17 decembrie). 

Stratfor este de acord, spunând: "Cu modificarea Tratatului de la Lisabona, în scopul de a stabili un mecanism permanent de salvare, se va finaliza prima fază a Berlinului de remodelare a Uniunii Europene" (op. cit.). 

Nu sunt evenimente aleatorii care au adus controlul german asupra finanţelor din zona euro. Este o fază a unui plan deliberat. 

Liderii UE au convenit să introducă următorul pasaj în Tratatul de la Lisabona:
 

"Statele membre a căror monedă este euro pot crea un mecanism de stabilitate care a fi activat în cazul în care este indispensabilă pentru protejarea stabilităţii din zona euro ca întreg. Acordarea de asistenţă financiară în cadrul mecanismului va face obiectul unor condiţii stricte".

Acele două două propoziţii vor întări controlul Germaniei asupra monedei euro, după cum subliniază Stratfor: "Noile norme cu privire la fondul de salvare permanent, care va fi dominat de către Berlin vor fi consacrate în "Constituţia UE", deoarece EFSF - şi succesorul permanent probabil, este o instituţie independentă de birocraţia UE şi astfel, în cele din urmă, sub control german " (op. cit.). 

În noiembrie, Stratfor a remarcat faptul că Germania s-a pregătit pentru a controla EFSF şi orice succesor al acestuia în acelaşi fel în care Washington controlează Fondul Monetar Internaţional (FMI). Germania controlează mecanismul de salvare, pentru că are cei mai mulţi bani de împrumutat. 

Cum zice un proverb, "împrumutatul este robul celui ce dă cu împrumut.

"EFSF-ul nu este o instituţie a UE, ci o bancă privată cu sediul în Luxemburg, creat de Uniunea Europeană. Legislaţia UE interzice implicarea instituţiilor UE în salvarea statelor membre. Prin înfiinţarea unei bănci private, UE a ocolit legea. 

EFSF este controlat de către Eurogrup - miniştrii de finanţe din partea statelor euro. Germania pur şi simplu refuză să participe la un plan de salvare în cazul în care nu se face aşa cum vrea ea. Naţiunile din zona euro, disperate să obţină bani de la Germania, se conformează. 

Pentru a spune că prima fază este completă nu este în întregime corect. Modificările la Tratatul de la Lisabona trebuie încă să fie aprobate de către parlamentele celor 27 de state membre ale UE. Europa crede că poate face acest lucru fără a fi nevoie să ţină orice referendumuri (când alegătorii optează, de obicei votează împotriva Europei). Ar putea fi un sughiţ sau două, sau chiar o oprire completă. Dar faptul că Germania controlează Europa atât de mult, încât a reuşit să obţină acordul tuturor celor 27 de lideri naţionali în această schimbare, arată că aceasta este suficient de puternică pentru a-şi croi drum prin orice obstacol. 

Faza a doua: o superputere europeană 

Până în prezent, Germania controlează mecanismul de salvare pentru Europa. Acesta stabileşte condiţiile pentru primirea de bani de la UE. Faza a doua va crea un tip chiar mai profund de uniune, cu Germania la conducere.

Cerstin Gammelin, în articolul din Süddeutsche Zeitung, afirmă că unii experţi financiari europeni "spun că există unii economişti zeloşi şi oficiali de la Bruxelles din grupuri de reflecţie şi din cadrul Comisiei Europene care sunt porniţi să facă naţiunile Europei să strângă rândurile." 

 "Mulţi dintre ei provin din ţările fondatoare ale Comunităţii" scrie Gammelin. Aceste naţiuni fondatoare au fost Germania, Italia, Franţa, Belgia, Luxemburg şi Ţările de Jos. "Acum vor gospodărie în comun şi stabilirea de standarde sociale comparabile  pentru toţi", continuă articolul. 

Ei vor să facă din Europa o gospodărie mare. "Dar", scrie Gammelin, "acestora li se împotrivesc turbulenţele naţionaliste din multe ţări, acesta este motivul pentru care comisarii UE au ţinut aceste idei ascunse, pentru moment". 

Cu alte cuvinte, alegătorii europeni obişnuiţi sunt împotriva ideii gospodăriei comune Europa, şi astfel aceşti oficiali, "porniţi" pentru îndeplinirea scopului lor, trebuie să găsească alte modalităţi de a forţa Europa să se unifice. 

Spiegel Online vede, deasemenea, criza financiară împingând Europa la un loc. "Cei din Europa care ar dori să vadă o integrare mai avansată a UE văd criza ca pe o oportunitate", scrie ea. "Ministrul german de finanţe Wolfgang Schäuble a punctat recent într-un discurs că UE a făcut cei mai mari paşi înainte, întotdeauna în momente de dificultate. Mecanismul de criză pare a fi în cele din urmă cel mai recent avans de acest fel" (op. cit.). 

Criza financiară va face mai mult decât să unifice Europa. Aceasta va pune Germania şi Vaticanul în fruntea sa. Criza actuală l-a redus deja pe preşedintele francez Nicolas Sarkozy la condiţia de "umbră vorbitoare ambulantă a Angelei Merkel", cum a spus-o Gammelin. 

UE se îndreaptă spre o uniune fiscală -  în care naţiunile componente au nu numai o monedă comună, dar, deasemenea, şi politici fiscale şi de cheltuieli comune. Deoarece controlul impozitării şi a cheltuielilor este puterea cea mai fundamentală a unui stat suveran, faza a doua înseamnă predarea suveranităţii naţionale Berlinului. 

La 17 decembrie, Merkel şi Sarkozy a luat măsurile cele mai concrete de până acum, spre o astfel de uniune. Cei doi lideri au spus că în 2011 se vor prezenta propuneri pentru armonizarea fiscală din zona euro şi privind politicile forţei de muncă, declarând că criza a evidenţiat necesitatea de a "finaliza uniunea monetară cu o uniune economică", cum scrie EurActiv.com. 

"Discuţiile au arătat ieri că avem nevoie de o abordare comună mai avansată în politicile noastre economice, iar noi va trebui să vorbim despre acest lucru în următoarele luni, în special în zona euro", a spus Merkel. "Nu este important doar de a avea bugete solide şi a stabiliza finanţele, dar este, de asemenea important să avem o politică economică comună. Pas cu pas. Acesta va fi un proces de lungă durată". 

Acest lucru vine la doar mai puţin de o săptămână după ce Schäuble a spus pentru Bild am Sonntag că în 10 ani ar fi "ceea ce s-ar numi o uniune politică" în Europa.

Desigur, Germania are condiţii puternice privind formarea acestui tip de uniune. "În primul rând," scrie Stratfor, "Germania este dispusă să susţină ideea uniunii fiscale cu restul zonei euro, atâta timp cât este clar că Berlinul răspunde de această uniune" (op. cit.). 

Mulţi critici ai Germaniei spun că nu face destul pentru a opri un colaps financiar în Europa. Ei greşesc fundamental. Germania are puterea pe care o are acum din cauza crizei financiare. Cu cât ea se agravează, naţiunile sunt mai docile. Este în interesul Germaniei ca această criză să dureze cât mai mult timp. 

Numai atunci naţiunile europene vor fi dispuse să se supună conducerii germane.The Trumpet a avertizat de multe ori că criza euro este pe de-a întregul parte a unui plan pe termen lung. Am citat de multe ori această declaraţie inspiratoare a fostului funcţionar public britanic Bernard Connolly:
 

UE a creat, relativ în mod deliberat, cea mai periculoasă bulă a creditului dintre toate: UEM [Uniunea Economică şi Monetară]. Şi, unde misiunea Fed este de a evita o criză financiară, misiunea BCE [Băncii Centrale Europene] este de a o provoca. SCOPUL CRIZEI VA FI, CUM A DECLARAT ÎN 2002 PRODI [ * agent KGB: 1, 2 ], PREŞEDINTELE DE ATUNCI AL COMISIEI, DE A PERMITE UE SĂ ACUMULEZE MAI MULTĂ PUTERE PENTRU SINE. Victimele sacrificate vor fi, în primă instanţă, familii şi firme (şi bănci şi investitori), în ţări precum Irlanda .... Ulterior, depunătorii germani (sau contribuabilii britanici), vor purta povara salvării pe care un nou "guvern economic al UE" împuternicit o va decide.

Depunătorii germani sunt cel mai puternic afectaţi de bailout-uri, în timp ce liderii germani preiau puterea. 

"Nu este o surpriză pentru eurosceptici ca Europa să fi atins acest punct funest în care liderii trebuie să aleagă între traumele gemene ale dispariţiei UEM sau abandonarea ţărilor lor", scrie Ambrose Evans-Pritchard săptămâna trecută în Telegraph. "Nici nu este vreo surpriză pentru un cerc restrâns de intriganţi din cadrul sistemului UE, care au calculat dintotdeauna că ar putea exploata o astfel de criză pentru a cataliza uniunea politică. Cu toate acestea, este o mare surpriză pentru liderii din Europa, şi ei nu ştiu cum să reacţioneze". 

A fost întotdeauna un "cerc restrâns" de intriganţi care ştiau că acest lucru se va întâmpla. În decembrie 2008, redactorul-şef de la The Trumpet, Gerald Flurry, a scris: "După cum şi The Trumpet şi oameni precum Connolly au avertizat, BERLINUL A PLĂNUIT ACEASTĂ CRIZĂ ÎNCĂ DE DINAINTEA INTRODUCERII EURO. ELITELE EUROPENE ŞTIAU CĂ SE VA ÎNTÂMPLA ÎN CELE DIN URMĂ. ŞI VOR PREZENTA CURÂND O SOLUŢIE".

Acum vedem soluţia. În acelaşi articol, domnul Flurry a scris, "Oricum se vor întâmpla toate acestea, Germania este proorocită sa iasa în avantaj din această criză financiară. Neliniştile sociale şi revoltele îi vor forţa în cele din urmă pe europeni să cedeze în faţa unui guvern al Europei unit, puternic, CONDUS NU DE LA BRUXELLES, CI DE LA BERLIN. 

Chiar şi acum nu vedem toate detaliile. Moneda euro se poate prăbuşi, iar Germania ar putea crea o monedă nouă. Sau poate salva sistemul actual. Dar putem vedea deja  Europa fiind condusă de la Berlin. 

Cum a aratat The Trumpet în acest articol: "Uitaţi-vă la Germania. Urmăriţi cum Germania urmează să fie la cârma unei restructurări, nu numai a economiilor naţiunilor membre UE, ci a întregii Uniuni Europene însăşi!". 

Pentru mai multe informaţii cu privire la planul din spatele crizei economice, a se vedea articolul nostru “Did the Holy Roman Empire Plan the Greek Crisis?”.

http://www.thetrumpet.com/index.php?q=7752.6339.0.0

*   *   *  

"Criza financiară a fost provocată deliberat, pentru a prelua controlul asupra Europei !" :

>> Self-righteous Germany must accept a euro-debt union or leave EMU