Dez-ocuparea: Ai cui sunt agitatorii trimiși la Oltchim ?

26 septembrie 2012

Ai cui sunt agitatorii trimiși la Oltchim ?

PROTEST CU INCIDENTE la Oltchim şi Arpechim: sute de oameni s-au adunat în curtea combinatului

Sute de angajaţi ai Combinatului Oltchim au reluat, miercuri, protestele. Muncitorii au ieşit pe platforma industrială din curtea fabricii. Şi la Arpechim protestează alte câteva sute de angajaţi.

UPDATE: În jurul orei 11:00, mai multe persoane nerecunoscute ca făcând parte din angajaţii combinatului au fost reţinute şi legitimate de jandarmii aflaţi la faţa locului după ce au afişat pancarte pe care era scris "Oltchim nu este OTV".

(Realitatea.net)

2 comentarii :

Lorena spunea...: Activitatile ce compun Crima Organizata (prostitutia, proxenetismul, traficul de persoane,traficul de droguri, evaziunea fiscala, etc) au un caracter secret si bine organizat, din care cauza realizeaza un impact social deosebit de negativ in multe state el constituind “cancerul perfid” care vlaguieste puterea societatii, ameninta integritatea guvernelor, determina cresterea taxelor care se adauga la pretul marfurilor, pericliteaza siguranta si locurile de munca ale cetatenilor, aduce daune agentilor economici aflati in competitie, controleaza prin forta banilor sindicatele, in final realizand o puternica influenta in sfera economicului, socialului si mai ales politicului.; 9/26/2012
Riddick spunea...: http://www.scritube.com/stiinta/drept/CRIMINOLOGIE-CRIMA-ORGANIZATA84224.php; 9/26/2012

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."