23 aprilie 2012
Undeva la Palilula
Protagonistul filmului este Serafim, proaspăt absolvent al Şcolii de
Medicină, care primeşte repartiţie pe termen scurt la spitalul din
Palilula, un orăşel fantomă, pierdut în mijlocul câmpiei valahe. Un
sanatoriu-lazaret, spital improbabil, clinică ginecologică într-un loc
unde nu se naşte nici un copil. Palilula e un loc unde derizoriul
coexistă cu lucruri fermecătoare, iar populaţia din oraş e izolată
pentru eternitate în beţie, petreceri şi orgii. Filmul urmăreşte
periplul doctorului Serafim prin Palilula, pe perioada mai multor ani şi
anotimpuri.
Ceea
ce nu înseamnă că talentul creator de imagini al d-lui Purcărete nu se
manifestă. Pâlnia înfiptă în mormânt prin care administratorul Ilie
Tudorin Beauşiţuicăbeauşivin îi toarnă răposatului Pandelică vin
şpriţuit cu sifon, şerpii hipocratici de metal argintii care se
descolăcesc de pe cupe ca să îi sară la beregată boierului decrepit.
Mâinile lungi şi scheletice, atârnând în noapte, ale christicei curve
Capra, ouăle ochiuri înfulecate cu miez de pâine, cu laba, de activistul
comunist tolănit în cadă, cei doi consorţi care se iau la pumni
periodic, pe tăcute, retrăgându-se apoi cu mutrele şiroind de sânge,
jenaţi şi politicoşi... Dar sunt şi multe alte secvenţe care alunecă în
senzaţionalism gratuit, în stridenţă, în vulgaritate şi kitsch curat (nu
le menţionez, le puteţi vedea dacă mergeţi la film, căci merită văzut),
inducând o senzaţie de înghesuială şi oboseală ca după o zi de muncă
murdară. Mă văd din nou silit să folosesc cuvântu kivetsch în legătură cu compoziţia d-lui
Purcărete, care nu e teatru filmat, cum se temeau mulţi, în schimb e film teatralizat şi muzicalizat în exces.
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Marga, 1995 ("Filosofia Unificării Europene"): "Identificările etnice ale românilor sunt în mare parte tradiţionale. Acestea caută să abată atenţia de la problemele concrete ale prezentului şi de la nevoia modernizării instituţionale spre abstracţiunile trecutului. Pentru mulţi intelectuali este limpede că naţionalismul, prin demagogia sa, generează stagnarea şi degradarea ce favorizează doar grupuri sociale incapabile să se adapteze lumii moderne. Intrarea în noua Europă, nu doar geografic, ci şi instituţional şi cultural presupune mai mult decât o alegere, presupune o schimbare a modului de gândire, de asumare, pe lângă devizele paneuropene, a unei abordări europene, o abordare disponibilă la compararea performanţelor, orientată spre modernizare şi având ca perspectivă unitatea europeană".
Postări populare:
-
- S-a ivit holera-n ţară şi Busuioc nu vrea să ştie de ea! Stăpânirea opreşte oamenii să mai vină la lucru. Au dat de ştire cu toba prin sat...
-
Nu că n-ar putea fi mâna organizaţiei Illuminati ("Les Illuminés") ; dar în limba franceză - care are multe subtilităţi -, "...
-
Într-un articol din Gândul, scrie aşa: "Elevii vor fi vaccinaţi cu Cantgrip pentru imunizare împotriva virusului AH1N1, responsabil ...
-
Ori sunt praf (organizaţional), ori sabotajul este extins la nivele înalte. Pâi cum să "pleci mai departe" - două din trei elico...
-
Curtea Constituţională a respins legea interceptărilor ("Big Brother") cu majoritate de voturi, nu în unanimitate - ceea ce mă ...
-
În timp ce posibilităţile capitalului românesc se rezumă în evazionarea fiscalizării profitului la neînregistrări în acte şi artificii co...
-
Traducerea articolului "The Communist-Capitalist Alliance", apărut la Radio Liberty. partea a doua partea a treia Parte...
-
Polémia : Les funérailles de Charb et de Stéphane Charbonnier Frédéric Malaval, philosophe, écologiste, essayiste… ♦ Le vendred...
-
Nu-i clar dacă şi "operatorii" sunt complici, ori dacă îşi dau seama despre implicaţii. Atenţie de ce instituţii aparţin ei, poate...
3 comentarii :
..dupa ce Caranfil, Porumboiu, Mungiu, Mitulescu au povestit realist, cu umor, ascuţime şi detaşare despre Epoca de Aur, să vii semeţ cu hiperbula Palilula înseamnă, ca să fiu blând, că n-ai mai văzut un film românesc de pe la „Mihai Viteazul” încoace.
kitsch elitist...
E în genul spectacolelor (de teatru) ale lui Purcărete, gălăgie multă.
Da, exact
Trimiteți un comentariu