23 aprilie 2012
Undeva la Palilula
Protagonistul filmului este Serafim, proaspăt absolvent al Şcolii de
Medicină, care primeşte repartiţie pe termen scurt la spitalul din
Palilula, un orăşel fantomă, pierdut în mijlocul câmpiei valahe. Un
sanatoriu-lazaret, spital improbabil, clinică ginecologică într-un loc
unde nu se naşte nici un copil. Palilula e un loc unde derizoriul
coexistă cu lucruri fermecătoare, iar populaţia din oraş e izolată
pentru eternitate în beţie, petreceri şi orgii. Filmul urmăreşte
periplul doctorului Serafim prin Palilula, pe perioada mai multor ani şi
anotimpuri.
Ceea
ce nu înseamnă că talentul creator de imagini al d-lui Purcărete nu se
manifestă. Pâlnia înfiptă în mormânt prin care administratorul Ilie
Tudorin Beauşiţuicăbeauşivin îi toarnă răposatului Pandelică vin
şpriţuit cu sifon, şerpii hipocratici de metal argintii care se
descolăcesc de pe cupe ca să îi sară la beregată boierului decrepit.
Mâinile lungi şi scheletice, atârnând în noapte, ale christicei curve
Capra, ouăle ochiuri înfulecate cu miez de pâine, cu laba, de activistul
comunist tolănit în cadă, cei doi consorţi care se iau la pumni
periodic, pe tăcute, retrăgându-se apoi cu mutrele şiroind de sânge,
jenaţi şi politicoşi... Dar sunt şi multe alte secvenţe care alunecă în
senzaţionalism gratuit, în stridenţă, în vulgaritate şi kitsch curat (nu
le menţionez, le puteţi vedea dacă mergeţi la film, căci merită văzut),
inducând o senzaţie de înghesuială şi oboseală ca după o zi de muncă
murdară. Mă văd din nou silit să folosesc cuvântu kivetsch în legătură cu compoziţia d-lui
Purcărete, care nu e teatru filmat, cum se temeau mulţi, în schimb e film teatralizat şi muzicalizat în exces.
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."
Postări populare:
-
Mare farsor, mari gogomani Un comediante de bravură Joacă de patruzeci de ani, Făcând enormă tevatură În faţ-a nişte gogomani. Dibaci, sub ...
-
Hai ca să n-o mai dăm cotită. Agitaţia din jurul filmului "21 de rubini " se bazează în principal pe ambiguitatea - în limba rom...
-
Şi nimeni (dintre politicieni) nu protestează; ba-l şi văd înregistrat "legal". De ce nu se face o razie la această oficină separ...
-
Într-un articol din Gândul, scrie aşa: "Elevii vor fi vaccinaţi cu Cantgrip pentru imunizare împotriva virusului AH1N1, responsabil ...
-
Nu mă pronunţasem încă pe ipoteza asta (a explozibililor "de separare" pre-plantaţi) în chestiunea podului de la Baltimore (a se v...
-
GRUPUL PENTRU ROMÂNIA. Comunicatul nr. 9, către conducerea Federației Ruse, către președintele Vladimir Putin și către Ambasada Federației R...
-
De glob, şi... de pod . "ISIS îşi asumă (?) şi acest atentat" ( Dave Hodges, The Common Sense Show ). Autorul remarcă o a doua ...
-
Şi eu văd cam tot la fel, poate ceva mai puţin în privinţa amplorii, duratei şi a outcome -ului. Dar deratizarea globală presupune un anumi...
-
Un blogger şi militar rus (sergent), Andrei Morozov / "Murz", s-a sinucis (?), ca protest extrem. Nu însă înainte de a lăsa un t...
-
Poate ne-am învârtit în loc, cine ştie ? Poate suntem la teatru şi ne joci din frânghie (Morometzii - "În luptă cu puterea" ...
3 comentarii :
..dupa ce Caranfil, Porumboiu, Mungiu, Mitulescu au povestit realist, cu umor, ascuţime şi detaşare despre Epoca de Aur, să vii semeţ cu hiperbula Palilula înseamnă, ca să fiu blând, că n-ai mai văzut un film românesc de pe la „Mihai Viteazul” încoace.
kitsch elitist...
E în genul spectacolelor (de teatru) ale lui Purcărete, gălăgie multă.
Da, exact
Trimiteți un comentariu