01 aprilie 2012

Când unii fac pe proștii...



... și se așteaptă să-i aprobăm, să le facem jocul.

Ionuț Popescu (postare pe Facebook):
Este incredibil cat de multi sunt cei care au ajuns sa strige, la fel ca in 1990, nu ne vindem țara, atunci cand e vorba de exploatarea resurselor subsolului. Cuprumin e de decenii in proprietatea statului, de ce a ajuns in faliment si n-au fost exploatate resursele, ca tot acelasi zacamant exista? In SUA, statul nu detine nimic, totul, inclusiv resursele subsolului sunt in proprietatea privatilor. Nu mi s-a parut ca ar avea vreo problema. Acum nu pot sa inteleg PNL-ul, a ajuns sa se opuna si privatizarii? Curat partid de dreapta...
Dacă PnL face demagogie pe marginea subiectului nu înseamnă deloc că privatizarea Cupru Min ar fi fost ceva corect, ba dimpotrivă. PnL, din care Popescu făcea parte în 2006, era de acord cu privatizarea întreprinderii, atunci. Ce, ne ia de proști, nu e clar că "falimentarea" - și nu prea (a fost profit în 2011) - s-a făcut cu bună-știință ? Profit care ar putea crește de 4-5 ori, dacă statul și-ar da interesul.

Îmi solicitase includerea pe lista de prieteni pe Facebook, dar știind bine cine este specimenul, care preferă consiliile de administrație ale unor societăți de stat sau cu participație semnificativă a statului, i-am respins solicitarea.

Un comentariu :

Riddick spunea...

Psyopul a avut două faze - acreditarea ideii că "nu ne vindem țara" e o lozincă comunistă (nu, a fost o lozincă electorală a eurosocialiștilor în anii '90) și apoi a ideii că privatizarea totală (chiar aplicând mecanic dogme dubioase, chiar privatizând și monopolurile naturale) ar fi politică de dreapta.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: