Ei bine, sînt cei care duc la îndeplinire, pînă la urmă, deciziile luate în Consiliu de şefii de guverne sau de state membre ale Uniunii Europene. Sînt 50.000 de funcţionari, la o populaţie a Uniunii Europene de 500 de milioane de oameni. Consumă 5 procende din 1% din PIB-ul european. În România sînt peste 100.000 de funcţionari. Cei 50.000 de la Bruxelles nu fac altceva decît să gestioneze o integrare pe tăcute, trasată de liderii politici ai statelor Uniunii, aleşi de popoarele lor. Şi să le lase acestor lideri – sau altora – cîmp liber de a se manifesta antieuropean la ei acasă, din considerente electorale.
03 septembrie 2011
O să vedeţi voi pe Dracu', "când popoarele vor prinde de veste"
Un pas înainte - au început eurovuvuzelele să recunoască că "proiectul merge înainte" împotriva voinţei - ba chiar a intereselor - europenilor. Dar restul articolului din Dilema (Integrarea pe tăcute - cît mai poate continua?) nu este decât cinism disimulat sub aşa-zisul consens "ei ştiu mai bine":
Toată lumea vorbeşte că Europa scîrţîie din toate încheieturile, sub
apăsarea crizei. Casele de pariuri sînt deja deschise. Cine va pleca
primul din zona euro? Grecia şi Portugalia, Spania, Italia? Sau, poate,
însăşi Germania îşi va lua jucăriile şi va pleca? Cine va coborî primul
barierele la frontiere şi va ieşi de facto din sistemul Schengen,
decretînd că libera circulaţie în Europa a trecut deja în stadiul de vis
romantic? Italia şi Franţa, care au introdus în această primăvară
controale la graniţa comună? Danemarca, ţară care a suspendat deja
Tratatul Schengen la frontiera cu Germania? Şi întrebările ar putea
continua.
Dar, în timp ce se fac pariurile, ceva se întîmplă
departe de ochii tribunei. Pur şi simplu, integrarea europeană continuă.
Ba chiar, se adînceşte.
Pactul Euro plus, adoptat în martie de
Consiliul European, şi pentru care România şi-a dat acordul, stabileşte
deja măsuri de coordonare bugetară, control şi sancţionare a statelor
care încalcă regulile de prudenţă. Măsurile anticriză din Grecia au fost
impuse din afara ţării şi chiar s-a vorbit despre o cedare temporară a
suveranităţii ţării.
Cu siguranţă, pentru cei mai mulţi dintre
cetăţenii Europei, ziua de 7 august a fost doar una de vacanţă sau, pur
şi simplu, o duminică precum oricare alta. Dar pentru politicieni şi
finanţişti, ziua de 7 august este una istorică. În acea zi, preşedintele
Băncii Centrale Europene a decis să cumpere obligaţiuni spaniole şi
italiene. Dar nu oricum: ci sub condiţia ca Madridul şi Roma să impună
noi măsuri de austeritate economică. Spania şi Italia nu au cerut un
pachet de salvare, precum Grecia, Irlanda şi Portugalia, şi părea că
liderii europeni nu pot interveni cu cerinţe pentru guvernele naţionale.
A făcut-o Banca Centrală Europeană. Şi aceasta, în timp ce vorbim
despre dezintegrarea Uniunii Europene şi triumful suveranismului!
Pachetul italian de austeritate, în valoare de 45 de miliarde de euro,
adoptat cu lacrimi de crocodil de premierul Berlusconi, se află deja în
dezbatere parlamentară. În Spania, puterea şi opoziţia tocmai au ajuns
la un acord privind introducerea în Constituţie a limitării deficitului
bugetar la 3 procente din PIB.
În concluziile summit-ului
Sarkozy-Merkel din 16 august s-a vorbit despre un „guvern“ al zonei
euro, despre instituirea unei taxe pe tranzacţii financiare, dar şi
despre măsuri de convergenţă fiscală, subiect pînă acum „tabu“ la nivel
european.
Este adevărat că unele state membre se gîndesc să o lase mai moale cu
libertatea de circulaţie în Spaţiul Schengen. Dar Comisia Europeană
tocmai a suplimentat cu 30% bugetul pentru apărarea graniţelor externe
ale UE. Comisia a propus alocarea unei sume totale de 370 de milioane de
euro pentru statele membre pentru acţiuni în domeniul gestionării
frontierelor şi pentru politica în domeniul vizelor, pe 2012.
Să
privim puţin spre politica de coeziune. În cazul Bulgariei şi al
României, veritabile „cazuri de targă“ la acest capitol, propunerea
Comisiei este de a trimite asistenţă europeană în statele cu probleme.
„Nu ştiţi cum să ne cheltuiţi banii? Vă arătăm noi cum.“ – acesta ar fi
mesajul. Bulgaria a acceptat oficial propunerea, România încă nu. Dar pe
cine credeţi că ar prefera cetăţeanul român: pe cenuşiul funcţionar
european sau, cumva, pe baronul local, arogant şi abuziv, în numele
suveranităţii naţionale?
Dar cine este, de fapt, „Bruxelles-ul“?
Cine sînt aceşti purtători de costume şi ecusoane, ascunşi în birourile
lor din ploioasa capitală belgiană şi care se lasă văzuţi, în toată
splendoarea mulţimii lor, doar la ora prînzului, cînd umplu
restaurantele din cartierul european? De unde au venit ei, pentru a ne
impune reguli?
Ei bine, sînt cei care duc la îndeplinire, pînă la urmă, deciziile luate în Consiliu de şefii de guverne sau de state membre ale Uniunii Europene. Sînt 50.000 de funcţionari, la o populaţie a Uniunii Europene de 500 de milioane de oameni. Consumă 5 procende din 1% din PIB-ul european. În România sînt peste 100.000 de funcţionari. Cei 50.000 de la Bruxelles nu fac altceva decît să gestioneze o integrare pe tăcute, trasată de liderii politici ai statelor Uniunii, aleşi de popoarele lor. Şi să le lase acestor lideri – sau altora – cîmp liber de a se manifesta antieuropean la ei acasă, din considerente electorale.
Întrebarea este cît mai poate dura acest joc. Şi ce se
va întîmpla atunci cînd popoarele vor prinde de veste că, în pofida
declaraţiilor belicoase din unele capitale europene, acolo, la
Bruxelles, nişte funcţionari anonimi duc integrarea mai departe.
Într-una
dintre apariţiile sale publice, rare, dar poate tocmai de aceea
remarcabile, filozoful Jürgen Habermas a deplîns recent „starea
lamentabilă“ a Europei, lansînd un apel pentru o reînnoire democratică
şi pentru un nou început. „Construcţia europeană, care a fost
întotdeauna decisă pe deasupra popoarelor, este astăzi într-o fundătură,
deoarece nu poate continua fără a trece de la comportamente
administrative la o mai mare implicare a cetăţenilor.“ – spunea
filozoful german.
Ar fi vremea ca liderii europeni să fie lideri
şi la ei acasă. Dacă soluţiile anticriză nu pot fi găsite decît în „mai
multă Europă“, atunci ele trebuie asumate şi în diversele capitale. Prin
dezbateri – nimeni nu ştie exact cum ar trebui să arate, de fapt,
„Statele Unite ale Europei“ – şi cu riscuri electorale, dacă va fi
cazul. Altfel, din ce în ce mai mulţi europeni se vor simţi străini nu
doar de soluţiile de ieşire din criză, ci şi de propriul continent.
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."
Postări populare:
-
Şi mai ales, de la vinovaţii şi profitorii stării de fapt. Cei mai importanţi nici n-au acte RO. Dar... au aici interfaţa . Larvele. Pentru ...
-
Mare farsor, mari gogomani Un comediante de bravură Joacă de patruzeci de ani, Făcând enormă tevatură În faţ-a nişte gogomani. Dibaci, sub ...
-
S-E şi E, desigur raportate la harta României (s-ar putea completa, mai corect: Est şi Nord). Planurile lor mari de resettlement care era...
-
Psst! Miclovan! Cheia este la ce vrea peneleu': vine cu Burduja fiindcă chiar-speră, ori bagă în cursă un fel de cîrstoi , ca bizonu...
-
hair trigger
-
Nu mă pronunţasem încă pe ipoteza asta (a explozibililor "de separare" pre-plantaţi) în chestiunea podului de la Baltimore (a se v...
-
Se dau tot mai multe semnale: "România nu scapă " (de război). Cele din alt-media, mult mai explicite. Dar... poate România sca...
-
În artele vizuale se numeşte fundal. În imagologie, mesaj subliminal * . Care vizează statul naţional unitar român. Aşa, ca de Centenar ....
-
GRUPUL PENTRU ROMÂNIA. Comunicatul nr. 9, către conducerea Federației Ruse, către președintele Vladimir Putin și către Ambasada Federației R...
-
De glob, şi... de pod . "ISIS îşi asumă (?) şi acest atentat" ( Dave Hodges, The Common Sense Show ). Autorul remarcă o a doua ...
5 comentarii :
Au vazut ca ne-am prins si ca nu tine sa ne mai pacaleasca si acum vor sa ne adoarma cu discutii ,iar ei sa mearga inainte
Sa vedem alegerile din Polonia, sunt foarte importante. Acolo se discută pe faţă de ani buni, nu ca la noi, doar teme călduţe şi scuipături care mimează combativitatea.
Destul de stranse procentele.
Sa vedem daca nu se fraudeaza alegerile
http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/polonia-va-organiza-alegeri-legislative-pe-9-octombrie-233265.html
"Cu două luni înaintea alegerilor legislative, Platforma Civică (PO) a premierului liberal şi proeuropean Donald Tusk este creditată cu 39 la sută din intenţiile de vot, faţă de 29 de procente cât are partidul conservator Lege şi Justiţie (PiS) al lui Jaroslaw Kaczynski, potrivit unui sondaj telefonic realizat de institutul SMG/KRC, la 3 august, pe un eşantion de 1.005 persoane."
Stă bine Tusk. Să nu uităm că mai are şi aliaţi. Sondajul acela e din august, şi i-ar reconfirma majoritatea. Dar votul e vot, sondajul e sondaj.
Vine o toamna foarte grea !
Trimiteți un comentariu