16 mai 2014

Cum încearcă Băsescu să-l scoată preşedinte pe candidatul PSD


Băsescu n-are niciun interes să iasă Antonescu preşedinte, în locul candidatului de la PSD. C-ar putea ieşi Predoiu, "MRU" sau Udrea, astea-s glume îndoielnice. Ar putea unul dintre cei trei să intre în turul doi doar dacă ar fi candidatul comun al partidelor coalizate, dar având eticheta de "băsist" ar pierde cu brio.

Băsescu nu vrea să părăsească prea curând scena unde a fost plantat ca simulant al dreptei, având misiunea de a o compromite şi de a o menţine debilizată. După ce a terminat politic PDL-ul şi l-a şi scindat, acum vine cu pretenţia că ar căuta "soluţii".

Cu un preşedinte de la PSD, ar mai avea loc în corul de opozanţi. Sau - mai ştii ?! - ar ajunge premier-coabitant. Cu Antonescu la Cotroceni, ar trece în planul trei, "la docul uscat".

DC News a prins mişcarea, dar tot nu trage concluzia, şi anume că se încearcă vopsirea lui Antonescu în culori băsiste, atârnându-i-se astfel greutăţi de gât în timp ce-i momit cu un colac de salvare pentru intrarea în turul doi. Şi chiar dacă PnL ar refuza "oferta" (100% c-o va refuza), tot rămâne impresia că s-ar fi încheiat un târg. PSD o repetă obsesiv.
Preşedintele a spus, în contextul sondajului american, că este o ”glumă” ideea ca partidele de dreapta să meargă cu mai mulţi candidaţi la prezidenţiale, iar cel care va fi mai bine plasat va fi susținut de ceilalți. Această variantă pare a surâde PNL, care poate merge cu Crin Antonescu sau cu Klaus Iohannis. PNL, în sondajul american, are 12%. PMP și PDL, au 11, respectiv 9, așa că, dacă s-ar asocia, ar face 20%, ceea ce l-ar lăsa în afara jocului pe candidatul PNL. Este drept că un candidat susținut de Traian Băsescu riscă activarea electoratului din vara lui 2012. Aceasta este miza atragerii liberalilor în alianța din jurul lui Băsescu: dezactivarea votului tip USL.

În cazul în care PNL ar face o alianță cu PDL, intrarea în turul doi a candidatului susținut de aceasta nu va fi o problemă. Traian Băsescu și PMP sunt împinși într-o poziție secundară, cu un candidat fără șanse și o excludere din axa centrală a dezbaterii. Ca urmare, Băsescu va fi obligat să atace nu doar liderul (PSD și candidatul acestuia), ci și chalengerul (candidatul PNL-PDL), în speranța că îi va smulge o parte din electorat. Un scor slab la prezidențiale ar fragiliza PMP, care riscă să ajungă insignifiant în Legislativ, prin migrația parlamentarilor, după plecarea lui Băsescu de la Cotroceni. Cu o serie de primari care se retrag/sabotează PDL și cu un Băsescu virulent la adresa candidatului D.A., acestuia îi va fi greu să recupereze în turul doi. În plus, se pot aștepta dezvăluiri bombă și surprize devastatoare, din partea președintelui și a aparatului său de propagandă, în campanie.

Traian Băsescu a declarat, în aceeași emisiune ”Evenimentul zilei”, că partidele de dreapta trebuie să aibă un candidat unic, anunțat în iulie. Importanţa fiecărui partid în discuţiile pentru luarea deciziei este stabilită de ierarhia rezultată în urma alegerilor din luna mai.Este normal ca un candidat unic să fie stabilit cât mai repede, pentru ca electoratul să digere repoziționările de pe scena politică, iar indecișii să poată fi atrași. Ierarhia stabilită de alegerile europarlamentare, după sondajul american, lasă PDL fără candidat, căci este abia pe locul trei. De aceea s-a enervat Vasile Blaga, care va ajunge din nou într-o poziție subordonată lui Traian Băsescu.
*      *      *
De văzut şi

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: